Postul Mare: drum de purificare și iluminare a conștiinței
„Atunci, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame“
(Matei 4,1-2).
Un timp de renaștere și purificare
Isus ne îndeamnă în această perioadă prin Cuvântul și exemplul Său la purificare prin post și rugăciune și caritate. Acest timp putem spune este un Kairos – timp special de renaștere, purificare și înviere, timp de “golire”, după cum ne spune Sfântul Părinte Papa Francisc, timp în care “idolii care ne îngreunează” drumul spre Dumnezeu se îndepărtează, iar aripile credinței și carității se deschid.
Rugăciunea, pomana și postul devin o „unică mișcare de deschidere” care ne ajută să ne eliberăm de idolii ascunși în conștientul sau subconștientul nostru și care ne privează de libertatea spirituală. Intrând în acest desert spiritual viața noastră se deschide spre orizontul visat de Dumnezeu, acea vocație profundă a unuia fiecare dintre noi spre adevărata dragoste, cea dumnezeiască. „Atunci inima atrofiată și izolată se va retrezi. Așadar, a încetini și a ne opri. Dimensiunea contemplativă a vieții, pe care Postul Mare ne va face să o regăsim astfel, va mobiliza noi energii”. (Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru Postul Mare 2024, Prin deșert Dumnezeu ne conduce la libertate)
Lupta împotriva celui rău
Prezența celui Rău în viața noastră face ca să ne privim cu dușmănie, răutate și să ne simțim amenințați. “Putem să ne alipim astfel de bani, de anumite proiecte, idei, obiective, de poziția noastră, de o tradiție, chiar și de unele persoane. În loc să ne miște, ne vor paraliza. În loc să ne facă să ne întâlnim, ne vor contrapune”, spune Papa în același mesaj.
Dinamismul acestei unice mișcări de deschidere spre Dumnezeu luminează conștiința noastră și ne eliberează de povara păcatului ascuns. “Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32).
Caritatea ne purifică iubirea
Trebuie să ne întrebăm în mod special în această perioadă de purificare: cu ce intenție (duh) fac acest lucru? Pentru ajutorul celui din jur sau profitul personal, prin transparență sau manipulare, în adevăr sau minciună? Actele noastre merg în direcția Voinței lui Dumnezeu imitând iubirea sa divină sau spre întuneric, profit?
Meditând mai mult Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să ne îndreptăm atenția spre fratele nostru care este în nevoi. “Este timp de a acționa, și în Postul Mare a acționa înseamnă și a ne opri, spune Sfântul Părinte. A ne opri în rugăciune, pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, și a ne opri ca samariteanul, în prezența fratelui rănit“.
Acest lucru face ca indiferența noastră față de fratele nostru și iubirea noastră egoistă să se purifice și să fie una cu cea a lui Dumnezeu. “Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele este o unică iubire”. Ne duce spre ieșirea din sclavia urii, disprețului, dezbinării și ne conduce spre o privire profundă și iubitoare asupra propriei noastre vieți, a trecutului nostru și a celor din jur.
O reînnoire sufletească și iluminare a conștiinței
De aceea putem spune ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Ruah – în ebraică), protagonistul postului, ne conduc spre o reînnoire sufletească, spre o iluminare a conștiinței, spre visul lui Dumnezeu în unul fiecare dintre noi.
„În prezența lui Dumnezeu devenim surori și frați, îi simțim pe ceilalți cu intensitate nouă: în loc de amenințări și de dușmani găsim însoțitoare și însoțitori de călătorie. Acesta este visul lui Dumnezeu, țara promisă spre care tindem, când ieșim din sclavie” spune Papa Francisc.
Pr. Claudiu Bărbuț
Director spiritual al Misiunii Ruah
Mai multe infomații despre Misiunea Ruah sunt disponibile aici.
Hits: 211
