Mesajul ÎPS Aurel Percă pentru Postul Mare 2025

Postul Mare este o călătorie de credință și speranță spre Paște
Învierea lui Isus ne dă putere și speranță

„Cu ochii ațintiți la Isus, începutul şi desăvârșirea credinței, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Ev 12,2)

Dragi Confrați preoți,
Dragi persoane consacrate,
Iubiți frați și surori în Cristos,

Permiteți-mi să vă ofer câteva gânduri de încurajare și posibil ajutor la începutul Postului Mare, pe care îl începem în Miercurea Cenușii. Ne fixăm privirea spre Cel care, în timpul Postului Mare, este în centrul atenției și preocupărilor noastre: Cristos; pornim cu El pe drumul Crucii care se va termina în noaptea Învierii. Pornim la un drum cu speranță.

„Să mergem împreună în speranță” ne îndeamnă Papa Francisc în Mesajul său pentru Postul din acest an: „Cu semnul penitențial al cenușii pe cap, începem cu credință și speranță pelerinajul anual al Sfântului Post”…„pentru a ne pregăti inimile și a ne deschide harului lui Dumnezeu, pentru a putea celebra cu mare bucurie triumful pascal al lui Cristos Domnul asupra păcatului și a morții”; „Isus Cristos, mort și înviat, este centrul credinței noastre și garanția speranței noastre în marea promisiune a Tatălui, împlinită deja în el, Fiul său iubit care este viața veșnică”.

Postul Mare este un timp pentru a ne întări încrederea în iubirea lui Dumnezeu, care este mai puternică decât orice rău. Mai ales în momentul de față, când trăim schimbări enorme și tulburătoare în întreaga lume, simțim importanța urgentă a forței spirituale pe care o putem scoate din trăirea intensă a Postului Mare.

Celebrarea Postului Mare în acest An Jubiliar ne ajută să ne reînnoim speranța în iubirea și mila infinită a lui Dumnezeu. În mijlocul tuturor dificultăților și incertitudinilor lumii de astăzi, este ușor să fim distrași și să ne pierdem concentrarea asupra lui Dumnezeu.

Speranța nu este un vis; speranța își găsește realizarea în Isus cel înviat. Speranța este o virtute dificilă: mai dificilă decât caritatea (iubirea inspirată de Dumnezeu), care ne determină să ne iubim aproapele. Mai dificilă decât credința, acea atitudine care ne determină să trăim fiecare moment al vieții noastre cu Dumnezeu.

Ne uităm la lumea noastră, la conflictele și instabilitatea internațională, națională și regională; și vedem în jurul nostru suferința și abandonul atâtor oameni, și simțim propriile noastre dificultăți și înfrângeri… Suntem înclinați să gândim și să trăim ca și cum nu ar exista altă soluție la viață decât „salvează-te dacă poți!”. De multe ori suntem împinși spre disperare!

Dar Paștele lui Isus ne stă înaintea noastră, garantând și anunțând că viața veșnică a învins moartea; că Bunul Dumnezeu are ultimul cuvânt în istorie; că Isus ne oferă Duhul său de viață și iubire.

În acest Post, să ne pregătim încă o dată să sărbătorim Paștele, să realizăm relevanța și importanța sa pentru lume. Certitudinea Învierii (a lui Isus și a noastră) ne spune că speranța nu este un vis, un optimism ieftin, ci va avea un final în viața veșnică.

Cum vom trăi această pregătire din timpul Postului Mare? Ce trebuie să facem?

Rețeta este simplă: să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus Cristos și asupra Crucii sale, Pomul Vieții, simbol al Victoriei sale asupra răului, a morții și a disperării. Câteva minute pe zi vor fi suficiente. Contemplând nu atât suferința Fratelui nostru mai mare, care este foarte reală, ci mai ales ceea ce Dumnezeu este capabil să facă într-un mod uimitor prin Cruce: este capabil să cuprindă totul, să ia totul, chiar și ura care îi este aruncată în față; tot răul pe care ni-l putem imagina, să-l transforme într-un stimulent, pentru a face să înflorească domnia sa de dreptate și pace.

Să ne acordăm câteva minute zilnic să contemplăm Crucifixul, să privim această lume pe care Dumnezeu o iubește, pentru a descoperi că Domnul este acolo, în mijlocul acestei lumi, lucrând în inimile bărbaților și femeilor de bunăvoință: în tăcere, în mod discret, el obține victoria.

Acesta este geniul lui Dumnezeu! Aceasta este speranța noastră! O speranță pascală, departe de iluzii, nostalgii sau speranțe pioase: nu că Domnul ne va scoate din această lume plină de tensiuni, nu că ne va reda o Biserică triumfătoare în culorile trecutului, ci că ne va face să stăm cu încredere în inima acestei lumi și că ne va ridica într-o Biserică transfigurată, transformată, adaptată provocării presante de a mărturisi, aici și acum, iubirea sa mai puternică decât moartea.

Această formă de deprindere la speranță ne va permite să rezistăm cu bucurie tentației de a propaga, prin ceea ce spunem sau scriem, violența și intoleranța care îi distrug pe alții și ne rănesc pe noi înșine în acest proces; să alegem, în schimb, să construim punți, să cultivăm legături care dau viață semenilor noștri și contribuie la propria noastră sănătate spirituală și fizică.

„Pilonii tradiționali” ai Postului Mare care ne vor ajuta să ne concentrăm atenția asupra lui Dumnezeu sunt: rugăciunea sporită, care înseamnă mai multe oportunități de comuniune cu Domnul nostru; abstinența și postul, care  ne întăresc și ne eliberează de plăcerile materiale, precum și de alte legături lumești, permițându-ne să facem loc pentru ca Cristos să ne umple inimile; caritatea și faptele de milostenie, care ne îndreaptă atenția, în loc spre noi înșine, spre Dumnezeu și spre semenii noștri, în special spre cei mai nevoiași.

Nu trebuie să uităm nici sacramentul Spovezii, locul convertirii noastre.

Acestea sunt „exerciții” care ne permit să devenim copii mai buni ai lui Dumnezeu. Paștele ne cere să fim atenți la semnele Domnului care trece și vrea să meargă cu noi. În acest an de har, Jubileul din 2025, să facem din Postul Mare un drum plin de speranță spre Paște. Învierea lui Isus ne dă putere și speranță!

Așadar, plini de speranță, să pornim în călătoria noastră spirituală de pocăință și convertire – întorcându-ne inimile către Dumnezeu – de la întunericul din Vinerea Mare la lumina și bucuria Paștelui care vine odată cu învierea lui Cristos.

În speranță, cu încredere în Dumnezeu și în promisiunea sa de viață veșnică, să încredințăm acest timp de reînnoire spirituală mijlocirii Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale, model de credință tăcută și activă, și a Maicii Domnului, Maica Bisericii, care ne călăuzește cu tandrețe maternă pe calea convertirii și a sfințeniei.

Vă doresc tuturor un Post sfânt și rodnic!

Cu binecuvântarea noastră arhierească,

+ Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București

Hits: 405