ÎPS Aurel Percă: „Chiara Lubich, o pionieră a carității”. Gânduri la centenarul nașterii întemeietoarei Mişcării Focolarelor
ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, s-a numărat zilele trecute printre episcopii prieteni ai focolarilor care au participat la Simpozionul organizat în Italia, la Trento (8-9 februarie) şi Loppiano (10-12 februarie), de Mișcarea Focolarelor cu ocazia centenarului nașterii Slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich, fondatoare a Mișcării. Excelenţa Sa împărtăşeşte, în rândurile de mai jos, din experienţa pe care a trăit-o la Simpozion şi câteva gânduri despre Chiara Lubich şi Opera ei, o Mișcare eclezială prezentă în România din 1980, iar în Arhidieceza noastră din 1989, la București, unde există un focolar feminin.
Secolul XX este constelat de aştri strălucitori ai iubirii divine. Este secolul în care Dumnezeu a trezit nenumăraţi eroi – bărbaţi şi femei – care, în timp ce alinau rănile bolnavilor şi suferinzilor, şi împărtăşeau soarta celor mici, a celor săraci şi a celor de pe urmă, împărţeau pâinea carităţii, care vindecă inimile. Între aceşti pionieri ai carităţii se numără şi Chiara Lubich, care îşi găseşte un loc de cinste în această constelaţie a eroilor carităţii.
Cu un stil silenţios şi smerit, ea nu a creat instituţii de asistenţă socială şi de promovare umană, dar a aprins focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, trezind persoane care răspândesc iubirea-unitate, făcând din ele însele, din casele lor, din munca lor, un „focolar”, unde iubirea, arzând, devine contagioasă şi „incendiază” tot ceea ce este împrejur.
Anul 2020 marchează centenarul naşterii la Trento, în Italia, a Chiarei Lubich (22 ianuarie 1920-14 martie 2008), întemeietoarea Mişcării Focolarilor: o figură carismatică, o femeie care, cu gândirea ei în domeniul spiritual, civil, economic şi politic, şi cu acţiunea ei în favoarea fraternităţii şi a păcii, a lăsat o moştenire răspândită în întreaga lume, atât între creştini, cât şi între necreştini.
Printre manifestările în cadrul acestui centenar a fost şi Simpozionul internaţional al Episcopilor „prieteni ai focolarilor” care s-a ţinut în luna februarie la Trento – locul naşterii Chiarei Lubich – şi Loppiano , în oraşul Mariei (Mariapoli), loc unde multe persoane vin să trăiască carisma focolarilor.
La simpozionul pentru episcopi, care a avut ca temă „O carismă în slujirea Bisericii şi a omenirii – La o sută de ani de la naşterea Slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich”, au participat în cele două etape ale sale 7 cardinali şi peste 140 de episcopi. Am avut bucuria de a împărtăşi această experienţă alături de alţi trei episcopi din România, PS Pál József-Csaba, Episcop de Timişoara, PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iaşi, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, şi de PS Anton Coşa, Episcop de Chişinău, în Republica Moldova.
Mişcarea Focolarilor are fizionomia unei mari şi variate familii, a „unui nou popor născut din Evanghelie”, cum a denumit-o fondatoarea ei, Chiara Lubich, care a întemeiat-o în anul 1943 la Trento (Italia), în timpul celui de al doilea Război Mondial, ca un curent de reînnoire spirituală şi socială. Aprobată în anul 1962 cu numele oficial de Opera Mariei, Mișcarea este răspândită în peste 180 de ţări. cu peste 2 milioane de aderenţi.
Mesajul pe care Mişcarea Focolarilor vrea să-l poarte în lume este cel al unităţii. Obiectivul este aşadar să coopereze la construirea unei lumi mai unite, determinată de rugăciunea lui Isus către Tatăl, „pentru ca toţi să fie una” (In 17,11), în respectul şi valorificarea diversităţilor. Şi pentru a atinge acest scop se privilegiază dialogul, angajarea constantă în construirea de punţi şi raporturi de frăţietate între oameni, popoare şi diferite sfere culturale.
Sfântul Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei la Trento din luna aprilie 1995, a spus: „Chiara s-a născut aici, vine din Trento, Chiara Tridentina… Putem scrie un tratat, „de la Conciliul Tridentin la Chiara Tridentina”. Ar fi foarte interesant…”. Iar aceste cuvinte cred că trasează foarte bine biografia ecumenică a Chiarei Lubich.
În după-amiaza zilei de 8 februarie 2020, episcopii şi cardinalii participanți la Simpozionul organizat pentru a marca centenarul naşterii Chiarei s-au adunat în semicerc în Biserica „Santa Maria Maggiore”: s-au aşezat aşa cum făcuseră cu circa 500 de ani în urmă protagoniştii Conciliului Tridentin, care s-a celebrat în această biserică. Referinţa nu este întâmplătoare: câţiva actori i-au făcut pe participanţi să retrăiască istoria Conciliului Tridentin (ținut între 1545 și 1563), care la vremea aceea a „consemnat” o ruptură în istoria Bisericii, iar evocarea Chiarei Lubich consemna de fapt efortul depus de ea pentru refacerea unităţii Bisericii.
Este nevoie de reconciliere, de apropiere între oameni, de găsirea unor motive pentru a îmbunătăţi raporturile dintre oamenii timpurilor noastre. Desigur, în anul 1943, în climatul celui de al doilea Război Mondial, tânăra Chiara şi-a pus cu siguranţă multe întrebări. Răspunsul pe care l-a găsit a făcut posibilă naşterea Mişcării Focolarilor. Citind Evanghelia, ea înţelege că ceea ce este pe punctul de a înmuguri din experienţa pe care o trăieşte cu micul ei grup de prietene din Trento este o chemare la trăirea unităţii, concept evanghelic care are pentru ele de acum încolo o fascinaţie extraordinară. Ele se vor angaja întreaga lor viaţă pentru a învăţa să descopere şi să trăiască frumuseţea Evangheliei: unitatea, o lume mai unită, o lume mai fraternă… În 1943 aceste idealuri păreau să fie o utopie, dar acest lucru nu a oprit-o pe tânăra Chiara să viseze la unitate, „ca toţi să fie una”.
Scria Chiara Lubich în anul 1944: „Într-un loc de refugiu, am deschis la întâmplare Evanghelia la pagina din Noul Testament a lui Isus: „Ca toţi să fie una, Părinte, ca şi noi” (Ioan 17,11). Acele cuvinte par să se lumineze unele pe altele. Acel „toţi” ar fi fost orizontul nostru. Acel proiect de unitate ar fi fost raţiunea vieţii noastre”.
Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
Hits: 15