Elevi și profesori de la Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” în voluntariat la situl arheologic de la Noviodunum

 După finalizarea examenelor estivale, cu o promovabilitate de 100% la bacalaureat și în acest an, pentru o echipă de elevi și profesori de la Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif a urmat o provocare inedită: o săptămână de voluntariat pe situl arheologic de la Noviodunum, din Dobrogea.

Vechea cetate dunăreană,  menționată de autori antici și bizantini ca Ptolemeu, Ammianus Marcellinus, Procopius din Caesarea, Jordanes[1] etc,  este situată la 3 km NE de actualul oraș Isaccea. Fortificată de la începutul secolului al III-ea îCh de pe timpul incursiunii celților –  de la care i se trage probabil și numele (căci –dunum semnifică în limba celtică „așezare fortificată”),  cetatea Noviodunum era locuită din timpuri preistorice, după cum atestă dovezile arheologice găsite în cetate. Situată lângă unul din principalele vaduri de trecere ale Dunării,  cetatea  a fost de-a lungul timpului unul dintre principalele puncte de trecere din stepele Asiei Centrale spre Europa. De aceea era văzut ca un important bastion de supraveghere  și de apărare a limes-ului dunărean, fiind în același timp un important nod comercial în timpul dominației grecești și romane, unul dintre principalele sedii ale flotei dunărene (Classis Flavia Moesica). Devenind  un important  punct strategic, dar și centru economic și comercial puternic, în secolul al II-lea p.Cr., Noviodunum este ridicat de romani la rangul de municipium și își păstrează importanța de-a lungul timpului până în epoca medie bizantină și medievală – (incluzând aici perioada dominației otomane și chiar cea a Hoardei de aur, în timpul căreia Isaccea devenise pentru o vreme chiar capitală a statului mongol) .

Intrând în situl arheologic, observi de îndată Turnul mare al vechii cetăți, construit la sfârșitul secolului al III-lea și întărit pe parcursul următoarelor secole, care se prezintă ca o adevărată fortăreață cu o anvergură de aproape 32 de metri, fiind dovada de netăgăduit a importanței strategice și economice  deținute de Noviodunum până spre sfârșitul evului mediu.

Nu lipsesc nici mărturiile creștine ce au ieșit la iveală în urma săpăturilor arheologice făcute în cetate – în special în zona necropolei și a celor două bazilici paleocreștine. Fundamentele celei dintâi, descoperite încă din anul 1956, indică o bazilică mare, de tip roman, având nava centrală de  aproximativ 28 de metri și două nave laterale[2] – ceea ce sugerează existența unei comunități creștine numeroase la acea dată și bine organizate. A doua bazilică, în schimb, descoperită mai recent, pare a fi timpurie, datată cu probabilitate în secolul al III-lea., în plină perioadă de persecuții. Martirologiile vremii indică un număr impresionant de martiri proveniți din această cetate[3]  S-au descoperit de asemenea inscripții pe fragmente de amfore și candele funerare, cruci și alte simboluri creștine[4].

Din mărturiile domnului arheolog Aurel Stănică, șeful de proiect Noviodunum, aici s-a mai găsit o cârjă episcopală și un capac de pixidă, provenind posibil dintr-o a treia biserică, încă neieșită la lumină, de perioadă  medievală.

De ce voluntariat cu elevii pe situl arheologic de la Noviodunum?

Deja este cunoscut printre creștinii catolici din Arhidieceza de București pelerinajul anual de la Niculițel, inițiat în anul 2022 de Înalt Preasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. De trei ani succesivi, pe data de 1 iunie, credincioșii catolici îi venerează cu anticipație pe cei patru sfinți martiri, Zoticos, Attalos, Camasis și Philippos, pe care Biserica Ortodoxă îi sărbătorește trei zile mai târziu. Aceștia figurează în actele martirice ca provenind din vestita cetate antică Noviodunum, unde l-au propovăduit pe Cristos și au suferit martiriul în data de 4 iunie, probabil în prima parte a secolului al IV-lea. Descoperiți în anul 1971 într-un mormânt de tip hypogeu, care ascundea în partea de jos  a lui osemintele altor doi martiri din secolul al II-lea, ale căror nume nu se cunosc,  aceștia sunt doar o parte din numărul mare de creștini care și-au dat viața pentru Cristos în cetatea dunăreană. Așa decodăm inscripția scrisă cu vopsea roșie în limba greacă pe peretele criptei de la Niculițel: Aici și acolo, puhoi de sânge martiric…

 La acest pelerinaj, elevii, profesorii și angajații Colegiului Catolic Sfântul Iosif participă activ și în număr mare an de an, contribuind la popularizarea și la organizarea evenimentului. Anul acesta, pe data de 1 iunie, la Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă, alături de PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București și de un număr mare de preoți, au asistat și Preasfințitul Visarion, Episcopul ortodox al Tulcii, Părintele protopop Gabriel Onea și alți preoți ortodocși. Pentru a pregăti atmosfera de rugăciune, propice celebrării Sfintei Liturghii, s-a organizat o oră de adorație euharistică animată de elevii Colegiului Sfântul Iosif.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, pelerinii au fost îndemnați să viziteze Mănastirea Cocoș unde sunt păstrate osemintele celor  patru martiri venerați, dar și cetatea Noviodunum, unde au fost martirizați. Cu această ocazie l-am cunoscut pe istoricul Aurel Stănică, cercetător științific la ICEM Tulcea, arheologul șef al sitului și coordonatorul Proiectului Noviodunum. Acesta ne-a condus prin sit, povestindu-ne despre stadiul săpăturilor și ni s-a destăinuit că lipsa banilor și a forței de muncă îngreunează mult avansarea lucrărilor. I-am propus atunci o colaborare pentru activitate de voluntariat cu elevii de liceu în perioada vacanței. Domnul arheolog a acceptat cu bucurie ideea.

Pentru că eram la începutul unei astfel de activități, am constituit un grup mic, format din 4 băieți și trei fete, toți elevi în clasa a X-a profil teologic, specializare Ghid turism religios, și doi profesori. M-am orientat spre clasa a X-a, deoarece pe parcursul anului școlar trecut elevii au efectuat practica de specialitate în Dobrogea, luând contact cu o mare parte din siturile și cetățile din această zonă: Tropaeum Traiani, Ulmetum, Histria, Argamum, Enisala, Troesmis, Arrubium, Dinogetia,  Axiopolis, Halmyris. Carsium.  Voluntariatul în situl din Noviodunum mi se părea a fi pentru ei o încoronare a întregii activități din primul an de liceu, fiind strâns legat și de pelerinajul la basilica paleocrștină din Niculițel,  pelerinaj pe care urma să-l organizăm și în anul următor.

Cu emoții mari am pășit pe pământul martirilor. Un ciob de ceramică pictată, un mâner de candelă, un crâmpei de amforă inscripționată, o frântură de brățară, o monedă de perioadă romană, o ghiulea…, mărunțișuri care căpătau importanță nebănuită pentru că erau ferestre spre lumi trecute. Toate erau scoase cu grijă, sub atenta privire a specialistului care le analiza, le cataloga și le transporta spre a fi spălate și depozitate.  S-au dezvelit și două schelete umane, de secol XIII, după alte multe schelete de copii din aceeași perioadă, doborâți probabil în urma unei maladii. Toate operațiunile efectuate în sit, de la săpat, recoltat și spălat materialele arheologice etc se efectuau după indicațiile domnului arheolog și nimic nu se executa la voia întâmplării. Săpăturile se făceau la prima ora a dimineții, pentru că mai târziu soarele era de nesuportat. După masa de prânz, se executau lucrări de curățare a materialelor arheologice, iar pe seară, când căldura se mai domolea, împreună cu domnul arheolog, vizitam alte zone de interes ale sitului, înotând prin iarba mare și rară, pe care pășeam cu frică și mare atenție din cauza vestitului balaur dobrogean, șarpe neveninos din fauna zonei.

Am vizitat în aceste plimbări ale noastre  renumita necropolă romană, cu mormintele dispuse în formă de cruce greacă, Movila mare, cu siguranță un tumulum roman, încă necercetată de arheologi, pe care urcând, am putut admira toată valea Dunării până la Munții Măcin și la cetatea Troesmis (situată în vecinătatea satului Greci).

Am coborât apoi la malul Dunării unde domnul Aurel Stănică ne-a îndemnat să culegem tot ce vedem interesant, rămas după retragerea apelor. Am găsit diferite fragmente ceramice, unele cu inscripții, altele cu modele florale, oase, podoabe, jucării etc. Tot aici, ne-a arătat urmele de zid abia sesizabile ale unei alte bazilici paleocreștine ascunse aproape tot timpul anului de apele Dunării. Acum fiind retrase, ne-am bucurat de vederea conturului absidei centrale a bisericii paleocreștine de sub ape.  Arheologul nu ne slăbea din ochi nicio clipă, explicându-ne cu vorba domoală ce să păstrăm și ce puteam arunca.

Apoi discuțiile pe tărâm istoric se prelungeau în noapte, copiii asistând tăcuți la schimbul de păreri dintre adulți sau la răspunsurile date de specialist la întrebările noastre. Fără îndoială  pentru unii dintre ei erau clipe de zidire interioară, de plăsmuire a omului și poate chiar a specialistului de mâine.

Dar experiența voluntariatului nostru la Noviodunum a fost importantă și sub un alt aspect, cel spiritual. Auzind de inițiativa de voluntariat, Părintele Romeo Horvat, parohul Bisericii Sfânta Lucia din Greci, s-a alăturat grupului nostru cu entuziasm. Ne-am rugat împreună, am muncit împreună, am pregătit masa împreună, am meditat Cuvântul Domnului împreună,  dar, mai presus de toate, a celebrat Sfânta Liturghie pentru noi, pe pământul martirilor. Bineînțeles că am discutat și despre următorul pelerinaj de la Niculițel, care va fi cu siguranță mai frumos, dacă va începe cu o noapte de veghe petrecută în situl martirilor de la Noviodunum și apoi o procesiune spre altarul din Niculițel… Domnul Aurel Stănică a răspuns afirmativ  propunerii noastre, urmând a lega detalii și a vedea cât de realist este planul nostru îndrăzneț confruntat cu realitățile cotidiene.

Pentru noi toți, elevi și profesori, aceste zile de voluntariat au constituit o experiență inedită. Am putut vedea entuziasmul crescând în ochii lor cu fiecare ciob găsit, cu fiecare poveste sau explicație auzită. Irina, una dintre eleve, a exclamat: „Nu credeam că, până a ajunge în muzeu, un exponat trece prin atâtea etape!”

Ajungând acasă am primit semnale pozitive și de la părinți, recunoscând că nu mulți tineri din școlile bucureștene au parte de astfel de experiențe.

După o săptămână, păstrând încă vie amintirea acelor momente de întâlnire cu istoria, am povestit colegilor de cancelarie în ce a constat voluntariatul de la Noviodunum. Nu mică mi-a fost mirarea când i-am auzit pe unii dintre ei spunând: „Aș vrea si eu!” sau „Mi-aș dori si eu să merg la un astfel de voluntariat…!”

 Fără îndoială, aceste zile au constituit o experiență deosebită în mod deosebit pentru  elevi, care le va marca viitorul. Sunt convinsă că măcar unii dintre acești tineri vor dori pe viitor să studieze istoria și să lucreze cu abnegație într-un sit arheologic. Vor dori să se întoarcă în trecut, ca să facă mai frumos viitorul. Vor investi pasiune în cercetare și vor prețui munca înaintașilor… Dar până atunci, sunt sigură că vor reveni și anul viitor  mai întâi la pelerinajul de la Niculițel, iar apoi ca voluntari pe situl arheologic.

Ce ziceți? Vă alăturați nouă în proiectul Noviodunum?

Sr. Rodica Elena Miron
Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif

[1] Informație preluată din pliantul realizat în cadrul  proiectului Noviodunum ArchaeoPark, derulat de Asociația Pro Noviodunum, ICM

[2] Descrisă de I. Barnea, Monumente de artă creștină… Rev ”Studii Teologice”, an 1960, p.203

[3] Circa 32 sau 36 de martiri figurează în Martirologiul  Hieronymian și cel Siriac , cei mai mulți soldați în armata romană (cf Ene Braniște, ”Martiri și sfinți pe pământul Dobrogei de azi” din volumul De la Dunăre la mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină. Galați 1977, p.45

[4] În cele câteva zile de voluntariat în șantierul arheologic de la Noviodunum, am găsit un fragment ceramic, provenit foarte probabil dintr-o amforă romană pe care era  inscripționată o parte din monograma lui Cristos.

Hits: 937