ÎPS Aurel Percă: Isus este poarta mereu deschisă a milosteniei, iertării, iubirii

Predica ÎPS Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București

Duminica a 4-a Paștelui (Anul A), 3 mai 2020

Păstori fără turmă și fără oițe

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, care participaţi prin intermediul Televiziunii Române şi prin internet la celelrarea Sfintei Liturghii în Catedrala “Sfântul Iosif” din Bucureşti,

Duminica a patra a Paștelui este dedicată din punct de vedere liturgic figurii Bunului Păstor, cu o invitație evidentă adresată tuturor celor pe care Domnul i-a chemat în viața preoțească pentru a se pune în slujirea poporului lui Dumnezeu cu generozitatea, dăruirea și jertfirea propriei vieți.

Niciodată în istoria creștinismului, ca în această perioadă de pandemie, păstorii, din respect față de normele cu caracter sanitar, nu au fost lipsiți de turma şi de oițele care le-au fost încredințate grijii lor pastorale.

De aproape o lună şi jumătate în țara noastră păstorii – episcopii şi preoții – sunt apostoli şi evanghelizatori virtuali, prin mijloacele de comunicație moderne, acoperind numai în parte acea exigență fundamentală a fiecărei turme şi a fiecărei oițe în sensul evanghelic de a fi călăuziți de propriul păstor şi de a le asculta glasul şi chemarea lor, celebrând pentru ele Euharistia în biserici „cu ușile închise”.

Sperăm că această situație dramatică poate fi vindecată cât mai repede posibil, fie prin încetarea epidemiei, fie pentru faptul că toți creștinii, de toate religiile, au dreptul să exprime în particular sau în public credința lor, fără limitări, dar cu respectarea normelor sanitare şi cu acea gestionare înțeleaptă a locurilor de cult (biserici), care sunt în centrul localităților noastre.

Păstori fără turmă, dar oricum aproape şi însoțiți de singurul păstor adevărat care este Cristos Domnul.

​​​​***

Duminica Bunului Păstor.

În timpul unui recital de poezie, într-un mare auditorium american, un actor celebru a recitat la perfecție Psalmul 23: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”. Dicțiune perfectă, pauze calculate, intonație corectă și ritm măsurat. La sfârșit a primit aplauze lungi de la spectatori.

Dar printre spectatori era şi un predicator bătrân care de atâtea ori predicase despre acest psalm, şi a fost invitat să urce pe scenă şi să citească psalmul. Nu avea nici dicțiune perfectă, nici intonație bună şi nici pronunție corectă, dar la sfârșitul psalmului, după ce spectatorii l-au ascultat, toți au izbucnit în plâns.

Atunci l-au întrebat pe celebrul actor de ce după intervenția sa toți au aplaudat, în timp ce ulterior la cealaltă intervenție toți au plâns. Actorul a răspuns: „Pentru că eu cunosc doar fragmentul interpretat, dar el îl cunoaște personal pe Bunul Păstor despre care se vorbește în psalm”.

Iată întrebarea pe care trebuie să ne-o punem astăzi: Păstorul cel Bun cunoaște oile sale, dar noi îl cunoaștem pe Bunul Păstor?

Şi dacă El este Păstorul cel Bun, noi ce fel de „oițe” suntem ?

Evanghelia de astăzi vorbește despre poarta prin care se intră şi se iese dintr-un staul unde se află oile. Isus se prezintă ca Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni. El este „poarta” staulului. Nu putem să-l întâlnim pe Dumnezeu în mod imediat. Nu putem stabili noi modul în care putem comunica cu El. Dumnezeu se revelează şi ni se dăruiește prin Cristos care trăiește în Biserică. Intrăm în comuniune cu El prin intermediul Bisericii în care este prezent şi acționează Cristos.

Isus nu este numai Mijlocitorul arătării şi oferirii lui Dumnezeu față de noi. El este însăși realitatea Cuvântului dumnezeiesc care vine la noi, ne luminează cu credința, ne transformă cu harul, ne călăuzește prin cuvântul său, sacramentele sale şi autoritatea sa. El este „poarta” şi „Păstorul” care „merge înaintea oițelor”.

Isus, ca Bun Păstor, ne cunoaște pe nume, ne iubește şi pentru noi îşi oferă propria viață, care a mers până la gestul suprem al dăruirii vieții. Noi creștinii suntem chemați să „ascultăm” glasul său şi „să-l urmăm” fără a pune condiții. El ne duce „la pășuni” bune. Este Crucea, după care, totuși, ajunge la noi bucuria fără limite şi fără de sfârșit: o bucurie care îşi are anticiparea şi în existența pământească.

Contextul Evangheliei este mai larg şi în precedență se vorbește despre Isus care spune despre sine: „Eu sunt păstorul cel bun. Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine” (Ioan 10,1-21).

Acest capitol din Evanghelia Sfântului Ioan este unul dintre acele pasaje care ar trebui citit și recitit pentru a gusta toată frumusețea sa și a fi surprinși de noutatea neașteptată a cuvintelor lui Isus.

Păstorul cel Bun este descris cu 5 caracteristici: intră pe poartă, cheamă oile pe nume, le conduce afară, merge înaintea lor și dă viață din belșug. În Evanghelia de astăzi el spune: „Am venit ca oile să aibă viață și să o poată avea din belșug”.

Este frumos să ne gândim la un Dumnezeu ca acesta, la un Dumnezeu care nu se ascunde pe sine, care ne cunoaște unul câte unul, care ne vrea liberi și adevărați, care ne însoțește și umblă cu noi pentru a ne oferi frumusețe și fericire.

În schimb oile sunt descrise cu 3 caracteristici: recunosc și ascultă vocea păstorului și îl urmează. Este o definiție foarte frumoasă despre cum ar trebui să arate un adevărat discipol. Isus ne dorește astfel: pregătiți să recunoaștem Cuvântul său printre miile de zgomote asurzitoare care ne amețesc și gata să-i urmăm pașii lui. Oriunde.

Și apoi este imaginea hoțului care fură, sacrifică și distruge. Vrăjmașul este întotdeauna la treabă: el fură cuvântul semănat în inimile noastre, sacrifică și distruge cu forța imensă a fricii și ispita lipicioasă a mândriei.

Înțelegem apoi în ce măsură hoții și bandiții sunt falsificatorii iubirii, cei care trec prin orice teorie pentru a ne fura și a ne distruge speranța de a fi iubiți. Garanția de a nu rătăci vine din cuvintele şi asigurarea lui Isus: “Știu oile mele și oile mele mă cunosc! Nu vor urma niciodată un străin …“.

În câteva versete găsim o sinteză foarte frumoasă a existenței creștine. Oile stau în staul noaptea, dar când răsare soarele trebuie să iasă. Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12), el este soarele care strălucește în întunericul nopții. El este poarta prin care putem ieși din întunericul sclaviei spre lumina vieții. El este poarta dintre cer și pământ, poarta ridicată pe Calvar cu lemnul crucii, poarta pentru a ieși din sclavie și pentru a scăpa de sclavia păstorilor mincinoși, poarta mereu deschisă a milosteniei, iertării, iubirii.

Nu, nu trebuie să batem la această poartă… Poarta aceea este întotdeauna deschisă. El te așteaptă. El este Păstorul cel Bun.

Amin.

Hits: 38