Papa Francisc: Omilie la încheierea celei de-a 54-a Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (25 ianuarie 2021)
„Rămâneți în iubirea mea” (In 15, 9). Isus leagă această cerere de imaginea viței și a mlădițelor, ultima pe care ne-o oferă în Evanghelii. Domnul însuși este vița de vie, „adevărata” viță de vie (v. 1), care nu trădează așteptările, ci rămâne credincioasă în dragoste și nu dă greș niciodată, în ciuda păcatelor și diviziunilor noastre. În această viță care este El, noi toți cei botezați suntem altoiți ca niște mlădițe: ceea ce înseamnă că putem crește și da roade numai dacă sunt uniți cu Isus. În această seară privim această unitate indispensabilă, care are mai multe niveluri. Gândindu-ne la butucul viței de vie, ne-am putea imagina unitatea a trei inele concentrice, ca cele ale unui trunchi.
Primul cerc, cel mai lăuntric, este a rămâne în Isus. De aici începe călătoria fiecăruia spre unitate. În realitatea rapidă și complexă de astăzi, este ușor să pierzi firul, tras dintr-o mie de părți. Mulți se simt fragmentați în interior, incapabili să găsească un punct fix, o structură stabilă în circumstanțele variabile ale vieții. Isus ne arată secretul stabilității: a rămâne în el. În textul pe care l-am auzit, el repetă acest concept de șapte ori (cf. vv. 4-7.9-10). Într-adevăr, el știe că „fără el nu putem face nimic” (cf. v. 5). De asemenea, ne-a arătat și cum să o facem, oferindu-ne un exemplu: în fiecare zi se retrăgea în locuri pustii pentru a se ruga. Avem nevoie de rugăciune ca de apă, pentru a trăi. Rugăciunea personală, a fi cu Isus, adorația sunt esențiale pentru a rămâne în El. Aceasta este calea de a pune tot ceea ce ne umple inimile, speranțele și temerile, bucuriile și durerile în inima Domnului. Dar, mai presus de toate, centrați pe Isus în rugăciune, experimentăm dragostea lui. Și existența noastră își ia viața din ea, ca mlădița care își ia seva din trunchi. Aceasta este prima unitate, integritatea noastră personală, lucrarea harului pe care îl primim rămânând în Isus.
Al doilea cerc este cel al unității cu creștinii. Suntem ramuri ale aceleiași vițe de vie,vase comunicante: binele și răul pe care le face fiecare se revarsă asupra celorlalți. În viața spirituală există un fel de „lege a dinamicii”: în măsura în care rămânem în Dumnezeu ne apropiem de alții și în măsura în care ne apropiem de alții, rămânem în Dumnezeu. Înseamnă că dacă ne rugăm Dumnezeu în duh și adevăr, se naște nevoia de a-i iubi pe ceilalți și, pe de altă parte, că „dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi” (1 In 4,12). Rugăciunea nu poate duce decât la iubire, altfel este un ritualism lipsit de sens. Într-adevăr, nu este posibil să-l întâlnești pe Isus fără Trupul său, alcătuit din multe membre, toți cei ce sunt botezați. Dacă adorația noastră este autentică, vom crește în dragoste pentru toți cei care îl urmează pe Isus, indiferent de comuniunea creștină căreia îi aparțin, pentru că, chiar dacă nu sunt „dintre ai noștri”, ei sunt ai lui.
Cu toate acestea, observăm că iubirea fraților noștri nu este ușoară, deoarece defectele și neajunsurile lor apar imediat, iar rănile din trecut ne vin în minte. Aici ne vine în ajutor acțiunea Tatălui care, precum viticultorul (cf. In 15,1), știe ce să facă: „Orice mlădiţă care este în mine, şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. “(In 15, 2). Tatăl taie și curăță. De ce? Pentru că, pentru a iubi, trebuie să ne despărțim de ceea ce ne rătăcește și ne face să ne aplecăm asupra nouă înșine, împiedicându-ne să dăm roade. Prin urmare, îi cerem Tatălui să îndepărteze de la noi prejudecățile împotriva celorlalți și atașamentele lumești care împiedică unitatea deplină cu toți copiii săi. Astfel purificați în iubire, vom putea lăsa la o parte obstacolele și obstacolele pământești din trecut, care astăzi ne distrag atenția de la Evanghelie.
Al treilea cerc de unitate, cel mai mare, este întreaga omenire. În acest context, putem reflecta asupra acțiunii Duhului Sfânt. În vița care este Cristos, El este seva care ajunge în toate părțile. Dar Duhul suflă acolo unde vrea și oriunde vrea să conducă înapoi la unitate. El ne conduce să iubim nu numai pe cei care ne iubesc și gândesc ca noi, ci pe toți, așa cum ne-a învățat Isus. Ne permite să iertăm dușmanii și greșelile suferite. El ne impulsionează să fim activi și creativi în iubire. Ne amintește că aproapele nostru nu este doar cel care împărtășesc valorile și ideile noastre, ci că suntem chemați să ne facem aproapele tuturor, buni samariteni ai unei omeniri vulnerabile, sărace și suferinde – astăzi atât de suferindă -, care zace pe drumurile lumii și pe care Dumnezeu dorește să o ridice cu compasiune. Fie ca Duhul Sfânt, autorul harului, să ne ajute să trăim liber, să-i iubim chiar și pe cei care nu ne iubesc reciproc, pentru că Evanghelia dă roade în iubire curată și dezinteresată. Pomul este recunoscut după fructe: prin iubire gratuită se poate recunoaște dacă aparținem viței lui Isus.
Duhul Sfânt ne învață astfel concretizarea iubirii pentru toți frații și surorile cu care împărtășim aceeași umanitate, acea umanitate pe care Cristos și-a unit-o într-un mod inseparabil, spunându-ne că că îl vom găsi întotdeauna în cei mai săraci și mai nevoiași (cf. Mt 25, 31-45). Slujindu-i împreună, îi vom redescoperi pe frați și vom crește în unitate. Duhul, care reînnoiește fața pământului, ne îndeamnă, de asemenea, să avem grijă de casa noastră comună, să facem alegeri îndrăznețe cu privire la modul în care trăim și consumăm, pentru că opusul aducerii de rod este exploatarea și este nedemn să risipim resursele prețioase de care sunt lipsiți atât de mulți.
Același Duh, artizanul căii ecumenice, ne-a condus în această seară să ne rugăm împreună. Și, pe măsură ce experimentăm unitatea care vine din faptul că ne adresăm lui Dumnezeu cu o singură voce, aș dori să mulțumesc tuturor celor care s-au rugat săptămâna aceasta și vor continua să se roage pentru unitatea creștină. Adresez salutările mele fraterne reprezentanților Bisericilor și Comunităților ecleziale adunați aici: tinerilor ortodocși și ortodocși orientali care studiază la Roma cu sprijinul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor; profesorilor și studenților Institutului Ecumenic din Bossey, care ar fi trebuit să vină la Roma, ca în anii precedenți, dar nu au putut din cauza pandemiei și care ne urmăresc prin mijloacele de comunicare. Dragi frați și surori, să rămânem uniți în Cristos: Duhul Sfânt, revărsat în inimile noastre, să ne facă să ne simțim fii ai Tatălui, frați și surori între noi, frați și surori ai unei singure familii umane. Fie ca Sfânta Treime, comuniune a iubirii, să ne facă să creștem în unitate.
———–
Omilia pregătită de Sfântul Părinte Francisc a fost citită de Cardinalul Kurt Koch, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor în timpul Vecerniei Solemnității Convertirii Sf. Apostol Paul, la sfârșitul celei de-a 54-a Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor cu tema „Rămâneți în iubirea mea și veți aduce rod mult” (cf In 15, 5-9).
Sursa: press.vatican.va
Foto: Vatican Media
Hits: 70