Mesajul ÎPS Aurel Percă pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților

Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților, instituită de Sfântul Ioan Paul al II-lea în 1995. Această zi are scopul de a-i face pe toți credincioșii să conștientizeze responsabilitatea lor pentru calitatea vocațiilor preoțești și de a încuraja rugăciunea pentru păstorii Bisericii.

Inima lui Isus este plină de iubire milostivă pentru fiecare ființă umană. În această Inimă, fiecare dintre noi are un loc pe care nimeni altcineva nu îl poate umple. Un loc unic în Inima lui Isus îl are fiecare preot, ales din popor și trimis să facă voia Tatălui și să administreze sacramentele în unire cu Cristos.

Preotul nu acționează prin propria sa putere sau pe baza perfecțiunii sale morale, ci acționează întotdeauna „in persona Christi”. In virtutea hirotonirii sale, preotul are la dispoziție puterea de transformare, de vindecare și de mântuitoare a lui Cristos. Preotul nu are nimic de la sine, ci este în primul rând un slujitor. Un slujitor care experimentează limitele și slăbiciunile umane. Un slujitor care are nevoie de sprijin în rugăciune pentru a-și împlini vocația în cel mai bun mod posibil.

Dragi confrați preoți din Arhidieceza de București!

Deși acceptăm cu recunoștință darul rugăciunii Bisericii pentru sfințirea noastră, ne simțim obligați să înmulțim efortul nostru personal de a lucra asupra noastră, întrucât dorim să creștem pe măsura darului primit. Știm bine că un sprijin deosebit în edificarea sfințeniei personale este ajutorul fratern al altor preoți. Papa Francisc ne încurajează în mod repetat să avem o fraternitate spirituală între noi și să beneficiem de ajutorul fraților noștri preoți în drumul nostru spre sfințenie. Amintind de Scrisoarea Papei Francisc către preoți la 160 de ani de la moartea Sfântului Paroh din Ars, vă adresez cuvinte de sprijin și întărire pe drumul construirii sfințeniei noastre preoțești. Aș dori ca, în această zi de rugăciune pentru sfințirea noastră, să discernem și mai mult ce și cum trebuie să ne străduim pentru acest scop.

Înțelegerea sfințeniei s-a schimbat de-a lungul secolelor. A existat o vreme când sfințenia era asociată cu realizări extraordinare sau chiar miraculoase. Sfântul Ioan Paul al II-lea, prin numeroasele sale beatificări și canonizări de persoane de diferite stări, a arătat că ea este la îndemâna oricui și nu necesită realizări spectaculoase.

Continuând pe aceeași temă, Papa Francisc vorbește despre sfinții „de alături de noi”, încurajându-ne să îi vedem pe sfinții care se află printre noi. Până la urmă, sfințenia se obține aici, pe pământ, pentru că ea constă, în esența ei, în a fi cu Dumnezeu în fiecare zi, în așa fel încât să devină un adevărat dar pentru frații și surorile noastre, adică să le arate calea spre Cristos și să-i întărească pe ea.

Cristos ne cheamă la sfințenia obișnuită. El ne spune fiecăruia dintre noi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23). În acest „în fiecare zi” este inclus mesajul că sfințenia, înțeleasă ca urmarea lui Cristos, ar trebui să fie preocuparea obișnuită de zi cu zi.

Citim un mesaj similar în alte cuvinte ale lui Cristos: „învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).

O inimă blândă este o atitudine de realizare a bunătății fără publicitate, nu pentru a se da în spectacol, ci pentru a ajuta în mod real. Smerenia, pe de altă parte, este adevărul despre sine însuși, care îl leagă pe om și mai mult de Cristos și îl deschide fraților. Sfințenia nu înseamnă acțiuni extraordinare, deși, desigur, acestea nu sunt excluse, ci pur și simplu realizarea binelui față de cei cu care ne împărtășim viața de zi cu zi și care apar pe calea vieții noastre.

Sfântul obișnuit, „sfântul de cartier” sau „de lângă noi”, este pur și simplu o persoană bună. Ea se străduiește să se asigure că referința ei la ceilalți este caracterizată de recunoștință, compasiune, vigilență și curaj. În cele din urmă, ea dezvoltă în ea însăși o atitudine de caritate, prin care descoperă bunătatea și o multiplică, pentru a se putea astfel opune eficient răului. Avem atât de multă nevoie astăzi de aceste atitudini, pentru a face un bine concret, cu ajutorul lui Dumnezeu, unor persoane concrete.

În ce constă această sfințenie obișnuită în practica vieții preoțești? Ea se dezvăluie mai ales în modul în care ne exercităm slujirea preoțească. Celebrarea Sfintei Liturghii, slujirea milostivirii în confesional, predicarea, desfășurarea catehezei și, în general, prezența în mediul școlar, întâlnirile zilnice cu enoriașii, de exemplu, în biroul parohial – acestea sunt locurile și situațiile, tipice pentru slujirea noastră, în care un preot își dezvăluie și, în același timp, își multiplică sfințenia.

De asemenea, merită subliniat faptul că sfințenia obișnuită nu numai că ne apropie pe noi de oameni, ci și pe oameni de noi. Aceștia caută preoți sfinți, pentru că vor să fie mai buni, pentru că vor să vadă cum, în condițiile obișnuite ale vieții, să devină mai mult un dar pentru ceilalți.

Dragi confrați, merită, de asemenea, să ne amintim în mod constant că sfințenia obișnuită cere o rugăciune personală constantă, adică un dialog constant cu Cristos. Viața unui preot este învăluită în rugăciune. Celebrarea sacramentelor, Liturgia orelor, adorația Sfântului Sacrament, meditația, Rozariul stabilesc ritmul vieții de zi cu zi. Ele creează, de asemenea, climatul necesar pentru rugăciunea personală, care este un mod natural de a împărtăși cu Cristos tot ceea ce trăim, tot ceea ce ne temem, tot ceea ce căutăm pentru noi înșine și pentru ceilalți. Nu este o rugăciune care decurge dintr-o obligație formală și nici nu trebuie să fie supusă rigorilor timpului, ci trebuie să exprime o nevoie a inimii; o nevoie de a fi cu Cineva care mi-a oferit o cale comună și care dorește ca viața mea să dea o recoltă bogată. Pentru Isus, eu nu sunt unul dintre cei mulți. El nu numai că m-a chemat pe nume, dar mă tratează în mod constant ca pe cineva special și unic. El dorește ca individualitatea mea, îmbogățită de har, să le ușureze și altora drumul spre Dumnezeu.

Dragi confrați, să ne încredem în Cristos, să ne străduim pentru sfințenia obișnuită, și atunci vom privi cu speranță spre viitor. Cu ajutorul Lui, vom găsi răspunsurile corecte la provocările vremurilor noastre. Cu ajutorul său, vom scoate un bine concret în fiecare moment al vieții. Prin sfințenia noastră vom întări Biserica, deoarece îl vom arăta pe Cristos cu adevărat prezent în mijlocul ei.

Mulțumindu-vă pentru fiecare dintre mărturiile edificatoare de sfințenie zilnică, pentru efortul muncii Sfințiilor voastre pline de zel și de sacrificiu, și dorindu-vă roade bogate în slujirea pastorală, vă încredințez pe toți Inimii Preasfinte a lui Isus – Focul arzător al iubirii, și vă binecuvântez din inimă pe toți.

O amintire specială îndrept către frații care, în aceste zile, își sărbătoresc aniversarea hirotonirii preoțești, așa cum este tradiția Bisericii, în sărbătoarea Sfinților Petru și Paul sau în sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Ca un omagiu adus Sfintei Preoții, pe data de 28 iunie a.c. , prin inițiativa Oficiului pentru bunuri culturale ecleziastice și patrimoniu, va avea loc în Catedrala Sfântul Iosif un Concert de muzică sacră intitulat „Tu ești Preot în veci”, ca un omagiu adus Preoției și tuturor celor care au urmat chemarea lui Cristos, Marele și veșnicul Preot.

Dragi credincioși,

Vă mulțumesc pentru rugăciunile și afecțiunea dumneavoastră față de preoții care vă păstoresc! Rugați-vă neîncetat pentru preoți și chemări la Sfânta Preoție!

Să fim siguri, cea care culege fiecare suspin și fiecare rugăciune a preoților și a dumneavoastră este Fecioara Maria, care, ca o Mamă iubitoare, își privește copiii ei iubiți; pentru că i-a primit în inima ei la picioarele crucii, vrea să aducă și astăzi bucuria din Cana în întreaga lume.

Domnul Isus să vă binecuvânteze și Sfânta Fecioară Maria să vă ocrotească.

Vă binecuvântez pe toți, preoți, persoane consacrate și credincioși, din toată inima!

București, 16 iunie 2020, Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus.

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit

Hits: 335