CDPT: Ziua de Reculegere din Postul Mare a tinerilor din ARCB
Sâmbătă, 27 februarie, a avut loc ziua de reculegere din Postul Mare a tinerilor din Arhidieceza de Bucureşti, organizată de către Centrul Diecezan pentru Pastoraţia Tineretului (CDPT). Evenimentul a avut loc – din fericire – cu prezență fizică, la Mănăstirea Sf. Agnes din Popești-Leordeni; surorile din Congregatio Jesu ne-au primit cu multă ospitalitate.
Am fost circa 50 de tineri din parohii din întreg Bucureştiul, din Ploieşti, Slobozia şi Ciofliceni, în jur de 14 preoţi și câteva persoane consacrate. Reculegerea s-a deschis la 10.30 cu cântecul Azi e mare sărbătoare, condus de trupa Verità, după care Pr. Marian Blaj ne-a prezentat programul zilei, amintind că ultimul eveniment organizat de CDPT cu prezență fizică a fost chiar ziua de reculegere din Postul Mare de anul trecut. Pr. Blaj a spus că această simetrie nu poate reprezenta decât sfârșitul perioadei de izolare pe care am trăit-o în ultimul an.
În prima parte a dimineții, ne-am rugat Calea Crucii în grădina mare a Mănăstirii. Din fericire, vremea a fost frumoasă. Pe lângă textul obișnuit al rugăciunii, am meditat și asupra unor diferite pasaje din jurnalul Sfintei Faustina Kowalska, însoțite de fragmente din exortația apostolică a Papei Francisc adresată tinerilor, Christus Vivit.
După aceea, a urmat o perioadă de relaxare în care am mâncat și am socializat, cu păstrarea normelor de siguranță. A fost frumos, deoarece am reușit să vorbim cu prieteni din alte parohii, cu care nu ne mai văzuserăm de mult.
Pr. Marian Blaj a prezidat Sfânta Liturghie, la care au concelebrat toți ceilalți preoți. Trupa Verità a condus cântecele și întreaga biserică s-a alăturat cântatului, astfel că încăperea reverbera cu vocile tinerilor și sunetul instrumentelor. A fost cu adevărat înălțător! Predica a fost ținută de Pr. Adrian Cojoc OFMCap, din Slobozia. A fost o predică foarte simplă, dar atât de elocventă. Mesajul principal, care poate fi adresat persoanelor de toate vârstele, a fost că, mai ales atunci când ne simțim descurajați, trebuie să ne amintim cum ne vede Dumnezeu pe noi: în ochii Lui suntem „unici, capabili și neprețuiți“. A continuat că descoperirea de sine – cine suntem în ochii lui Dumnezeu și ce misiune unică ne-a încredințat – este cea mai frumoasă aventură a vieții. Iar când descoperim în noi iubirea Lui, avem deja tot ce ne trebuie și nu mai trebuie să fim triști, descurajați, nici fricoși.
După slujbă, reculegerea s-a încheiat. A fost mai scurtă în acest an din pricina restricțiilor, dar a fost timp cu folos. Sunt de acord cu unul dintre participanți care a rugat-o pe una dintre tinerele din echipa diecezană să mai organizeze astfel de evenimente, fiindcă „e nevoie“.
Francesca Gehl
Hits: 106