Mesajul „Urbi et Orbi” al Sfântului Părinte Papa Francisc

Discursul Sf. Părinte la binecuvântarea Urbi et Orbi

Iubiți frați și surori, Paște fericit!

Astăzi răsună în toată lumea vestea făcută acum două mii de ani de la Ierusalim: „Isus din Nazaret cel răstignit a înviat!” (Mc 16:6).

Biserica retrăiește uimirea femeilor care au mers la mormânt în zorii primei zile a săptămânii. Mormântul lui Isus fusese închis cu o piatră mare; la fel și astăzi, bolovani grei, prea grei, închid speranțele omenirii: bolovanul războiului, bolovanul crizelor umanitare, bolovanul încălcărilor drepturilor omului, bolovanul traficului de persoane, și multe altele. Și noi, asemenea femeilor discipole ale lui Isus, ne întrebăm unii pe alții: „Cine ne va rostogoli aceste pietre?” (Mc 16:3).

Și iată descoperirea dimineții de Paște: piatra, acea piatră atât de mare, a fost deja rostogolită. Uimirea femeilor este uimirea noastră: mormântul lui Isus este deschis și gol! De aici începe totul. Prin acel mormânt gol trece calea nouă, cea pe care nimeni dintre noi nu a putut să o deschidă, ci numai Dumnezeu: calea vieții în mijlocul morții, calea păcii în mijlocul războiului, calea reconcilierii în mijlocul urii, calea fraternității în mijlocul dușmăniei.

Dragi frați și surori, Isus Cristos a înviat și numai El poate să rostogolească pietrele care închid calea vieții. De fapt, El însuși, Cel Viu, este Calea: Calea vieții, a păcii, a reconcilierii, a fraternității. El ne deschide drumul imposibil din punct de vedere omenesc, pentru că numai El ridică păcatul lumii și ne iartă păcatele. Și fără iertarea lui Dumnezeu, acea piatră nu poate fi îndepărtată. Fără iertarea păcatelor nu există cale de ieșire din închideri, prejudecăți, suspiciuni reciproce, prezumții care mereu absolvă persoana proprie, în timp ce îi acuză pe alții. Numai Cristos înviat, dăruindu-ne iertarea păcatelor, deschide calea spre o lume reînnoită.

Numai El ne deschide porțile vieții, acele uși pe care le închidem încontinuu cu războaiele care se dezlănțuie în lume. Astăzi ne îndreptăm mai întâi spre Orașul Sfânt Ierusalim, martor al misterului pătimirii, morții și învierii lui Isus, și către toate comunitățile creștine din Țara Sfântă.

Gândul meu se îndreaptă îndeosebi spre victimele atâtor conflicte care au loc în lume, începând de la cele din Israel și Palestina, din Ucraina. Cristos înviat să deschidă un drum de pace pentru popoarele martirizate din acele regiuni. Fac un apel la respectarea principiilor dreptului internațional și sper la un schimb general al tuturor prizonierilor între Rusia și Ucraina: toți pentru toți!

În plus, solicit încă o dată să fie garantată posibilitatea ajutorului umanitar în Gaza, solicitând încă o dată eliberarea promptă a ostaticilor răpiți la 7 octombrie și încetarea imediată a focului în Fâșia Gaza.

Să nu permitem ca ostilitățile actuale să continue să aibă repercusiuni grave asupra populației civile epuizate și, în special, asupra copiilor. Câtă suferință vedem în ochii lor. Cu privirea lor ne întreabă: de ce? De ce atâta moarte? De ce atâta distrugere? Războiul este întotdeauna o absurditate și o înfrângere! Să nu lăsăm vânturile războiului să sufle tot mai puternic peste Europa și peste Marea Mediterană. Să nu cedăm în fața logicii armelor și a reînarmării. Pacea nu se construiește niciodată cu arme, ci prin întinderea mâinilor și deschiderea inimilor.

Să nu uităm Siria, care timp de paisprezece ani a suferit consecințele unui război lung și devastator. Atâtea morți, oameni dispăruți, atâta sărăcie și distrugere așteaptă răspunsuri de la toți, inclusiv de la comunitatea internațională.

Astăzi privirea mea se îndreaptă în mod special spre Liban, care de mult timp a fost afectat de o blocadă instituțională și de o profundă criză economică și socială, agravată acum de ostilitățile de la granița cu Israelul. Cel Înviat să mângâie iubitul popor libanez și să susțină întreaga țară în vocația sa de a fi țară de întâlnire, de conviețuire și de pluralism.

Un gând special adresez regiunii Balcanilor de Vest, unde se fac pași importanți spre integrarea în proiectul european: diferențele etnice, culturale și confesionale să nu fie motiv de dezbinare, ci să devină izvor de bogăție pentru întreaga Europă și pentru lumea întreagă.

Încurajez, de asemenea, discuțiile dintre Armenia și Azerbaidjan, pentru ca, cu sprijinul comunității internaționale, să poată continua dialogul, fie ajutați cei evacuați, să se respecte locurile de cult ale diferitelor confesiuni religioase și să se ajungă cât mai curând posibil la un acord de pace definitiv.

Cristos înviat să deschidă o cale de speranță persoanelor care, în alte părți ale lumii, care suferă violențe, conflicte, insecuritate alimentară, precum și efectele schimbărilor climatice. Să dea mângâiere victimelor tuturor formelor de terorism. Ne rugăm pentru toți cei care și-au pierdut viața și implorăm pocăința și convertirea autorilor acestor crime.

Cel Înviat să ajute poporul haitian, pentru ca violența care sfâșie și însângerează țara să înceteze cât mai curând posibil și aceasta să înainteze pe calea democrației și a fraternității.

Să-i mângâie pe rohingya, loviți de o gravă criză umanitară, și să deschidă drumul reconcilierii în Myanmar, sfâșiat de ani de conflicte interne, pentru ca orice logică a violenței să fie abandonată definitiv.

Să deschidă căi de pace pe continentul african, în special pentru populațiile încercate din Sudan și din întreaga regiune Sahel, din Cornul Africii, din regiunea Kivu din Republica Democratică Congo și din provincia Capo Delgado din Mozambic, și să pună capăt situației prelungite de secetă care afectează zone vaste și provoacă lipsă și foamete.

Cel Înviat să lumineze migranții și pe cei care trec printr-o perioadă de dificultăți economice, oferindu-le mângâiere și speranță în timpul lor de nevoie. Cristos să-i călăuzească pe toți oamenii de bunăvoință să se unească în solidaritate, pentru a înfrunta împreună multele provocări cu care se confruntă familiile mai sărace în căutarea unei vieți mai bune și a fericirii.

În această zi în care celebrăm viața dăruită nouă prin învierea Fiului, să ne amintim de iubirea infinită a lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi: o iubire care depășește orice limitare și orice slăbiciune. Dar cât de mult este disprețuit darul prețios al vieții. Câți copii nu pot vedea nici măcar lumina? Câți mor de foame sau sunt privați de îngrijiri esențiale sau sunt victime ale abuzurilor și violenței? Câte vieți sunt tranzacționate pentru comerțul în creștere cu ființe umane?

În ziua în care Cristos ne-a eliberat din sclavia morții, îi îndemn pe cei care au responsabilități politice să nu precupețească niciun efort pentru a combate flagelul traficului de persoane, lucrând neobosit pentru a dezmembra rețelele sale de exploatare și pentru a aduce libertate celor care îi sunt victime. Domnul să-i mângâie pe familiile lor, în special pe cei care așteaptă cu nerăbdare vești despre cei dragi ai lor, asigurându-i de mângâiere și de speranță.

Lumina învierii să lumineze mintea noastră și să convertească inima noastră, făcându-ne conștienți de valoarea fiecărei vieți umane, care trebuie primită, ocrotită și iubită.

Paște fericit tuturor!

Traducere: Pr. Tarciziu Șerban

Hits: 142