Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a XXXI-a Zi Mondială a Bolnavului 2023 (11 februarie 2023)

„Îngrijeşte-te de el”. Compasiunea ca exerciţiu sinodal de vindecare

Iubiţi fraţi şi surori,

Boala face parte din experienţa noastră umană. Dar ea poate să devină inumană dacă este trăită în izolare şi în abandonare, dacă nu este însoţită de îngrijire şi de compasiune. Când se merge împreună, este normal ca vreunul să se simtă rău, să trebuiască să se oprească din cauza oboselii sau a vreunui accident de parcurs. Acolo, în acele momente, se vede cum mergem: dacă este cu adevărat un drum împreună sau dacă ne aflăm pe acelaşi drum, dar fiecare pe cont propriu, văzându-şi de propriile interese şi lăsând ca ceilalţi “să se descurce”. De aceea, în această a XXXI-a Zi Mondială a Bolnavului, în plin parcurs sinodal, vă invit să reflectăm asupra faptului că tocmai prin experienţa fragilităţii şi a bolii putem învăţa să mergem împreună după stilul lui Dumnezeu, care este apropiere, compasiune şi duioşie.

În cartea profetului Ezechiel, într-un mare oracol care constituie unul dintre punctele culminante ale întregii Revelaţii, Domnul vorbeşte astfel: “Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească – oracolul Domnului Dumnezeu. Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări […]. Le voi păstori cu judecată” (34,15-16). Experienţa rătăcirii, a bolii şi a slăbiciunii fac parte în mod natural din drumul nostru: nu ne exclud din poporul lui Dumnezeu, dimpotrivă, ne duc în centrul atenţiei Domnului, care este Tată şi nu vrea să se piardă pe drum nici măcar unul dintre fiii săi. Aşadar, este vorba de a învăţa de la el, pentru a fi cu adevărat o comunitate care merge împreună, capabilă să nu se lase contagiată de cultura rebutului.

Enciclica Fratelli tutti, aşa cum ştiţi, propune o lectură actualizată a parabolei bunului samaritean. Am ales-o ca fundament, ca punct de cotitură, pentru a putea ieşi din “umbrele unei lumi închise” şi “a gândi şi a genera o lume deschisă” (cf. nr. 56). De fapt, există o conexiune profundă între această parabolă a lui Isus şi multele moduri în care astăzi fraternitatea este negată. Îndeosebi, faptul că persoana agresată şi tâlhărită este abandonată de-a lungul străzii, reprezintă condiţia în care sunt lăsaţi prea mulţi fraţi şi surori ai noştri în momentul în care au mai multă nevoie de ajutor. A distinge care asalturi la adresa vieţii şi a demnităţii sale provin din cauze naturale şi care sunt provocate în schimb de nedreptăţi şi violenţe nu este uşor. În realitate, nivelul inegalităţilor şi prevalarea intereselor câtorva au incidenţă de acum asupra oricărui ambient uman în aşa fel încât este dificil a considera “naturală” orice experienţă. Fiecare suferinţă se realizează într-o “cultură” şi între contradicţiile sale.

Însă ceea ce contează aici este a recunoaşte condiţia de singurătate, de abandonare. Este vorba de o atrocitate care poate să fie depăşită înainte de orice altă nedreptate, pentru că – aşa cum relatează parabola – pentru a o elimina este suficientă o clipă de atenţie, mişcarea interioară a compasiunii. Doi trecători, consideraţi religioşi, îl văd pe cel rănit şi nu se opresc. În schimb, al treilea, un samaritean, unul care este obiect de dispreţ, este mişcat de compasiune şi se îngrijeşte de acel străin de-a lungul drumului, tratându-l ca frate. Făcând astfel, fără măcar să se gândească, el schimbă lucrurile, generează o lume mai fraternă.

Fraţilor, surorilor, nu suntem niciodată pregătiţi pentru boală. Şi adesea nici pentru a admite înaintarea în vârstă. Ne temem de vulnerabilitate şi cultura prevalentă a pieţei ne determină s-o negăm. Pentru fragilitate nu există spaţiu. Şi astfel răul, atunci când năvăleşte şi ne asaltează, ne lasă la pământ leşinaţi. Atunci se poate întâmpla ca alţii să ne abandoneze sau să ni se pară nouă că trebuie să-i abandonăm, pentru a nu ne simţi o povară faţă de ei. Astfel începe singurătatea şi ne otrăveşte simţul amar al unei nedreptăţi prin care pare să se închidă şi cerul. De fapt, trudim să rămânem în pace cu Dumnezeu, când se ruinează raportul cu ceilalţi şi cu noi înşine. Iată pentru ce este aşa de important, şi în privinţa bolii, ca Biserica întreagă să se măsoare cu exemplul evanghelic al bunului samaritean, pentru a deveni un valabil “spital de campanie”: de fapt, misiunea sa, îndeosebi în circumstanţele istorice prin care trecem, se exprimă în exercitarea îngrijirii. Toţi suntem fragili şi vulnerabili; toţi avem nevoie de acea atenţie compătimitoare care ştie să se oprească, să se apropie, să îngrijească şi să ridice. Condiţia celor bolnavi este, aşadar, un apel care întrerupe indiferenţa şi frânează pasul celui care înaintează ca şi cum n-ar avea surori şi fraţi.

De fapt, Ziua Mondială a Bolnavului nu invită numai la rugăciune şi la apropiere faţă de cei suferinzi; ea, în acelaşi timp, tinde să sensibilizeze poporul lui Dumnezeu, instituţiile sanitare şi societatea civilă la un nou mod de a înainta împreună. Profeţia lui Ezechiel, citată la început, conţine o judecată foarte dură cu privire la priorităţile celor care exercită asupra poporului o putere economică, culturală şi de conducere: “Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă, dar nu păstoriţi turma. Pe cele slabe nu le întăriţi, pe cea bolnavă nu o vindecaţi, pe cea rănită nu o bandajaţi, pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi, pe cea pierdută nu o căutaţi, ci le stăpâniţi cu forţă şi cu brutalitate” (34,3-4). Cuvântul lui Dumnezeu este mereu iluminant şi contemporan. Nu numai în denunţare, ci şi în propunere. De fapt, concluzia parabolei bunului samaritean ne sugerează cum exercitarea fraternităţii, începută de la o întâlnire faţă către faţă, se poate lărgi la o îngrijire organizată. Hanul, hangiul, banii, promisiunea de a fi informaţi reciproc (cf. Lc 10,34-35): toate acestea ne fac să ne gândim la slujirea preoţilor, la munca lucrătorilor sanitari şi sociali, la angajarea rudelor şi a voluntarilor graţie cărora în fiecare zi, în orice parte din lume, binele se opune răului.

Anii pandemiei au mărit simţul nostru de recunoştinţă faţă de cel care lucrează în fiecare zi pentru sănătate şi cercetare. Dar dintr-o astfel de mare tragedie colectivă nu este suficient să ieşim cinstind eroii. COVID-19 a pus la grea încercare această mare reţea de competenţe şi de solidaritate şi a arătat limitele structurale ale sistemelor de asistenţă socială existente. De aceea este nevoie ca recunoştinţei să-i corespundă căutarea în mod activ, în fiecare ţară, a strategiilor şi a resurselor pentru ca fiecărei fiinţe umane să-i fie garantat accesul la îngrijiri şi dreptul fundamental la sănătate.

“Îngrijeşte-te de el” (Lc 10,35) este recomandarea samariteanului adresată hangiului. Isus o relansează fiecăruia dintre noi şi la sfârşit ne îndeamnă: “Mergi şi fă şi tu la fel”. Aşa cum am subliniat în Fratelli tutti: “Parabola ne arată cu ce iniţiative se poate reface o comunitate pornind de la bărbaţi şi femei care îşi însuşesc fragilitatea altora, care nu lasă să se edifice o societate de excludere, ci devin aproapele şi îl ridică şi îl reabilitează pe omul căzut, pentru ca bunul să fie comun” (nr. 67). De fapt, “am fost făcuţi pentru plinătatea la care se ajunge numai în iubire. A trăi indiferenţi în faţa durerii nu este o alegere posibilă” (nr. 68).

Şi la 11 februarie 2023, privim la Sanctuarul de la Lourdes ca la o profeţie, o lecţie încredinţată Bisericii în inima modernităţii. Nu este valabil numai ceea ce funcţionează şi nu contează numai cine produce. Persoanele bolnave sunt în centrul poporului lui Dumnezeu, care înaintează împreună cu ele ca profeţie a unei omeniri în care fiecare este preţios şi nimeni nu este de aruncat.

Mijlocirii Mariei, Tămăduitoarea bolnavilor, încredinţez pe fiecare dintre voi, care sunteţi bolnavi; pe voi care vă îngrijiţi de ei în familie, cu munca, cercetarea şi voluntariatul; şi pe voi care vă angajaţi să ţeseţi legături personale, ecleziale şi civile de fraternitate. Trimit tuturor din inimă binecuvântarea mea apostolică.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 10 ianuarie 2023.

Franciscus

Traducere de Pr. Mihai Pătraşcu, ercis.ro

Foto: Vatican Media

Hits: 129