O călătorie a credinței și a păcii, din inima Bărăției până în Țara Sfântă, în Anul Jubiliar al Speranței

După o perioadă lungă de tăcere și de așteptare, când pelerinajele în Țara Sfântă au fost oprite din cauza războiului, inimile credincioșilor Bărăției au tresărit din nou la chemarea Domnului. Ultimul pelerinaj al parohiei în Țara Sfântă a avut loc în primăvara anului 2023, iar acum, în Anul Jubiliar al Speranței, comunitatea s-a adunat în rugăciune și bucurie, răspunzând din nou chemării divine. Uniți în credință, cu suflete pline de recunoștință și curaj, au pornit din inima Bărăției spre pământul unde Dumnezeu S-a făcut om, ducând cu ei dorul de a-L întâlni pe Isus Cristos viu, în locurile în care El a trăit, a iubit, a suferit, a murit și a înviat.

Mulți și-au dorit să pornească pe acest drum al credinței, însă providența a rânduit ca doar o parte dintre ei să poată ajunge acum acolo, răspunzând chemării Domnului în deplină încredere și pace. Chiar în ziua sosirii, 9 octombrie, s-a anunțat semnarea Acordului de încetare a focului dintre Israel și Hamas, la Sharm el-Sheikh, în prezența mediatorilor internaționali, marcând începutul unei etape de pace. Țara Sfântă, aproape pustie de pelerini, i-a întâmpinat cu liniște și lumină: pe străzi domnea seninătatea, iar inimile au înțeles că pacea trăită acolo nu era doar absența conflictului, ci darul Duhului Sfânt.

În prima zi a pelerinajului, vineri, 10 octombrie, pașii credincioșilor au atins izvorul credinței la Nazaret. În Bazilica Bunei Vestiri, acolo unde îngerul i-a spus Mariei: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”, a fost celebrată Sfânta Liturghie, un timp de tăcere și reculegere în locul unde Cuvântul S-a făcut Trup. În Biserica Sfântului Iosif, la Izvorul Mariei și în Sinagoga din Nazaret, cei prezenți au contemplat simplitatea vieții Sfintei Familii, model de credință și iubire.

Tot în această zi, la Cana din Galileea, s-a trăit un moment de profund har și emoție. În biserica ridicată pe locul unde Isus a săvârșit prima Sa minune, prefacerea apei în vin, șase cupluri de soți și-au reînnoit făgăduințele din ziua cununiei religioase, în prezența părintelui Cristinel Țâmpu și părintelui Cristian Văcaru. Părintele Cristinel a binecuvântat și a sfințit verighetele, iar rugăciunile s-au înălțat asemenea unui imn de laudă pentru darul iubirii care izvorăște din Dumnezeu.

A doua zi, sâmbătă, 11 octombrie, dimineața a început pe Muntele Fericirilor, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie în aer liber, sub adierea blândă a vântului care purta cuvintele Evangheliei: „Fericiți cei curați cu inima, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.” A fost un timp de rugăciune și reculegere, trăit cu simplitate și credință sinceră.

La Tabgha, locul înmulțirii pâinilor și peștilor, cei de față au contemplat milostivirea Domnului; la Primatul Sfântului Petru, fiecare a răspuns în tăcerea inimii la chemarea: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?”; iar în Cafarnaum, „orașul lui Isus”, s-au oprit între ruinele casei lui Petru și sinagoga unde Cristos a vestit Împărăția lui Dumnezeu.

După vizitarea locurilor sfinte din Galileea, pelerinii s-au îmbarcat pentru o croazieră pe Lacul Genezaret. În tăcerea blândă a amurgului, fiecare inimă s-a deschis spre rugăciune și recunoștință.

După acest moment de liniște și contemplare, pelerinii au participat la Procesiunea cu candele, desfășurată în curtea Bazilicii Bunei Vestiri, ca răspuns la îndemnul Papei Leon de a se ruga pentru încetarea conflictelor și pentru armonie între popoare. În lumina blândă a lumânărilor s-au rostit rugăciuni, iar o decadă din Sfântul Rozariu a fost recitată în limba română. Patru bărbați din grup au avut bucuria de a duce statuia Sfintei Fecioare Maria în procesiune. Atmosfera a fost una de profundă comuniune și reculegere, în care rugăciunea, cântul și lumina au unit inimile tuturor într-un imn de laudă adus Maicii Domnului.

Duminică, 12 octombrie, cei plecați pe urmele Domnului au urcat pe Muntele Tabor, locul Schimbării la Față, unde glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultați.” Acolo s-a celebrat Sfânta Liturghie, o celebrare a luminii și a revelației, în care credința s-a transformat în vedere. După coborâre, drumul i-a purtat spre Râul Iordan, la Qasr al-Yahud, unde fiecare și-a reînnoit făgăduințele baptismale, atingând apele în care Isus a fost botezat. A fost un moment de har, de lacrimi și recunoștință, o reîmprospătare a legământului cu Dumnezeu.

La Ierihon, lângă sicomorul lui Zaheu, cei prezenți au meditat la convertire, iar la Mănăstirea Ispitirilor, privind tăcerea deșertului, au învățat să aleagă mereu calea Cuvântului. Ziua s-a încheiat cu posibilitatea unei băi în Marea Moartă, la Kalia Beach, o experiență unică de bucurie și relaxare în darul naturii.

Luni, 13 octombrie, pașii credincioșilor au atins inima Ierusalimului, acolo unde fiecare piatră poartă amintirea Pătimirii Domnului. În Capela Biciuirii și Capela Condamnării, locuri care păstrează ecoul durerii lui Cristos, a fost celebrată Sfânta Liturghie, o Euharistie a compasiunii și a unirii cu Cristos care suferă în lume. Au urmat Mănăstirea Ecce Homo, Litostrotos, Scăldătoarea Betesda și Biserica Sfânta Ana, unde rugăciunea s-a împletit cu tăcerea adâncă. Apoi, grupul a parcurs Via Dolorosa, purtând în inimă propria cruce, până la Bazilica Sfântului Mormânt, unde, în aceeași seară, au luat parte la procesiunea Fraților Franciscani, în ritmul pașilor care de veacuri însoțesc rugăciunea Bisericii în locul Învierii.

Marți, 14 octombrie, a fost o zi de mare intensitate spirituală. În zorii dimineții, a fost celebrată Sfânta Jertfă a Liturghiei, de către Părintele Cristinel, chiar în Mormântul Domnului, un moment unic în viață, o întâlnire tainică cu Isus Cristos Înviat, acolo unde moartea a fost biruită și viața a triumfat. Tot în acea zi, credincioșii au urcat pe Muntele Măslinilor: Capela Înălțării, Pater Noster, Dominus Flevit, Mormântul Maicii Domnului și Bazilica Agoniei din Ghetsimani. Apoi, pe Muntele Sionului, au vizitat Sancti Petri in Gallicantu, Biserica Adormirii Maicii Domnului, Mormântul Regelui David și Cenacolul, locul instituirii Euharistiei.

Pentru cei care au dorit, s-a oferit prilejul unei nopți întregi de adorație și rugăciune la Mormântul Sfânt, o veghe a credinței și a tăcerii, trăită în prezența reală a Domnului, unde inimile s-au unit într-o comuniune adâncă cu Cristos Înviat.

Miercuri, 15 octombrie, drumul s-a îndreptat spre Betleem și Ein Karem. Inimile s-au aplecat în Câmpul Păstorilor, în Grota Laptelui, apoi în Grota Nașterii și Bazilica Nașterii Domnului, acolo unde Cuvântul S-a făcut Prunc. Sfânta Liturghie a fost celebrată la Ein Karem, în Biserica Vizitării Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta, unind bucuria Mariei cu recunoștința Elisabetei. Cântul „Magnificat” a răsunat în inimile tuturor, chemând la o credință care slujește prin iubire și tăcere.

Joi, 16 octombrie, pelerinii au început ziua cu un moment de rugăciune la Zidul Plângerii, loc al lacrimilor și al speranței, lăsând fiecare o rugăciune, o dorință, o mulțumire. A urmat experiența catehetică „Drumul Învierii”, iar apoi Sfânta Liturghie a fost celebrată la Centrul Saxum din Abu Ghosh, o Euharistie a recunoștinței pentru toate harurile primite. Ziua s-a încheiat la Marea Mediterană din Tel Aviv, grupul a privit apusul în tăcere, lăsând valurile să ducă spre cer mulțumirea pentru tot ceea ce au trăit.

Pelerinajul nu s-a încheiat odată cu întoarcerea acasă, ci continuă în sufletele celor care l-au trăit. Mai jos pot fi regăsite trăiri autentice care dau mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în inimile lor. Mărturia nu este doar o relatare, ci o formă de evanghelizare, un act de credință prin care cei care au simțit atingerea Domnului devin martori vii ai iubirii Sale.

 „Privind înapoi la aceste zile de har, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru pacea și ocrotirea Sa, pentru toți enoriașii care au rămas statornici în credință și au răspuns chemării Sale în Anul Jubiliar al Speranței. Mulțumesc părintelui Cristian Văcaru, care a fost nu doar un ghid, ci un adevărat frate în Cristos, conducându-ne cu răbdare și lumină. Mulțumesc fiecărui pelerin pentru unitatea, rugăciunea și jertfa personală care au făcut din acest drum o adevărată Biserică vie. Pentru mine, acest pelerinaj a fost o experiență de neuitat și o mărturie vie a prezenței lui Dumnezeu. Am avut harul de a celebra pentru prima dată Sfânta Liturghie chiar în Mormântul Domnului, acolo unde Cristos a învins moartea. A fost un moment de tăcere și lumină, o clipă în care am simțit cu toată ființa prezența vie a Celui Înviat. Ca preot, este greu de descris emoția de a rosti cuvintele consacrării în interiorul Mormântului Sfânt, acolo unde a fost așezat Trupul lui Isus. Simți cum timpul se oprește, cum tot ce e pământesc se topește în har, și rămâne doar bucuria pură a credinței. Acolo, în acel spațiu mic și sfânt, am înțeles din nou sensul misiunii preoțești: să-l aduci pe Cristos în inimile oamenilor, așa cum El S-a oferit lumii întregi. Am trăit recunoștință profundă pentru acest dar și pentru faptul că am fost însoțit de oameni care au făcut din rugăciune, din comuniune și din credință un drum viu spre Dumnezeu. Ne-am întors acasă mai uniți, mai recunoscători și mai conștienți că adevărata pace izvorăște din iubirea lui Cristos.” (Pr. Cristinel Țâmpu)

„Pentru mine, acest pelerinaj mi-a permis să văd o lume paradoxală în Israel, dar atât de reală, atât în zilele noastre, cât și în antichitate. Cele trei locuri care mi-au schimbat profund perspectiva asupra vieții au fost: Muntele Tabor, unde am simțit că Dumnezeu se arată sub diverse forme și că orice suferință este vindecată; Capela Biciuirii, unde, în timpul Sfintei Liturghii, parcă am simțit suferința Domnului; și Drumul Crucii, care pentru mine a fost o promisiune vie că, în orice moment al vieții, Dumnezeu rămâne alături de noi. A fost o ocazie să-L întâlnesc pe Domnul și să înțeleg că, într-o lume tot mai digitalizată, El găsește mereu calea de a ne aduce înapoi la El.” (Erika Bening)

„În acest pelerinaj mi-am dat seama cât de superficial am trăit viața de zi cu zi. Pelerinajul m-a ajutat să privesc altfel credința, rugăciunea, suferința și iubirea. Simt că trebuie să fiu mai recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a scos în cale oameni care m-au acceptat așa cum sunt și, împreună, am pășit pe urmele Sfintei Familii. La Biserica Bunei Vestiri am trăit un moment simplu și sacru; la Grota Nașterii parcă Isus Copil se uita spre noi; la Râul Iordan am retrăit Botezul și am simțit că pot începe o viață nouă; pe Muntele Fericirilor, totul era viu, iar cântul „Cuvintele Tale, Doamne, sunt duh și adevăr” mi-a rămas în inimă. Pe Drumul Crucii aș fi vrut să mângâi pietrele pe care a călcat Isus pentru păcatele mele, iar la Mormântul Sfânt am simțit că El este acolo, viu, pentru mine. Îi mulțumesc părintelui Cristinel pentru că mi-a întins o mână când aveam nevoie și mă voi ruga mereu pentru el.” (Maria Gabor)

„Fiecare loc vizitat mi-a transmis un mesaj spiritual. Una este să citești din Scriptură, și alta este să mergi pe urmele ei, să simți prezența celor care L-au văzut și L-au urmat pe Isus. Cea mai profundă trăire am avut-o la Mormântul Sfânt. Sfânta Liturghie și noaptea de veghe au fost pentru mine momente de încărcătură spirituală unică. În timpul Liturghiei am citit psalmi și am simțit o pace adâncă, iar în noaptea de veghe, rugăciunea s-a unit cu inimi trăitoare cu adevărat. Încă încerc să descopăr sensul a tot ceea ce am trăit și să aplic în viața mea aceste binecuvântări.” (Mihaiela Doboș)

„Pelerinajul acesta a fost un mare privilegiu: să ajung pe pământul unde a pășit, a trăit, a murit și a înviat Mântuitorul. Acolo, totul vorbește despre iubire, jertfă și iertare. Mă întorc acasă cu recunoștință și cu dorința de a trăi mai aproape de Dumnezeu, purtând în suflet lumina acelui loc binecuvântat.” (Viorel Groza)

„Acum, la câteva zile de la întoarcere, rememorez cu bucurie și nostalgie momentele trăite. Simt că în șapte zile am trăit cât într-o viață. Pe urmele lui Isus și ale Mariei, am avut senzația că timpul s-a oprit și istoria se întâmpla din nou. Prin povestirile părintelui Cristian, m-am simțit parte din Evanghelie: parcă eram la nunta din Cana, la Cina cea de Taină, în Grădina Ghetsimani sau pe Drumul Crucii. Totul a culminat cu Sfânta Liturghie din Mormântul Domnului, celebrată de părintele Cristinel, un moment de apogeu spiritual, când 45 de suflete s-au plecat în locul cel mai sfânt din lume. Acolo am simțit că Isus este viu, prezent, vorbindu-ne prin Cuvânt. În ochii luminoși ai micuței Alessandra, care a stat cuminte tot timpul slujbei, L-am văzut pe Isus. Am ieșit din Mormântul Sfânt un om nou, cu o pace și o lumină pe care nu le pot descrie.” (Magnolia Rădulescu)

„Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-a binecuvântat să ajung în Țara Sfântă și că mi-a scos în cale preoți minunați, plini de har, înțelepciune și răbdare. Am vizitat locuri binecuvântate și am întâlnit oameni buni și primitori. Am fost cuprinsă de emoție în fiecare loc sfânt. Mulțumesc grupului de pelerini, niște oameni deosebiți, uniți și plini de bucurie. Mulțumesc din inimă pentru acest prilej minunat. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!” (Irma Kiș)

Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția)

Albumul foto poate fi accesat aici.