Cateheza a IV-a – Un Sacrament al alinării. Uleiul și ungerea: semnificația și folosirea lor

UN SACRAMENT AL ALINĂRII.

ULEIUL ȘI UNGEREA: SEMNIFICAȚIA ȘI FOLOSIREA LOR

În fața realității bolii și a suferinței, Cristos dă un răspuns concret, vindecând pe cei bolnavi, iertându-le păcatele, redându-le sănătatea fizică și morală. A dorit ca această practică a vindecării să fie dusă mai departe de către noua comunitate fondată în jurul său, de ucenicii și discipolii săi. Atunci când îi trimite în misiune una din sarcinile pe care le trasează este aceea de a-i vindeca pe cei bolnavi. În Ordo unctionis infirmorum eorumque pastoralis curae editio typica, Typis Polyglottis Vaticanis 1972 (în acest text vom folosi sigla OUI), găsim menționată grija Bisericii în fața suferinței și a bolii. Doar prin Cristos putem înțelege acest mister, pentru că el a iubit și a vindecat atâția bolnavi: Creștinii nu doar cunosc prin propriile cuvinte ale lui Cristos semnificația, dar se știu iubiți de același Cristos care în viața sa pământească de atâtea ori a vizitat și a vindecat pe cei bolnavi (OUI 1). Sacramentul Ungerii Bolnavilor este indicat ca momentul terapeutic al activității lui Cristos și constituie semnul principal al grijii sale. Maslul este sacramentul ungerii celor bolnavi, menit să aducă vindecarea trupească, dar şi sufletească. Isus, în toată activitatea sa, a avut o constantă preocupare pentru bolnavi (vindecare trupească şi sufletească), îndemnând la grijă şi compătimire pentru aceştia (Am fost bolnav şi m-aţi vizitat – Mt 25,36), trimiţându-i pe ucenici pentru a vindeca bolnavii (Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau – Mc 6,12-13).

Din Scrisoarea Sf. Iacob aflăm că Maslul era un obicei deja bine statornicit, bolnavilor li se administra acest sacrament pentru vindecarea trupească, dar mai ales sufletească. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iac 5,14-15).

În ce constă Maslul?

1. Materia: este uleiul de măslin, binecuvântat de episcop în Joia Sfântă. Aşa cum uleiul vindecă rănile şi fortifică membrele, la fel sacramentul Maslului, prin uleiul sfânt, vindecă sufletul şi dă putere pentru suferinţa continuă (care poate dura ani de zile) ca şi pentru „ultima bătălie” (când trebuie înfruntate ispite puternice ca: suicidul, eutanasia, ateismul, disperarea etc).
2. Forma constă în cuvintele preotului: „Prin această ungere sfântă şi prin mila sa preaîndurătoare, să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt, pentru ca, iertându-ţi păcatele, să te mântuiască şi să te aline cu bunătate. Amin.” (Per istam sanctam unctionem et suam piissimam misericordiam, adiuvet te Dominus gratia Spiritus Sancti. Amen / Ut a peccatis liberatum te salvet atque propitius allevet. Amen. – OUI 25). Această formulă este însoţită de dubla ungere: odată cu pronunţarea primei părţi se unge bolnavul pe frunte, iar cu pronunţarea celei de-a doua părţi, palmele.

Ministrul acestui sacrament este doar preotul (episcop sau preot)[1]. Este de datoria păstorilor să îi instruiască pe credincioși cu privire la beneficiile acestui sacrament. Credincioșii (în special rudele și prietenii) trebuie să-i încurajeze pe bolnavi să cheme preotul pentru a primi Ungerea bolnavilor (cf. CBC 1516). Este bine ca credincioșii să țină cont de faptul că în zilele noastre există o tendință de a „izola” boala și moartea.

Subiectul Ungerii bolnavilor este orice persoană botezată care a ajuns la uzul rațiunii și care este în pericol de moarte din cauza bolii sau din cauza bătrâneții combinate cu o stare de slăbiciune senilă avansată[2]. Ungerea bolnavilor nu poate fi administrată celor morți.

Efectele Ungerii bolnavilor

Fiind un sacrament al Legii Noi, Ungerea bolnavilor dă credincioșilor harul sfințitor, iar harul sacramental specific are ca efect:

– unirea mai intimă cu Cristos în pătimirea sa răscumpărătoare, pentru binele propriu și al întregii Biserici (cf. CBC 1521-1522; 1532);

– mângâierea, pacea și curajul de a depăși dificultățile și suferințele unei boli grave sau fragilitatea bătrâneții (cf. CBC 1520; 1532);

– anularea consecințelor păcatelor și iertarea păcatelor veniale, precum și a păcatelor de moarte, dacă bolnavul s-a căit de ele, dar nu a putut primi sacramentul Penitenței (cf. CBC 1520);

– refacerea sănătății trupului, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu (cf. Conciliul de la Florența: DS 1325; CBC 1520);

– pregătirea pentru trecerea la viața veșnică. În acest sens, Catehismul Bisericii Catolice afirmă: „Acest har propriu Ungerii bolnavilor este un dar al Duhului Sfânt ce reînnoieşte încrederea şi credinţa în Dumnezeu şi întăreşte împotriva ispitelor celui rău, adică împotriva ispitei de descurajare şi de angoasă în faţa morţii (cf. Evr 2,15)” (CBC 1520).

Papa Francisc în Audiența Generală din 26.02.2014, vorbind despre Sacramentul Ungerii Bolnavilor, amintea: „Sacramentul Ungerii Bolnavilor, care ne permite să atingem cu mâna compasiunea lui Dumnezeu față de om. În trecut era numit „Ungerea din urmă”, pentru că era înțeles ca o întărire spirituală în iminența morții. În schimb, a vorbi despre „Ungerea Bolnavilor” ne ajută să lărgim privirea la experiența bolii și a suferinței, în orizontul milostivirii lui Dumnezeu”.

Uleiul de măsline împreună cu vinul au o importanță notabilă în Sfânta Scriptură. Astfel, uleiul este elementul esențial pentru ungere, care constituie unul din riturile cele mai importante ale Vechiului Testament. Verbul a unge derivă din participiul uns, care se va converti într-un termen tehnic pentru a-l indica pe Mântuitorul așteptat la sfârșitul timpurilor. Există o distincție între uleiul folosit împreună cu vinul, laptele, mierea în alimentație și ungerea propriu-zisă care pătrunde persoana sau lucrurile cu o valoare religioasă. În NT găsim două texte importante care ne vorbesc despre ungere ca fiind izvoarele pentru a defini sacramental Ungerea Bolnavilor: Mc 6, 13 (ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau) și Iac 5, 13-15.

Care este viitorul Sacramentului Ungerii Bolnavilor?

De multe ori au fost reacții de frică și teamă a bolnavilor, a rudelor, a medicilor în fața acestui sacrament considerat ca fiind „o anticameră a morții”, un „bilet de plecare spre veșnicie”, sau constituie un semn de predestinare pentru fericirea veșnică. Cu siguranță, există persoane care au primit cu multă credință acest sacrament și au făcut din el un tezaur.

Ungerea bolnavilor nu substituie medicina sau terapia, dar însoțește bolnavul într-un moment de slăbiciune nu doar a trupului, dar și a sufletului. Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia celei de-a XX-a Zi Mondială a Bolnavului, subliniază: „în Ungerea Bolnavilor, materia sacramentală a uleiului ne este oferită, ca să spunem așa, «ca medicament al lui Dumnezeu … care acum ne face siguri de bunătatea sa, trebuie să ne întărească și să ne consoleze, dar care, în același timp, dincolo de momentul bolii, face trimitere la vindecarea definitivă, la înviere (cf. Iac 5,14)”. Acest Sacrament merită astăzi o mai mare considerație, fie în reflecția teologică, fie în acțiunea pastorală la bolnavi. Valorizând conținuturile rugăciunii liturgice, care se adaptează la diferitele situații umane legate de boală și nu numai atunci când cineva este la sfârșitul vieții (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1514), Ungerea Bolnavilor nu trebuie să fie considerată aproape „un sacrament mai mic” față de celelalte. Atenția și grija pastorală față de cei bolnavi, dacă pe de o parte este semn al duioșiei lui Dumnezeu pentru cel care este în suferință, pe de altă parte aduce avantaj spiritual și preoților și întregii comunități creștine, având conștiința că tot ceea ce se face celui mai mic, se face lui Isus însuși (cf. Mt 25,40)”[3].

În Ritualul Ungerii Bolnavilor, referitor la uleiul folosit ca materie se menționează următoarele:

Untdelemnul ce urmează a fi folosit în Ungerea bolnavilor trebuie să fie binecuvântat în acest scop de către episcop, sau de către un preot căruia însuşi dreptul îi acordă această putere sau i-a acordat-o în mod special Scaunul Apsotolic. În afară de episcop, prin drept, mai au puterea de a sfinţi untdelemnul, care se poate folosi la Ungerea bolnavilor, următorii: a) cel care de drept este asimilat episcopului diecezan; b) orice preot, în caz de adevărată necesitate. Binecuvântarea untdelemnului bolnavilor se face de către episcop, în mod obişnuit, în joia din Săptămâna Sfântă.

La sfârșitul acestor cateheze despre Sacramentele de vindecare, dorim să reamintim grija păstorilor noștri, a Papei emerit Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc în ceea ce privește administrarea Sacramentelor de vindecare:

„Misiunea principală a Bisericii este desigur vestirea Împărăției lui Dumnezeu, „însă chiar această vestire trebuie să fie un proces de vindecare: «… a pansa rănile inimilor frânte» (Is 61,1)”, conform misiunii încredințate de Isus discipolilor săi (cf. Lc 9,1-2; Mt 10,1.5-14; Mc 6,7-13). Binomul dintre sănătatea fizică și reînnoirea sfâșierilor sufletului ne ajută deci să înțelegem mai bine „Sacramentele de vindecare”. Cu privire la „Sacramentele de vindecare”, Sfântul Augustin afirmă: „Dumnezeu vindecă toate infirmitățile tale. Așadar, nu te teme: toate infirmitățile tale vor fi vindecate… Tu trebuie doar să permiți ca el să te vindece și nu trebuie să respingi mâinile sale” (Expunere despre Psalmul 102, 5: PL 36, 1319-1320). Este vorba de mijloace prețioase ale Harului lui Dumnezeu, care îl ajută pe bolnav să se conformeze tot mai deplin cu Misterul Morții și Învierii lui Cristos. Doresc să-i încurajez pe bolnavi și pe cei suferinzi să găsească mereu o ancoră sigură în credință, alimentată de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, de rugăciunea personală și de Sacramente, în timp ce îi invit pe Păstori să fie tot mai disponibili pentru celebrarea lor pentru cei bolnavi. După exemplul Bunului Păstor și ca niște călăuze ale turmei încredințate lor, preoții să fie plini de bucurie, grijulii față de cei mai slabi, față de cei simpli, față de păcătoși, manifestând milostivirea infinită a lui Dumnezeu cu cuvintele încurajatoare ale speranței (cf. Sfântul Augustin, Scrisoare 95, 1: PL 33, 351-352)”[4].

[1] Cf. CIC, can. 1003,1. Nici diaconii, nici credincioșii laici nu pot administra în mod valid Ungerea bolnavilor (cf. Congregația pentru Doctrina Credinței, Notă asupra ministrului sacramentului Ungerii bolnavilor, 11.02.2005; Enchiridion Vaticanum, 23).

[2] Cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Const. Sacrosanctum Concilium, nr. 73; CIC, cann. 1004-1007; Catehismul Bisericii Catolice, 1514. Prin urmare, Ungerea bolnavilor nu este un sacrament pentru acei credincioși care au ajuns pur și simplu la așa-numita „vârstă a treia” (nu este sacramentul pensionarilor), și nici nu este un sacrament doar pentru cei muribunzi. În cazul unei intervenții chirurgicale, Ungerea bolnavilor poate fi administrată atunci când boala, cauza operației, în sine pune în pericol viața persoanei bolnave.

[3] BENEDICT AL XVI-LEA, „Ridică-te și mergi! Credința ta te-a mântuit” (Lc 17,19). Mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, 11.02.2012, 3. Accesat pe www.magisteriu.ro.

[4] Idem, 4-5.

Hits: 225