Papa Francisc: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu”. Omilie în ziua Pomenirii tuturor credincioșilor răposați

Papa Francisc: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu”. Omilie în ziua Pomenirii tuturor credincioșilor răposați

Luni, 2 noiembrie, în ziua Pomenirii tuturor credincioșilor răposați, Sfântul Părinte Papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în biserica Colegiului Pontifical Teutonic di Santa Maria in Camposanto, după care a poposit în rugăciune în Cimitirul Teutonic, se menționează într-un comunicat de presă transmis de Sala Stampa, Biroul de Presă al Sfântului Scaun.

În omilia de la Sfânta Liturghie, citată în același material, Papa Francisc a adus în lumină figura biblică a dreptului Iob. „Înfrânt, mai mult, cu viața terminată din cauza bolii și cu pielea smulsă de pe el, aproape în pragul morții,…Iob are o certitudine și spune: «Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână» (Iob 19,25). În clipa în care Iob se cufundă tot mai adânc, mai adânc și adânc, există această îmbrățișare de lumină și căldură care îi dă siguranța: eu îl voi vedea pe Răscumpărător. «Cu acești ochi îl voi vedea. Eu îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva» (Iob 19, 27).

Această certitudine, chiar în momentul aproape final al vieții, este speranța creștină. O speranță care este un dar: noi nu o putem avea. Este un dar pe care trebuie să-l cerem: «Doamne, dă-mi speranță!». Există atât de multe lucruri urâte care ne duc la disperare, ne fac să credem că totul va fi o înfrângere finală, că după moarte nu ar fi nimic. Iar glasul lui Iob revine, iar și iar: «Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână. Eu îl voi vedea, eu însumi, cu acești ochi».

«Speranța nu înșală», ne-a spus-o Paul (Rom 5,5). Speranța ne atrage și dă un sens vieții noastre. Eu nu văd ce e dincolo, dar speranța este darul lui Dumnezeu care ne atrage către viață, către bucuria veșnică. Speranța este o ancoră pe care noi o avem de partea cealaltă, iar noi, agățându-ne strâns de coardă, ne susținem (cf. Evr 6,18-20). «Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că eu îl voi vedea». Să repetăm aceste cuvinte în clipele de bucurie și în clipele grele, în momentele de moarte, ca să spunem astfel.

Această certitudine este un dar al lui Dumnezeu, pentru că noi nu putem obține niciodată speranța prin puterile noastre. Trebuie să o cerem. Speranța este un dar gratuit pe care noi nu-l avea prin meritele noastre niciodată: este dat, este dăruit, este un har.

În această zi, cu gândul la numeroșii frați și surori care au plecat dintre noi, ne va face bine să privim cimitirele și să privim în sus. Și să repetăm, asemenea lui Iob: «Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu, eu îl voi vedea, eu însumi, ochii mei îl vor vedea, nu altcineva». Aceasta este forța care ne dă speranța, acest dar gratuit care este virtutea speranței. Domnul să ne-o dăruiască tuturor!”, a încheiat Sfântul Părinte.

După Sfânta Liturghie și vizita la cimitir, Papa Francisc a mers în Grotele Bazilicii Vaticane, ca să se roage pentru pontifii răposați.

foto_1

Foto © Vatican Media

/ Ştiri

Share the Post

About the Author

Comments

Comments are closed.