Întâlnire de formare pentru corul Parohiei Sf. Francisc de Assisi (București)

Liturghia cere frumusețea cântării (…); lauda lui Dumnezeu cere cântare (…). Nu este o podoabă marginală, ci liturghia cere această frumusețe, cere cântare pentru a lăuda pe Dumnezeu și a da bucurie participanților. (Papa Benedict al XVI-lea către Corul Capelei Sixtine, 22 decembrie 2005)

Duminică, 14 aprilie, după Sfânta Liturghie de la ora 11.00, coriștii parohiei Sfântul Francisc de Assisi din București s-au adunat pentru un timp de formare, de reflecție și de comuniune în jurul unei mese frățești.

Mulțumim lui Cristi și corului pentru efortul și drumul frumos parcurs până acum în animarea liturgică. Au fost multe momente înălțătoare unde corul a dăruit mult, atât duminica, cât și în celelalte sărbători liturgice. De multe ori, au reușit să atingă inimile oamenilor prin calitatea cântărilor liturgice.

În continuare, am reflectat împreună despre ce este un cor bisericesc.

Rolul corului bisericesc este de a face lumea să se roage prin cântece și de a susține pe credincioși în cântarea lor liturgică. Calitatea unui cor se măsoară în nivelul de participare a credincioșilor la liturghie, iar corul trebuie să se păzească de a transforma o celebrare liturgică într-un concert. În plus, coriștii, prin faptul că sunt în cor, nu trebuie să participe mai puțin la liturghie.

O corală liturgică, în raport cu corurile profane, nu există pentru ea însăși, ci există pentru comunitatea parohială și pentru enoriașii de la liturghie și, deci, este o diaconie, adică o slujire bisericească.

Rolul și misiunea unui cor bisericesc în cadrul liturghiei nu sunt de a dărui un concert, chiar și spiritual de un nivel înalt, ci, prin frumusețea cântărilor alese cu grijă, să ajute la introducerea credincioșilor la participarea activă la Sacrificiul Euharistic.

Deoarece cântecul liturgic este o acțiune a lui Cristos, el este în conexiune strânsă cu acțiunea liturgică pe care o săvârșește Biserica de fiecare dată când îl celebrează pe Mirele și Regele ei. Din această interconexiune strânsă cu celebrarea și cu riturile, cântecele își trag sfințenia sau puterea de sfințire. Muzica liturgică va fi cu atât mai sfântă, cu cât va fi în mai strânsă legătură cu riturile liturgiei și cu acțiunea liturgică.

Nu este vorba de a cânta la liturghie, ci de a cânta liturghia. Nu este vorba de a cânta în liturghie, ci de a cânta liturghia. A cânta liturghia înseamnă să oferim sacrificiul de laudă pe care Cristos îl oferă Tatălui Său în puterea Duhului Sfânt, iar sufletul și trupul nostru sunt antrenate în această mișcare. În acest fel, vom primi mai îmbelșugat roadele harului de la liturghie pentru sfințirea noastră și a lumii.

CORUL ȘI FORMAREA LITURGICĂ ȘI SPIRITUALĂ

Trebuie să consimțim faptului de a fi mișcați de Duhul Sfânt prin cântare. În primul rând, corul se roagă și trăiește liturghia.

Corala este, desigur, un loc de activitate muzicală, dar și un loc de creștere și de descoperire a vieții spirituale. Atenția pe care coriștii o poartă textului cântecelor modifică nu numai rugăciunea, dar îi ajută să se roage mai adânc și mai profund.

Viața spirituală comportă un demers de ofrandă, de dăruire. Actul de a cânta în corul bisericesc, a renunța la timpul personal pentru a se dărui unui timp cu grupul corului, se aseamănă cu multe aspecte din viața lui Cristos: Isus care își dăruiește viața pentru noi toți.

Pr. Iosif Tiba