Mesajul „Urbi et Orbi” al Sfântului Părinte Papa Francisc 

Dragi frați și surori, Crăciun fericit!

Cuvântul lui Dumnezeu, care a creat lumea și dă sens istoriei și călătoriei omului, s-a făcut trup și a venit să locuiască printre noi. A apărut ca o șoaptă, ca murmurul unei brize ușoare, pentru a umple de uimire inima fiecărui bărbat și femei care se deschide spre mister.

Cuvântul s-a făcut trup pentru a dialoga cu noi. Dumnezeu nu dorește să facă un monolog, ci un dialog. Pentru că Dumnezeu însuși, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, este dialog, veșnică și infinită comuniune de iubire și viață.

Venind pe lume, în Persoana Cuvântului întrupat, Dumnezeu ne-a arătat calea întâlnirii și a dialogului. Într-adevăr, El însuși a întruchipat în sine însuși această Cale, astfel încât noi să o putem cunoaște și să o urmăm cu încredere și speranță.

Surori, frați, „ce ar fi lumea fără dialogul răbdător al atâtor persoane generoase care au ținut unite familii și comunități?” (Enc. Fratelli tutti, 198). În această perioadă de pandemie ne dăm și mai mult seama de acest lucru. Capacitatea noastră de a avea relații sociale este greu încercată; devine tot mai puternică tendința de a ne retrage, de a face singuri, de a renunța să ieșim, să ne întâlnim, să facem lucruri împreună. Și chiar la nivel internațional există riscul de a nu dori dialogul, riscul ca această criză complexă să conducă la alegerea mai degrabă a unor scurtături, decât a căilor mai lungi ale dialogului; dar numai acestea duc, în realitate, la rezolvarea conflictelor și la beneficii împărtășite și de durată.

De altfel, în timp ce anunțul nașterii Mântuitorului, izvor al adevăratei păci, răsună în jurul nostru și în întreaga lume, încă vedem multe conflicte, crize și contradicții. Pare că acestea nu se mai termină și aproape că nu ne mai dăm seama de asta. Ne-am obișnuit într-atât de mult, încât tragedii imense sunt trecute acum sub tăcere; riscăm să nu auzim strigătul de durere și deznădejde al atâtora dintre frații și surorile noastre.

Să ne gândim la poporul sirian, care trăiește de peste un deceniu un război care a provocat multe victime și un număr incalculabil de refugiați. Să privim la Irak, care încă se luptă să se ridice după un lung conflict. Să ascultăm strigătul copiilor care se ridică din Yemen, unde o tragedie uriașă, uitată de toți, se consumă de ani de zile în tăcere, provocând morți în fiecare zi.

Ne amintim de tensiunile continue dintre israelieni și palestinieni, care se prelungesc fără soluții, cu consecințe sociale și politice din ce în ce mai mari. Să nu uităm de Betleem, locul unde Isus a văzut lumina, și care trece prin vremuri grele și din cauza greutăților economice din cauza pandemiei, care împiedică pelerinii să ajungă în Țara Sfântă, cu efecte negative asupra vieții populației. Să ne gândim la Liban, care suferă de o criză fără precedent, cu condiții economice și sociale foarte îngrijorătoare.

Dar iată, în miez de noapte, semnul speranței! Astăzi, „iubirea care mișcă soarele și celelalte stele” (Par., XXXIII, 145), după cum spune Dante, s-a făcut trup. El a venit în chip omenesc, a împărtășit dramele noastre și a spart zidul indiferenței noastre. În frigul nopții, El își întinde brațele mici spre noi: are nevoie de tot, dar vine să ne dea totul. Să-i cerem Lui puterea de a ne deschide dialogului. În această zi de sărbătoare, îl implorăm să trezească în inimile tuturor dorințe de reconciliere și fraternitate. Lui să-i adresăm cererea noastră.

Pruncule Isus, dă pace și armonie Orientului Mijlociu și lumii întregi. Sprijină-i pe cei care se angajează să ofere asistență umanitară populațiilor forțate să-și părăsească patria; mângâie poporul afgan, care de peste patruzeci de ani a fost sever pus la încercare de conflicte care i-au determinat pe mulți să părăsească țara.

Rege al popoarelor, ajută autoritățile politice să liniștească societățile tulburate de tensiuni și conflicte. Sprijină poporul din Myanmar, unde intoleranța și violența afectează adesea comunitatea creștină și locurile de cult și ascunde fața pașnică a acelei populații.

Fii lumină și ajutor pentru cei care cred și muncesc, chiar mergând împotriva curentului, în favoarea întâlnirii și dialogului, și nu permite ca metastazele unui conflict cangrenos să se răspândească în Ucraina.

Prinț al Păcii, ajută Etiopia să redescopere calea reconcilierii și păcii, printr-o discuție sinceră care să pună nevoile populației pe primul loc. Ascultă strigătul populațiilor din regiunea Sahelului, care se confruntă cu violența terorismului internațional. Întoarce-ți privirea către popoarele țărilor din Africa de Nord, care sunt afectate de diviziuni, șomaj și disparități economice, și alină suferința atâtor frați și surori care suferă din cauza conflictelor interne din Sudan și Sudanul de Sud.

Fă ca valorile solidarității, reconcilierii și coexistenței pașnice să triumfe în inimile popoarelor continentului american, prin dialog, respect reciproc și recunoaștere a drepturilor și valorilor culturale ale tuturor ființelor umane.

Fiule al lui Dumnezeu, mângâie victimele violenței împotriva femeilor, care este în creștere în această perioadă de pandemie. Dă-le speranță copiilor și adolescenților care sunt hărțuiți și abuzați. Oferă-le consolare și afecțiune bătrânilor, mai ales acelora care sunt cei mai singuri. Dăruiește seninătate și unitate familiilor, locul primordial pentru educație și baza țesutului social.

Dumnezeu-cu-noi, dă sănătate bolnavilor și inspiră-i pe toți oamenii de bună voință să găsească cele mai potrivite soluții pentru a depăși criza sanitară și consecințele ei. Fă inimile generoase, pentru ca îngrijirile necesare, în special vaccinurile să ajungă la populațiile care au cea mai mare nevoie. Răsplătește-i pe toți cei care dau dovadă de atenție și dăruire în îngrijirea membrilor familiei, a celor bolnavi și a celor mai slabi.

Copile din Betleem, permite-le numeroșilor prizonieri de război, civili și militari, din recentele conflicte și celor închiși din motive politice să se întoarcă acasă în curând. Nu ne lăsa indiferenți în fața tragediei migranților, persoanelor strămutate și refugiaților. Ochii lor ne cer să nu ne întoarcem privirea în altă parte, să nu negăm umanitatea care ne unește, să ne însușim poveștile lor și să nu uităm dramele lor.[1]

Cuvânt etern care te-ai făcut trup, fă-ne atenți la casa noastră comună, care suferă și ea din cauza neglijenței cu care o tratăm adesea, și îndeamnă autoritățile politice să găsească acorduri eficiente, pentru ca generațiile următoare să poată trăi într-un mediu care să respecte viața.

Dragi frați și surori,

Multe sunt greutățile timpului nostru, dar speranța este mai puternică, pentru că „un copil ni s-a născut” (Is 9, 5). El este Cuvântul lui Dumnezeu și s-a făcut prunc, capabil doar să plângă și având nevoie de tot. El a vrut să învețe să vorbească, precum orice copil, pentru ca noi să învățăm să-L ascultăm pe Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne ascultăm unii pe alții și să dialogăm ca frați și surori. O, Cristoase, născut pentru noi, învață-ne să mergem cu Tine pe căile păcii.

Crăciun fericit tuturor!

Foto: captură Vatican Media

Hits: 149