Inimi arzătoare, purtătoare de Dumnezeu: Misiunile Arhidiecezei de București
„Și iată, pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei”(Lc 24,15)
Ca la începutul chemării discipolilor, și acum în momentul rătăcirii lor, Domnul ia inițiativa de a se apropia de ai săi și de a merge alături de ei. În marea sa milostivire, el nu încetează niciodată să stea cu noi, în ciuda defectelor, îndoielilor, slăbiciunilor noastre, a tristeții și a pesimismului care ne fac să devenim „nepricepuți și greoi de inimă„ (v.25) oameni cu puțină credință.
Astăzi ca și atunci, Domnul înviat este aproape de discipolii săi misionari și merge alături de ei, în special atunci când se simt rătăciți, descurajați, înfricoșați în fața misterului fărădelegii care îi înconjoară vrea să-i sufoce. De aceea „să nu lăsăm să ni se fure speranța!”
(din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor – 2023)
Chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecăruia face să treacă de la eul înfricoșat și închis la eul regăsit și reînnoit în dăruirea de sine.
Ne cere disponibilitatea noastră personală de a fi trimiși, pentru că El este iubire în veșnică mișcare de misiune, mereu în ieșire din sine însuși pentru a da viață. Din iubire față de oameni, Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Isus. La rândul său, Isus, răstignit și înviat pentru noi, ne atrage în mișcarea sa de iubire, cu însuși Duhul său, care însuflețește Biserica, face din fiecare dintre noi discipoli ai lui Cristos și ne trimite în misiune spre lume, spre popoare.
În misiunea de a vesti Evanghelia, ne mișcăm pentru că Duhul ne impulsionează și ne lăsăm conduși de El. Dumnezeu vine mereu cu inițiativa, ne iubește cel dintâi și cu această iubire ne întâlnește și ne cheamă. Faptul de a fi primit gratuit viața constituie o invitație implicită de a intra în dinamica dăruirii de sine. Viața umană se naște din iubirea lui Dumnezeu, crește în iubire și tinde spre iubire.
Misiunea este răspunsul liber și conștient la chemarea lui Dumnezeu. Această chemare putem s-o percepem numai atunci când trăim un raport personal de iubire cu Isus viu în Biserica sa. În rugăciunea personală și profundă cu Dumnezeu, El ne atinge și ne mișcă inima, ne deschide la nevoia de iubire, de demnitate și de libertate a fraților noștri.
Rugăciunea și ajutorul material, financiar al ofertelor noastre sunt oportunități pentru a participa activ la misiunea lui Isus în Biserica sa. Caritatea exprimată în Cutia Misiunilor, Cutiuța Speranței și colecta dedicată au scopul de a susține cele două misiuni ale Arhidiecezei de București. Aceste misiuni, Torbi și Hurri Hills, se află în dieceza de Marsabit, în deșertul din nordul Kenyei. Preoții misionari trimiși de Arhidieceză se implică cu mult devotament, pasiune și dăruire în opera de evanghelizare, purtându-l și vestindu-l pe Dumnezeu prin bucuria și simplitatea lor.
În această zonă locuiesc două triburi, Gabra și Borana. În activitatea lor de fiecare zi, preoții întâlnesc multe nevoi și lipsuri datorate secetei îndelungate din timpul anului. Activitatea lor este atât pe plan pastoral prin catehizarea localnicilor, cât și pe plan socio-educativ, construind și susținând proiecte în educație în mod deosebit grădinițe, școli, taxele școlare, internate pentru a facilita posibilitatea copiilor de a frecventa școala din diferite filiale ale misiunii, iar pe plan social prin ajutorarea cu diverse alimente de bază și susținerea diverselor proiecte pentru apă.
Fiecare din aceste două misiuni are la rândul lor alte 10-13 filiale, unde preoții ajung o dată pe săptămână, pe lună sau chiar la câteva luni, deoarece terenul este foarte accidentat și distanța pentru unele filiale este destul de mare. Cu tot acest disconfort din deșert de +400, praf, lipsa apei, pericole pe care le pot întâlni pe cale, preoții cu multă preocupare și grijă încearcă să ajungă ori de câte ori e posibil și în acele cătune unde știu că sunt câțiva creștini.
Caritatea este elanul inimii care ne face să ieșim din noi înșine și care generează legătura împărtășirii și a comuniunii. Caritatea este dar care dă sens vieții noastre. Puținul dacă este împărtășit cu iubire, nu se termină niciodată, ci transformă în rezervă de viață și de fericire. Așa s-a întâmplat și cu făina și untdelemnul văduvei din Sarepta Sidonului, care oferă bucata de pâine profetului Ilie, cu pâinile pe care Isus le binecuvântează, le frânge și le dă discipolilor ca să le împartă mulțimii. Așa se întâmplă cu pomana noastră, fie ea mică sau mare, dar oferită cu bucurie și simplitate.
Chiar dacă ochii noștrii nu văd, și inima noastră nu percepe prezența lui Dumnezeu asemenea apostolilor în drum spre Emaus, El rămâne mereu în viața și drumul nostru.
Sr. Elena Enășcuț, SFMA
Directorul Centrului Misionar Diecezan București
Hits: 156