Îndrumări pastorale şi o rugăciune pentru prima Zi Mondială a Bunicilor şi Vârstnicilor (25 iulie)

Pentru a celebra cu rodnicie prima Zi Mondială a Bunicilor şi Persoanelor în Vârstă, care se va sărbători la 25 iulie 2021, Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă a pregătit câteva îndrumări pastorale şi un text de rugăciune. Textele au fost traduse prin grija PS Iosif Csaba Pál, Episcop de Timişoara şi responsabil cu pastoraţia familiilor în cadrul Conferinţei Episcopilor din România.

Îndrumări pastorale

Decizia de a organiza o Zi Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor a venit într-un moment marcat de o pandemie şi de suferinţa generaţiilor noastre mai în vârstă în ultimele luni în toate colţurile lumii. Rapoartele despre bătrâni care au fost nevoiţi să moară singuri şi care apoi nici măcar nu au avut parte de o înmormântare au fost un motiv de profundă durere pentru Biserică. Este una dintre crucile timpului nostru, care a fost amintită pe bună dreptate în timpul Căii Crucii cu Papa în Vinerea Mare din acest an: „Oamenii au sărit din ambulanţă îmbrăcaţi ca nişte astronauţi, purtând costume de protecţie, mănuşi, măşti şi scuturi faciale. L-au luat pe bunicul meu, care avea dificultăţi de respiraţie. Aceea a fost ultima dată când l-am văzut pe bunicul meu. A murit câteva zile mai târziu, la spital. Mă gândesc la cât de singur trebuie să se fi simţit. Nu am putut fi lângă el fizic pentru a-mi lua rămas bun şi pentru a-l consola”¹.

Faptul de a nu putea fi aproape de cei care suferă este în contradicţie cu chemarea creştinului de a arăta compasiune. Această Zi Mondială este o ocazie de a reafirma că Biserica nu poate rămâne niciodată departe de cei care poartă o cruce. Tema aleasă de Sfântul Părinte, „Eu sunt cu voi în toate zilele”, exprimă în mod clar faptul că, în timpul pandemiei şi în vremurile mai bune care, sperăm, vor urma, fiecare comunitate eclezială doreşte să fie mereu alături de cei în vârstă.

În urmă cu mai bine de un an, când primul val al pandemiei era la apogeu, Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă scria: „Ca indivizi şi ca Biserici locale, putem face multe pentru persoanele în vârstă: să ne rugăm pentru ei, să vindecăm boala singurătăţii, să activăm reţelele de solidaritate şi multe altele. Confruntaţi cu scenariul unei generaţii atât de grav afectate, avem o responsabilitate comună”². După ce furtuna s-a liniştit, această sarcină trebuie să capete o dimensiune obişnuită în viaţa parohiilor şi a întregii Biserici.

Sărbătorirea anuală a unei zile dedicate persoanelor în vârstă este o modalitate de a încorpora atenţia faţă de bătrânii fragili în structura de rutină a activităţii noastre pastorale.

Nu se poate spune că preocuparea pentru persoanele în vârstă manifestată de Papa Francisc este ceva nou. Papii recenţi au acordat o atenţie similară persoanelor în vârstă şi li s-au adresat cu cuvinte de înţelepciune şi căldură umană³. Papa Francisc şi-a demonstrat apropierea spirituală faţă de persoanele în vârstă pe tot parcursul pontificatului său, iar acest lucru trebuie citit în lumina ecleziologiei care îl distinge. Ca şi alte sectoare care nu au primit întotdeauna o îngrijire pastorală adecvată, persoanele în vârstă au o misiune specifică de îndeplinit ca popor sfânt şi credincios al lui Dumnezeu. Papa Francisc identifică sarcina lor ca fiind aceea de a păstra vie memoria şi de a transmite credinţa generaţiilor mai tinere, dar, mai ales, îi consideră o componentă semnificativă a laicatului catolic. Ei nu sunt doar „consumatori” ai Bisericii, ci şi tovarăşi de drum. De aceea, această zi mondială nu este un prilej pentru a produce un document despre bătrâneţe, ci mai degrabă există un mesaj adresat persoanelor în vârstă, în care Sfântul Părinte le cere să împărtăşească responsabilitatea pentru drumul pe care Biserica îl va urma în viitor şi să participe la construirea lumii după pandemie. Este ceva nou care se înscrie în perspectiva sinodală susţinută de Papa Francisc. Potrivit Papei, persoanele în vârstă fac parte din „toţi cei botezaţi, care fac obiectul sensus fidei – infailibil – in credendo”⁴. Această perspectivă ne arată cât de important este să oferim o mai bună îngrijire pastorală unei generaţii pe care este posibil să o fi uitat adesea, mai ales pentru că avem tendinţa de a considera că persoanele în vârstă sunt deja evanghelizate.

Această primă Zi Mondială a Bunicilor şi Bătrânilor este sărbătorită la jumătatea anului dedicat familiei de către Sfântul Părinte, cu ocazia celei de-a cincea aniversări a exortaţiei apostolice Amoris Laetitia. Aceasta este o alegere deliberată care decurge din conştientizarea modului în care bătrânii – toţi bătrânii, inclusiv cei care nu sunt bunici – au nevoie de un mediu familial în care să trăiască şi, de asemenea, cât de necesar este ca familiile să devină conştiente de rolul pe care îl joacă membrii lor mai în vârstă. Într-o lume globalizată, relaţia dintre persoanele în vârstă şi familie nu mai este de la sine înţeleasă, ci, dimpotrivă, este pusă în mod constant sub semnul întrebării. Este o tendinţă care are conotaţii diferite în funcţie de contextul geografic şi cultural, dar există câteva trăsături repetate care sugerează că ar putea exista o criză între vârstnici şi familie, un semn al vremurilor de care trebuie să se ţină seama. Însăşi pastoraţia familială, adesea preocupată doar de relaţiile de cuplu şi de cele dintre părinţi şi copii, are dificultăţi în a se concentra asupra relaţiei dintre părinţii în vârstă şi copiii adulţi şi dintre bunici şi nepoţi.

Papa a scris clar despre acest lucru în enciclica Fratelli tutti. El a spus: „Am văzut ce s-a întâmplat cu persoanele în vârstă în anumite locuri din lumea noastră ca urmare a coronavirusului. Ei nu trebuiau să moară în acest fel. Cu toate acestea, ceva similar se întâmpla de mult timp în timpul valurilor de căldură şi în alte situaţii în care persoanele în vârstă se găseau abandonate cu cruzime. Nu reuşim să ne dăm seama că, izolându-i pe cei în vârstă şi lăsându-i în grija altora, fără apropierea şi grija membrilor familiei, desfigurăm şi sărăcim însăşi familia. De asemenea, ajungem să îi privăm pe tineri de o legătură necesară cu rădăcinile lor şi de o înţelepciune pe care tinerii nu o pot obţine singuri” (FT 19). Acestea sunt cuvinte importante care merită să fie evocate din nou. Ele ne pot ajuta să reflectăm asupra datoriei pe care familiile – şi pastoraţia familială – o au faţă de o generaţie care, în anumite privinţe, a căzut în uitare.

Acest scenariu complex (pandemia, căutarea unui nou rol de lider pentru persoanele în vârstă şi criza relaţiilor familiale), pe lângă necesitatea de a-i ajuta pe oameni să evite descurajarea şi deznădejdea, a determinat Biserica să aleagă un mod simplu de a porni pe un drum colectiv şi de a hrăni solidaritatea: sărbătorirea. Seniori şi tineri împreună: părinţi şi copii; bunici şi nepoţi; persoane care pot să nu aparţină aceleiaşi familii. Biserica este conştientă de nevoia de reconciliere între generaţii şi de dificultăţile cu care se confruntă persoanele în vârstă, dar nu se dă vina pe nimeni. Calea aleasă este aceea de a avea împreună un prilej de sărbătoare plină de bucurie.

Aşa cum vedem în parabola fiului risipitor şi a tatălui milostiv, festivităţile pot depăşi diviziunile care au marcat o familie. Probabil că fiul a considerat că tatăl său era bătrân şi aproape de moarte, aşa că şi-a cerut moştenirea, pe care apoi a risipit-o. Tatăl său l-a primit înapoi şi l-a iertat, şi astfel s-a împăcat cu părintele său bătrân, dar şi cu el însuşi. Toate acestea sunt sărbătorite printr-un ospăţ la care au luat parte împreună. Părintele milostiv nu ignoră problemele, trădările şi ambiguităţile, dar alege totuşi să sărbătorească. Aceasta pentru că numai bucuria evangheliei este capabilă să umple inima şi să ne elibereze „de păcat, de tristeţe, de goliciune interioară şi de singurătate” (EG 1). Este baza pe care se pot construi relaţii reînnoite între generaţii şi, graţie înţelepciunii de care dau dovadă bătrânii, este o stâncă pe care se pot construi societăţile noastre după pandemie.

De aceea, dorim ca celebrarea primei Zile Mondiale a Bunicilor şi a Bătrânilor să fie trăită ca un moment de sărbătoare care să implice toate generaţiile. Nu este vorba de o simplă fericire, ci de o bucurie născută din cunoaşterea faptului că Domnul este aproape de viaţa bătrânilor, dar şi a tinerilor, căci Dumnezeu este cu noi întotdeauna.

Există multe instrumente pastorale care pot da o expresie concretă preocupării noastre pastorale pentru persoanele în vârstă. În acest scop, ar fi util să ne referim la un document referitor la persoanele în vârstă care a fost publicat cu ani în urmă de către Consiliul Pontifical pentru Laici⁵. Acesta conţine o amplă reflecţie asupra sensului şi valorii bătrâneţii şi oferă sugestii pastorale concrete care sunt la fel de valabile şi relevante şi astăzi. Printre numeroasele modalităţi prin care Bisericile locale şi persoanele fizice pot fi aproape de persoanele în vârstă, am dori să sugerăm una care este uşor de implementat şi foarte eficientă, şi anume vizitarea acestora. Este un semn tangibil al unei Biserici care merge înainte. A face o vizită este un mod, înrădăcinat în tradiţie, de a arăta compasiune, inclusiv faţă de cei bolnavi sau în închisoare.

Astăzi se pare că trebuie să adăugăm la binecunoscuta listă a celor şapte fapte de milostenie, „lucrarea” de a-i vizita pe bătrânii care sunt singuri. Decizia Penitenţiariei Apostolice de a acorda indulgenţă plenară celor care o realizează subliniază urgenţa acesteia.

Aici am dori să vă oferim şi alte idei pentru a sărbători această Zi Mondială. Sugerăm ca fiecare parohie sau entitate eclezială să celebreze o Liturghie cu ocazia acestei Zile Mondiale a Bunicilor şi a Bătrânilor pentru a comemora persoanele vârstnice din comunitatea lor care au murit din cauza Covid-19; să ceară tinerilor să îşi viziteze bunicii şi mai ales persoanele vârstnice care sunt singure, pentru a le transmite mesajul Sfântului Părinte. În plus faţă de ceea ce am propus, suntem convinşi că fiecare comunitate bisericească va găsi în mod creativ cea mai bună modalitate de celebrare în contextul său particular.

Fie ca această Zi Mondială a Bunicilor şi Bătrânilor să fie o sărbătoare plină de bucuria evangheliei pentru toţi!

Pr. Alexandre Awi Mello, I. Sch.
secretar

Card. Kevin Farrell
prefect

Note:

¹ Calea Crucii condusă de Papa Francisc în Vinerea Mare, 2 aprilie 2021, Piaţa “Sfântul Petru”, Staţiunea 13.

² Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, În singurătate, coronavirusul ucide mai mult, 7 aprilie 2020.

³ A se vedea, de exemplu, Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către bătrâni, 1 octombrie 1999; Benedict al XVI-lea, Discurs în timpul unei vizite la azilul de bătrâni “Viva gli anziani”, administrat de Comunitatea “Sant’Egidio”, 12 noiembrie 2012.

⁴ Notă a Sinodului Episcopilor, 21 mai 2021.

⁵ Cf. Consiliul Pontifical pentru Laici, Demnitatea persoanelor vârstnice şi misiunea lor în Biserică şi în lume, 1 octombrie 1998.

*

Vizitarea bunicilor şi a bătrânilor care sunt singuri

• Prima Zi Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor va fi celebrată în condiţiile în care, în multe ţări, persoanelor în vârstă nu le va fi încă posibil să participe fizic la Sfânta Liturghie.

• Pentru ca mesajul de apropiere şi mângâiere să ajungă la toată lumea în această zi mondială – chiar şi la cei mai izolaţi – îi rugăm pe oameni să îşi viziteze bunicii şi bătrânii care trăiesc singuri în comunitatea lor şi să le transmită mesajul Sfântului Părinte.

• O vizită este un semn tangibil al unei Biserici de apropiere. Într-o perioadă de distanţare socială din cauza pandemiei, o vizită arată că există o modalitate de a fi aproape de persoanele în vârstă, respectând în acelaşi timp măsurile de siguranţă.

• O vizită este o alegere personală de a se ridica şi de a merge în grabă la alţii (cf. Lc 1,39), aşa cum a făcut Maria când a vizitat-o pe verişoara ei în vârstă, Elisabeta.

• O vizită este o ocazie pentru un nepot de a spune bunicului sau bunicii, şi pentru o persoană tânără de a spune unei persoane în vârstă pe care o vizitează: „Eu sunt cu tine mereu”.

• O vizită poate fi o ocazie de a aduce un cadou, cum ar fi o floare, şi de a citi împreună rugăciunea dedicată Zilei Mondiale.

• O vizită poate fi, de asemenea, un prilej de a le oferi persoanelor în vârstă, în special celor care nu au ieşit de mult timp din casele lor, o ocazie de a primi Sacramentele Reconcilierii şi Euharistiei.

• O vizită la o persoană în vârstă care trăieşte singură este una dintre modalităţile de obţinere a indulgenţei plenare acordate cu ocazia acestei Zile Mondiale.

• În locurile în care măsurile de urgenţă în materie de sănătate fac încă imposibilă vizitarea în persoană, iubirea îşi poate folosi imaginaţia pentru a găsi modalităţi de a ajunge la persoanele vârstnice singure prin telefon sau prin reţelele de socializare.

• Mesajul Zilei Mondiale poate fi împărtăşit prin postarea de fotografii ale vizitelor pe reţelele de socializare cu hashtag-ul #IamWithYouAlways.

Pregătirea zilei mondiale cu bătrânii

• Vârstnicii sunt principalul grup ţintă al activităţilor din cadrul zilei. Mesajul Sfântului Părinte le este adresat acestora.

• Este important să ne asigurăm că un număr cât mai mare de persoane în vârstă participă personal la Liturghia duminicală celebrată cu ocazia Zilei Mondiale.

• Persoanele în vârstă din parohie sau din grupul bisericesc pot fi invitate la un moment de reflecţie asupra mesajului papei pentru ziua mondială. O versiune tipărită poate fi distribuită tuturor celor prezenţi, iar mesajul video poate fi vizionat împreună.

• Oricine vizitează persoane în vârstă care locuiesc singure poate da textul mesajului celor care nu pot participa la întâlniri.

• Tuturor bunicilor şi tuturor persoanelor în vârstă la care se ajunge cu ocazia acestei zile li se pot încredinţa intenţiile de rugăciune ale Sfântului Părinte, însoţite de intenţiile particulare ale propriei comunităţi.

Pregătirea acestei Zile Mondiale împreună cu tinerii

• Puteţi convoca tinerii din comunitatea dvs. cu câteva săptămâni înainte de Ziua Mondială pentru a le explica semnificaţia acesteia şi pentru a vă asigura că vor ajunge cu vizitele lor la cât mai multe persoane în vârstă.

• În mod similar, vă puteţi întâlni cu tinerii după sărbătoare, astfel încât aceştia să poată împărtăşi feedback-ul lor cu privire la vizite.

• Tinerii pot organiza campanii sociale pentru a răspândi informaţii despre ziua mondială folosind hashtag-ul #IamWithYouAlways.

Comemorarea bătrânilor care au murit din cauza Covid-19

• În timpul celebrării euharistice pentru Ziua Mondială, sau într-un moment special, se poate organiza un moment de reculegere în memoria persoanelor vârstnice din parohie sau din comunitate care au murit în urma pandemiei, în special a celor pentru care nu a fost posibil să se organizeze un serviciu funerar.

• O modalitate posibilă este aceea de a citi numele bătrânilor la sfârşitul rugăciunilor credincioşilor şi de a aprinde o lumânare pentru fiecare persoană amintită.

Indulgenţa plenară

• La 13 mai, Penitenţiaria Apostolică a promulgat un decret de acordare a indulgenţei plenare cu ocazia Zilei Mondiale a Bunicilor şi a Bătrânilor.

• Persoanele în vârstă pot obţine o indulgenţă participând la una dintre slujbele celebrate cu ocazia acestei Zile Mondiale.

• Având în vedere urgenţa sanitară continuă şi faptul că unele persoane în vârstă nu pot participa la Sfânta Liturghie în persoană din motive de sănătate, indulgenţa este extinsă la cei care participă prin intermediul televiziunii, radioului sau internetului.

• Indulgenţa se acordă, de asemenea, tuturor celor care, în această Zi Mondială, săvârşesc o faptă de milostenie, vizitând o persoană în vârstă care este singură.

• În locurile în care vizitarea în persoană este interzisă în mod explicit de către autorităţile publice pentru a se evita răspândirea infecţiei, este posibil să se obţină indulgenţa şi printr-o întâlnire virtuală.

Rugăciune pentru prima Zi Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor

Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru mângâierea prezenţei tale:
chiar şi în momentele de singurătate,
tu eşti speranţa mea şi încrederea mea,
tu ai fost stânca şi cetatea mea încă din tinereţe!

Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat o familie
şi pentru că m-ai binecuvântat cu o viaţă lungă.
Îţi mulţumesc pentru momentele de bucurie şi de dificultate,
pentru visele care s-au împlinit deja în viaţa mea
şi pentru cele care urmează să se realizeze.
Îţi mulţumesc pentru această perioadă de reînnoită rodnicie la care tu mă chemi.

Măreşte, Doamne, credinţa mea,
fă-mă un purtător al păcii tale,
învaţă-mă să-i îmbrăţişez pe cei care suferă mai mult decât mine,
să nu încetez niciodată să visez
şi să povestesc despre minunile tale noilor generaţii.

Protejează-l şi călăuzeşte-l pe Papa Francisc şi Biserica,
pentru ca lumina evangheliei să ajungă până la marginile pământului.
Trimite Duhul tău, Doamne, pentru a reînnoi lumea,
pentru ca furtuna pandemiei să se potolească,
săracii să fie consolaţi şi războaiele să ia sfârşit.

Susţine-mă în slăbiciune
şi ajută-mă să trăiesc viaţa din plin
în fiecare clipă pe care mi-o dai, în certitudinea că tu eşti cu mine în fiecare zi,
chiar şi până la sfârşitul veacurilor.

Amin.

Hits: 342