Emausul de astăzi – o călătorie în mijlocul Bisericii sinodale. Experiența pascală a comunității vietnameze din ARCB
De mai multe ori, cuvintele Sfântului Isidor „a povesti ceea ce face Dumnezeu este un mod de a-l lăuda” ne-au îndemnat să reluăm celebrarea Triduum-ului și a Paștelui care au trecut, inspirați de lumina celor doi ucenici pe drumul spre Emaus. Aceasta este și povestea Emausului nostru de astăzi, a fraților și surorilor noastre catolice care sunt imigranți departe de patria lor, în capitala României: București. O călătorie pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, pentru a putea să ne regăsim și să mergem împreună.
După o zi grea de muncă, un mic grup de frați și surori vietnamezi s-au adunat în fața Tabernacolului, în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină (Cioplea), pentru a se închina și a rămâne aproape de imensa Iubire lui Isus, Învățătorul, până la sfârșit, în seara zilei de Joia Sfântă, 14 aprilie. Rugăciunea preotului a răsunat în fiecare dintre noi: „Isuse, în mijlocul umilinței tale extreme și a tăcerii tale profunde în Euharistie, ce vrei să ne spui fiecăruia dintre noi?”. După ce l-am salutat pe Părintele Paroh Fabian Măriuț, ne-am adunat, câțiva dintre noi, în mica cameră de găzduire din apartament. Am luat cina în mod simplu, povestind poveștile noastre despre viața de zi cu zi.
În dimineața zilei de Vinerea Sfântă, 15 aprilie, împreună cu reprezentantul comunității, l-am vizitat pe Părintele Francisc Doboș, Responsabil al Oficiului pentru Grupurile Lingvistice al ARCB. Prin intermediul lui, mica noastră turmă este mereu în legătură cu păstorii și cu comunitatea parohială, unde frații și surorile noastre vietnameze trăiesc și participă la Liturghie. L-am vizitat apoi pe Părintele Nicolaie Farcaș, Parohul parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Deși este implicat în multe activități pastorale, ne-a primit cu căldură și ne-a oferit toate condițiile favorabile pentru celebrarea Vigiliei Pascale în parohia sa.
Celebrarea noastră de Vinerea Mare a început seara, după celebrarea parohială de la Cioplea. Contemplând și adorând Crucea Domnului, la propunerea celebrantului, fiecare dintre noi s-a simțit aproape de Pătimirea Domnului. În Cruce, blândețea și umilința Fiului lui Dumnezeu sunt exprimate pe deplin, astfel încât fiecare dintre noi, în mijlocul luptelor și poverilor vieții, să poată găsi în El odihnă și întărire.
Crucea are prezența Marelui Preot Isus, devenind astfel Sfânta Cruce, dându-ne putere și încredere pentru călătoria noastră spre sfințenie. Mulți dintre noi sunt soți și tați de familie în Vietnam; și, în același timp, dragostea filială se îndreaptă către părinții noștri. Atmosfera a fost mai caldă când, târziu în noapte, cu mâncarea pregătită, ne-am adunat cu Părintele Fabian Măriuț în casa parohială, continuând să ne împărtășim reciproc pâinea vieții fiecăruia.
La răsăritul soarelui, în dimineața Sâmbetei Sfinte, 16 aprilie, ne-am întâlnit într-un parc, lângă mall-ul Park Lake, întâmpinându-ne unii pe alții, unii dintre noi fiind nevoiți să ia mijloacele de transport în comun de la peste 300 km, venind imediat după serviciu. Ne-am strâns mâinile ca semn al întâlnirii reciproce; mai presus de toate, mulți frați și surori s-au întâlnit cu Dumnezeu, în Sacramentul Reconcilierii, chiar pe băncile din parc. O viață departe de țara natală, sub presiunea muncii, a diferențelor de limbă și a multor capcane fragile… Toate apăsau greu pe umerii fiecăruia, iar acum au fost îmbrățișate în inima lui Dumnezeu, care este bogat în milă. Nu există fericire mai mare decât cea a celui care este iubit necondiționat, iertat, care primește încredere și care este ridicat pentru a continua să meargă spre o viață nouă.
Cele 14 stațiuni ale Căii Sfintei Cruci au fost punctul culminant al întâlnirii noastre. Rugăciunile, cântările, meditațiile și momentele de tăcere de la fiecare stațiune păreau să ne facă să recunoaștem marea iubire a lui Dumnezeu, de a-L da chiar pe Fiul Său cel Unul-Născut pentru omenire, pentru fiecare persoană. Astfel, fiecare își simte propria via crucis în mijlocul vieții de astăzi, între pace și fericire, iubire și slujire, dar și între discordie și conflict, egoism și aroganță. Să învățăm să iubim Crucea, locul unde El a fost înălțat, pentru ca noi să învățăm în continuare să fim ca Simon care poartă Crucea lui Cristos, ca Maria și prietenii apropiați care stau lângă Sfânta Cruce, pentru a renaște, a ne împăca, a fi iertați și a primi darul. Un prânz în comun într-o cameră mică, pe care am închiriat-o pentru unii frați și surori veniți de departe, pentru a putea rămâne împreună pe durata șederii lor, pentru a putea povesti din nou despre crucile lor zilnice. Crucea a învățat să înflorească și să rodească, datorită Sfintei Cruci a lui Isus.
Înainte de celebrarea Vigiliei pascale, mulți frați și surori s-au adunat pentru a pregăti riturile liturgice și cântecele, dar în special, mulți au continuat să primească Sacramentul Reconcilierii în limba lor maternă. Unii dintre ei, care au fost departe de Dumnezeu timp de mulți ani, au avut lacrimi de căință pentru căderile lor, dar, datorită Sacramentului Reconcilierii, au fost atinși de Dumnezeu în această viață, pentru a fi iertați și renăscuți în Lumina Învierii, îmbrăcați din nou în Cristos prin reînnoirea darului Botezului.
Prin imaginea unui băiat dintr-o familie evreiască, așezat pentru a colora imaginea mielului pascal, în zborul său de întoarcere pentru a sărbători Paștele în patria sa, concelebrantul a invitat, de asemenea, fiecare persoană să se întoarcă, să descopere, să reînvie sensul propriei identități și origini, deoarece fiecare iese din sclavia păcatului și a morții, pentru a trăi din nou în libertatea și încrederea copiilor lui Dumnezeu, frați și surori ai aceluiași Tată.
Împărtășind bucuria întregii comunități pentru un nou membru care a primit Botezul în Noaptea Sfântă, după Sfânta Liturghie a avut loc o agapă plină de bucurie, cu prezența și darurile pascale oferite de Părintele Nicolaie Farcaș și colaboratorii săi. „Frați și surori vietnameze, sunteți departe de casă, dar nu și de Maica Biserică” – cuvintele Părintelui Paroh Nicolaie ne-au întărit mult, încurajându-ne; cu toate că mai sunt încă frați și surori, din diferite circumstanțe, departe de Biserică; și astfel, în același timp, este o chemare pentru noi toți să fim martori ai Veștii Bune a Domnului Înviat în noi înșine, în voi, în toți cei care ne întâlnesc.
În plină sărbătoare a Paștelui, ne-am adunat în Catedrală, cântând Aleluia – Domnul a înviat, la Sfânta Liturghie de duminică, 17 aprilie. Nu au lipsit fețele noi ale fraților și surorilor noastre care au putut fi prezenți acum, după greutățile muncii și ale călătoriei. Bucuria Sacramentului Reconcilierii continuă să îmbrățișeze inimile rănite, pentru că, de la Înviere, Domnul vrea mereu să vindece și să împartă cu ucenicii săi. Prin relatarea călătoriei celor doi ucenici pe drumul spre Emaus, celebrantul a comparat acest lucru cu frații și surorile de pe drumul Emausului din mijlocul vieții de zi cu zi. Emausul nostru este asemănător pentru cei care trăiesc departe de casă și de cei dragi, în mijlocul atâtor greutăți, pe un pământ străin; nu toți și-au împlinit visul de a-și schimba viața, după atâtea sacrificii…
Prin gestul de explicare a Sfintei Scripturi, inimile discipolilor s-au luminat, îndepărtându-se poverile din mintea lor; apoi, prin gestul binecuvântării și frângerea pâinii, discipolilor li s-au deschis ochii și l-au recunoscut pe adevăratul Isus înviat alături de ei. Imediat s-au sculat și, în toiul nopții și al urcușului abrupt, s-au întors la Ierusalim de la Emaus pentru a-i întâlni pe Cei Doisprezece, martori ai Domnului înviat. Soarele din inimile lor, pentru că a fost atins de Domnul Înviat, a încălzit și a luminat inimile celor doi discipoli în trecut și va fi la fel în fiecare dintre noi, astăzi, pe drumul spre Emaus. Atâta timp cât fiecare individ și comunitate se adună în jurul mesei Cuvântului lui Dumnezeu și a Euharistiei, prezența Domnului Înviat va fi mereu asigurată, întărită și va însoți călătoria fiecăruia spre Ierusalim – în mijlocul bucuriilor și speranțelor, al tristeților și neliniștilor condiției umane. Aceasta este, de asemenea, imaginea unei Biserici a sinodalității, la care Biserica Universală își cheamă copiii să participe, într-un mod concret de comuniune, participare și misiune.
Zilele binecuvântate s-au încheiat cu o întâlnire a fraților și surorilor noastre cu Excelența Sa, Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București și cu Părintele Gabriel Popa, secretarul său. După ce reprezentantul comunității vietnameze a exprimat sentimentele imigranților vietnamezi față de iubitul Părinte al Bisericii locale, Arhiepiscopul și-a exprimat afecțiunea specială pentru surorile și frații imigranți aflați departe de patria lor. Împărtășind dificultățile noastre, Excelența Sa și-a exprimat recunoștința pentru prezența noastră ca semn concret al universalității Maicii noastre, Biserica. El ne-a încurajat să păstrăm viața de credință și a promis să continue să ofere toate condițiile favorabile pentru ca comunitatea catolică vietnameză de imigranți să poată trăi „în sinodalitate” credința lor în viața de zi cu zi. Un moment de agapă, o fotografie, o strângere de mână cu fiecare persoană și binecuvântarea finală din partea Arhiepiscopului au încheiat întâlnirea și marele Paște 2022 al surorilor și fraților noștri imigranți.
Câte sentimente, binecuvântări și vitalitate pe care fiecare dintre frații și surorile prezente, inclusiv noi, preoții, le-am purtat acasă, sporind vitalitatea, energia și credința, împreună cu angajamentul de a împărtăși concret un drum de sinodalitate (comuniune – participare – misiune), pe drumul spre Emaus în viața de zi cu zi (întâlnire – ascultare – discernământ). Aici, acum și acum… ca să putem vesti pretutindeni că Domnul a înviat cu adevărat! Aleluia!
Mulțumim lui Dumnezeu, mulțumiri păstorilor, Curiei arhiepiscopale care ne-a găzduit, membrilor reprezentanți, binefăcătorilor și fiecărui frate și soră prezenți care au contribuit la sacrificiile vieții cu atâtea eforturi și daruri, pentru a putea să ne întoarcem la Dumnezeu și să rămânem împreună. Cel Înviat este mereu aproape și stă în fața libertății noastre de a răspunde: „Rămâi cu noi, Doamne” (Lc 24,29). La fel l-am văzut și l-am atins și noi – ce a rămas în tine în acest timp de Săptămâna Mare și de Paște…? Povestește-ne, te rog!
La vesperele din a Treia Duminică a Paștelui, 1 mai 2022, în aceeași zi cu sărbătoarea Sfântului Iosif Muncitorul,
Patron al catolicilor imigranți vietnamezi din București
Pr. Joseph Tri Phan, O.Carm.
Hits: 154