Mesajul „Urbi et Orbi” al Sfântului Părinte Papa Francisc, 4 aprilie 2021

Dragi frați și surori, Paște fericit!

Astăzi, răsună în lumea întreagă Vestea Bisericii: „Isus cel răstignit a înviat precum a zis. Aleluia”.

Vestirea de Paște nu se referă la un miraj, nu revelează o formulă magică, nu indică o portiță de scăpare în fața situației dificile pe care o traversăm. Pandemia este încă în plină desfășurare; criza socială și economică este foarte gravă,  în special pentru cei mai săraci; în ciuda acestui lucru – și e scandalos – nu încetează conflictele armate, iar arsenalele militare se întăresc.

În fața, sau mai bine zis, în mijlocul acestei realități complexe, vestirea de Paște rezumă în câteva cuvinte un eveniment care exprimă acea speranță care nu dezamăgește: „Isus, cel răstignit, a înviat”. Nu ne vorbește de îngeri sau de arătări, ci despre un om, un om în carne și oase, cu un chip și cu un nume: Isus. Evanghelia atestă că acest Isus, răstignit sub Pilat din Pont pentru că a spus că el este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor și așa cum El însuși le prezisese ucenicilor săi.

Cel Răstignit, nu altcineva, a înviat. Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Fiul Său Isus pentru că acesta a împlinit în totalitate voința lui de mântuire: a luat asupra sa slăbiciunea noastră, infirmitățile noastre, propria noastră moarte; a suferit durerile noastre, a purtat greutatea nedreptăților noastre. De aceea, Dumnezeu Tatăl l-a înălțat, iar acum Isus Cristos trăiește pentru totdeauna; el este Domnul.

Și martorii relatează un detaliu important: Isus cel Înviat poartă impregnate rănile răstignirii la mâini, picioare și în coastă. Aceste răni sunt sigiliul etern al iubirii sale pentru noi. Oricine suferă o încercare grea, în trup și spirit, își poate găsi refugiu în aceste răni, primește prin ele harul speranței care nu dezamăgește.

Cristos cel Înviat este speranță pentru cei care încă suferă din cauza pandemiei, pentru bolnavi și pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Domnul să le dea mângâiere și să sprijine munca medicilor și a asistentelor. Toți oamenii, în special persoanele cele mai fragile, au nevoie de asistență și au dreptul de a avea acces la îngrijirea necesară. Acest lucru este și mai evident în acest moment, în care suntem chemați cu toții să luptăm împotriva pandemiei, iar vaccinurile sunt un instrument esențial pentru această luptă. În spiritul unui „internaționalism al vaccinurilor”, îndemn, prin urmare, întreaga comunitate internațională la un angajament comun pentru a depăși întârzierile în distribuirea lor și pentru a fi înlesnită împărțirea acestora, în special cu cele mai sărace țări.

Cel Răstignit și Înviat este mângâiere pentru cei care și-au pierdut locurile de muncă sau se confruntă cu dificultăți economice grave și sunt lipsiți de o protecție socială adecvată. Fie ca Domnul să inspire acțiunea autorităților publice, astfel încât tuturor, în special familiilor celor mai nevoiașe, să li se ofere ajutorul necesar pentru o subzistență adecvată. Din păcate, pandemia a făcut să crească dramatic numărul celor săraci și disperarea a mii de oameni.

„Trebuie ca săracii de toate felurile să înceapă din nou să spere”, a spus Sfântul Ioan Paul al II-lea în călătoria sa în Haiti.  Și tocmai dragului popor haitian i se adresează astăzi gândurile și încurajările mele, ca să nu fie copleșit de dificultăți, ci să privească spre viitor cu încredere și speranță. Și aș spune că gândurile mele se îndreaptă în special către voi, dragi surori și frați haitieni: sunt aproape de voi, vă sunt aproape și aș dori ca problemele să vă fie rezolvate definitiv. Mă rog pentru aceasta, dragi frați și surori haitiene.

Isus cel Înviat este, de asemenea, speranță și pentru atâția tineri care au fost obligați să petreacă perioade lungi de timp fără să frecventeze școala sau universitatea și să-și petreacă timpul cu prietenii. Cu toții avem nevoie să trăim relații umane reale și nu doar virtuale, mai ales la vârsta la care se formează caracterul și personalitatea. Sunt aproape de tinerii din toată lumea și, în aceste momente, în special de cei din Myanmar, care se angajează pe calea democrației, făcându-și auzite vocile în mod pașnic, conștienți că ura poate fi risipită doar prin iubire.

Fie ca lumina Celui Înviat să fie o sursă de renaștere pentru migranții care fug de război și mizerie. În chipurile lor, recunoaștem chipul desfigurat și suferind a Domnului care urcă spre Calvar. Să nu le lipsească semnele concrete de solidaritate și fraternitate umană, garanție a victoriei vieții asupra morții pe care o sărbătorim în această zi. Mulțumesc țărilor care îi primesc cu generozitate pe cei suferinzi care caută refugiu, în special Libanul și Iordania, ce găzduiesc mulți refugiați care au fugit din fața conflictului sirian.

Fie ca poporul libanez, care trece printr-o perioadă de dificultate și incertitudine, să aibă parte de mângâierea Domnului Înviat și să fie susținut de comunitatea internațională în vocația sa de a fi un ținut al întâlnirii, al coexistenței și al pluralismului.

Cristos, pacea noastră, să facă să se sfârșească zgomotul armelor în iubita și martirizata Sirie, în care milioane de oameni trăiesc acum în condiții inumane, precum și în Yemen, unde evenimentele sunt înconjurate de o tăcere asurzitoare și scandaloasă, și în Libia, unde se întrevede, în sfârșit, ieșirea dintr-un deceniu de lupte și ciocniri sângeroase. Toate părțile implicate ar trebui să se angajeze în mod eficient, pentru a pune capăt conflictelor și pentru a le permite popoarelor epuizate de război să trăiască în pace și să înceapă reconstrucția țărilor lor.

Învierea ne duce, în mod firesc, la Ierusalim. Pentru el, implorăm de la Domnul pace și siguranță (cf. Ps 122), astfel încât el să răspundă chemării de a fi un loc al întâlnirii, în care toți să se simtă frați și unde israelienii și palestinienii să găsească forța dialogului, pentru a ajunge la o soluție de stabilitate, care să vadă două state care trăiesc unul lângă altul în pace și prosperitate.

În această zi de sărbătoare, gândurile mele se întorc și în Irak, pe care am avut bucuria să îl vizitez luna trecută, și mă rog ca să poată continua calea de pacificare întreprinsă, astfel încât să se împlinească visul lui Dumnezeu, al unei familii umane primitoare și ospitaliere pentru toți copiii săi. (cf. Întâlnirea interreligioasă de la Ur, 6 martie 2011).

Fie ca forța Celui Înviat să sprijine populațiile africane care își văd viitorul compromis de violențe interne și de terorismul internațional, în special în Sahel și Nigeria, precum și în regiunea Tigray și Cabo Delgado. Fie ca eforturile de a găsi soluții pașnice la conflicte să continue, în respectul față de drepturile omului și sacralitatea vieții, printr-un dialog fratern și constructiv, în spirit de reconciliere și solidaritate efectivă.

Există încă prea multe războaie și prea multă violență în lume! Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului. Fie ca el să le dăruiască tuturor celor care sunt prizonieri ai conflictelor, în special în estul Ucrainei și în Nagorno-Karabakh, ca să se întoarcă teferi și sănătoși la familiile lor, și să inspire guvernele din întreaga lume ca să limiteze cursa noilor înarmări. Astăzi, 4 aprilie, este Ziua Mondială împotriva minelor antipersonal, acel armament perfid și și oribil care ucide sau mutilează mulți oameni nevinovați în fiecare an și împiedică omenirea să „umble împreună pe cărările vieții, fără teama de capcanele distrugerii și morții” (Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Angelus, 28 februarie 1999). Cât de mult ar fi lumea mai bună fără aceste instrumente ale morții!

Dragi frați și surori, și anul acesta, în diverse locuri, mulți creștini au sărbătorit Paștele cu restricții severe și, uneori, fără să poată avea măcar acces la celebrările liturgice. Ne rugăm ca astfel de restricții, precum și orice restricții ale libertății de cult și religioase din lume, să fie înlăturate și să li se permită tuturor să se roage și să-L laude pe Dumnezeu în mod liber.

Printre numeroasele dificultăți prin care trecem, să nu uităm niciodată că suntem vindecați de rănile lui Cristos (cf. 1 Pt 2,24). În lumina Celui Înviat, suferințele noastre sunt transfigurate. Unde a fost moarte, acum este viață, unde a fost doliu, acum este mângâiere. Îmbrățișând Crucea, Isus a dat sens suferințelor noastre, și acum ne rugăm ca efectele binefăcătoare ale acestei vindecări să se răspândească în toată lumea. Paște fericit, sfânt și senin tuturor!

Hits: 196