Sfințirea icoanei Fericitei Pauline Jaricot (Operele Misionare Pontificale)

„O rugăm pe Fericita Pauline Jaricot să mijlocească haruri pentru Biserica Universală, pentru misiuni și pentru toți cei care se implică în promovarea Operelor Misionare”. Cu aceste cuvinte adresate celor prezenți sâmbătă, 20 aprilie, în Biserica Sfânta Fecioară Maria, Regină (Cioplea), ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a început Sfânta Liturghie, la care au concelebrat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, Mons. Tuomo Vimpari, însărcinat cu afaceri a.i al Nunțiaturii Apostolice, preoții parohiei și preoți invitați.  

 Sărbătoarea a fost organizată de Oficiul Național al Operelor Misionare Pontificale (OMP), în cinstea Fericitei Pauline Jaricot, fondatoarea Asociației Răspândirea Credinței, căreia i s-a dedicat primul lăcaș de cult din România, capela de la sediul OMP.

Credincioșii care au participat la celebrare au avut bucuria de a vedea imaginea chipului Fericitei realizat de artistul american Lalo Garcia, care a venit la sărbătoare însoțit de fiica sa, Marbella. A fost ideea Pr. Eugen Blaj, director național al Operelor Misionare Pontificale, de a-i propune artistului, încă de anul trecut, să picteze chipul Fericitei Pauline. El a relatat că, după ce a citit cartea Pauline Jaricot 1799-1862. Biografie, scrisă de Catherine Masson și, după ce a studiat mai multe aspecte din viața ei și perioada în care a trăit, a început realizarea chipului ei. Artistul are o mare devoțiune față de Fecioara din Guadalupe (al cărei chip îl imprimă în toate lucrările sale) și a realizat multe opere de artă inspirate din motive biblice. În anul 1987 a desenat ornatele și mitra Sfântului Ioan Paul al II-lea, Papă, iar în 2003 a colaborat cu pictorul Frank Martinez la realizarea picturilor din Catedrala of Our Lady of the Angels din Los Angeles.

După cuvântul de salut al ÎPS Aurel, a urmat ritualul de dezvelire al icoanei, realizat de cei doi membri ai familiei Garcia, în timp ce credincioșii s-au bucurat de moment, ascultând un cântec inspirat din viața Fericitei Pauline.

La celebrarea acestor momente unice pentru Operele Misionare Pontificale și pentru Biserica Catolică din România a participat de la Vatican Pr. Tadeusz Jan Nowac, Secretar general al Operei Misionare Pontificale Răspândirea Credinței. La omilie, sfinția sa a vorbit despre viața plină de credință a tinerei Pauline, despre drumul ei de convertire totală și dedicarea vieții pentru a răspândi evanghelia lui Cristos.

Părintele Nowac a relatat mai multe episoade din viața lui Pauline, de la accidentul domestic pe care ea l-a suferit la vârsta de 16 ani, eveniment care a transformat inima ei aristocrată într-una umilă și receptivă la chemarea lui Isus; criza ei vocațională, după ascultarea predicii despre vanitate a Pr. Vürtz, parohul său; dorința de a-l sluji pe mirele ei, Isus, în cei săraci; votul de castitate pe care ea l-a făcut în noapte de Crăciun a anului 1816, în biserica Notre-Dame de Fourvière din Lyon; răspândirea credinței în mijlocul muncitoarelor de la fabrica de mătase a tatălui său; oferirea întregii averi și a vieții sale pentru a-l sluji pe Isus în cei săraci, până la detașarea totală și sărăcia în care a murit, nu din cauza renunțărilor sale, ci a celor care au profitat din plin de bunătatea ei și de contextul acelor vremuri.

Printre altele, părintele predicator a dorit să pună în evidență că, noi toți suntem chemați să transformăm propria viață într-o misiune. Pauline nu a mers niciodată într-o țară de misiune, nu pentru că nu și-ar fi dorit, ci pentru că a înțeles că este chemată de Dumnezeu să realizeze vocația sa acolo unde este nevoie. Misiunea ei a fost aceea de a reevangheliza poporul francez, care traversa momente de mari încercări și, prin el, Europa și întreaga lume, care a devenit pentru Pauline curtea mănăstirii sale. Prin intermediul fratelui ei mai mare, Phileas, care la acea vreme era seminarist și păstra legături cu misionarii de la biserica Saint-Sulpice din Paris, Pauline cunoștea nevoile misionarilor și faptul că existau mii de oameni în lume care nu auziseră niciodată de Cristos. Astfel, ea a început să organizeze grupuri de câte zece persoane, cărora le cerea să ofere un bănuț pe săptămână și să se roage un mister pe zi pentru misiuni. La rândul lor, fiecare membru avea sarcina de a căuta alte zece persoane. Astfel, în scurt timp, inițiativa ei a depășit granițele Franței. Din aceasta, s-a născut devoțiunea rozariului viu, care este continuată și astăzi de mii de credincioși din întreaga lume.

„Originalitatea acestei tinere fete” – a mai spus Pr. Nowac – „constă în faptul că ea a dat șansa fiecărui creștin să participe la misiunea Bisericii prin rugăciune și sacrificiu.” Aceasta este carisma misionară a celor patru Opere Pontificale, care au ca scop răspândirea credinței în lume. Părintele a mai amintit că Pauline a avut ca director spiritual un mare sfânt al Bisericii, Jean Marie Vianney. El i-a oferit o cruce, pe fața căreia erau scrise următoarele cuvinte: „Numai Dumnezeu”, „Unicul model este Isus Cristos”, „Maria este mijlocitoare”, „Nimic mai mult, decât iubire și sacrificiu”, iar pe spate: „Crucea să fie deviza ta”.

După omilie, copiii și adolescenții misionari din București au prezentat rugăciunea credincioșilor, iar la oferirea darurilor au purtat în procesiune speciile euharistice, relicva și crucea Fericitei Pauline, crucea misionară de adeziune la Opera Copilăriei Misionare Pontificale, flori, alte simboluri misionare și daruri pentru copiii săraci. Tot ei au înfrumusețat celebrarea animând momentele liturgice prin cântările lor.

La final, Lalo Gracia i-a oferit Părintelui Eugen rozariul pe care l-a purtat la piept și s-a rugat zilnic, încă din momentul în care a început să realizeze portretul Fericitei Pauline. Acesta se poate vedea desenat în mâinile ei, simbolizând elementul esențial al carismei misionare: rugăciunea. El a exprimat sentimentele de stupoare pe care le-a trăit în momentul dezvelirii icoanei, realizând că vede pentru prima oară acel chip luminos și plin de viață. În același timp, artistul a mărturisit că se simte nevrednic de misiunea măreață pe care Dumnezeu i-a încredințat-o și nu s-a sfiit să exprime momentele dificile prin care a trecut, intervențiile pe care le-a făcut asupra lucrării timp de trei luni și coșmarurile pe care le-a trăit în zilele premergătoare veniri sale în România (frica de a o deteriora, de a o pierde, de a nu-și duce misiunea la îndeplinire etc.). Călătoria lui a fost un adevărat pelerinaj în care el și-a îndeplinit misiunea: aceea de a o aduce pe Fericita Pauline acasă, în capela OMP, acolo unde îi este locul. Și Marbella și-a exprimat bucuria de a fi prezentă la această ceremonie importantă pentru tatăl său și a mărturisit că este foarte mândră de el.

La finalul Sfintei Liturghii, preoții prezenți și întreaga comunitate au însoțit-o pe Fericita Pauline acasă, în capela dedicată numelui său: Capela Fericita Pauline Jaricot, a cărei sărbătoare o vom celebra la data de 9 ianuarie, ziua nașterii ei pentru cer. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar, de a o avea pe Fericita Pauline în mijlocul nostru și îl rugăm, ca prin curajul și slujirea ei, să ne inspire în misiunea noastră, aceea de a-l mărturisi lumii pe Cristos. Celebrarea sfințeniei sale să fie spre mai marea slavă și cinste a lui Dumnezeu și pentru mântuirea oamenilor.

Operele Misionare Pontificale

Hits: 340