ACI Stampa: Interviu cu ÎPS Ioan Robu – “Papa Francisc în România în 2019”, anunță Arhiepiscopul de București
Aflat la Roma cu ocazia vizitei ad limina apostolorum, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti şi vicepreşedinte al Conferinţei Episcopale Române, a acordat un interviu jurnalistului Andrea Gagliarducci pentru Agenţia de presă catolică, de limbă italiană, ACI Stampa. Dialogul a avut loc după întrevederea pe care episcopii catolici români au avut-o cu Papa Francisc în cursul zilei de joi, 8 noiembrie a.c. În interviu, ÎPS Ioan vorbeşte despre întâlnirea cu Papa şi anunţă viitoarea vizită a Suveranului Pontif în România, despre situaţia actuală a Bisericii Catolice din România şi relaţiile acesteia cu Biserica Ortodoxă Română, despre relaţia de întrajutorare dintre Biserica Catolică din România şi cea din Europa.
Foto: Vatican Media / CER
Întâlnirea Papei Francisc cu episcopii români a durat mai mult de o oră. Despre ce ați vorbit?
A durat mult pentru că fiecare dintre noi a vorbit. Și aș vrea să subliniez că Papa Francisc va veni anul viitor în România; nu știm încă cu precizie când. Dar vizita sa este aproape sigură. Acum rămâne să se trateze cu autorităţile din România şi cu Sfântul Scaun pentru a se stabili detaliile. Se va vorbi desigur şi cu Biserica Ortodoxă Română, pentru că este Biserica majoritară în ţară.
În general, cum a decurs întâlnirea?
Dimineaţă am avut harul de a concelebra cu Papa Francisc. A fost o posibilitate ivită în ultima clipă, şi a fost vorba de un moment foarte emoţionant, pentru că pentru noi Papa Francisc este succesorul lui Petru, părintele nostru, care ne-a primit ca fraţi la Liturghie, iar apoi ne-a întâlnit şi personal. Am vorbit într-o atmosferă plăcută. Este adevărat ceea ce se spune, că episcopii vin la Papa pentru a fi întăriți în credință: aceasta a fost întocmai experiența noastră. A fost o hrană spirituală foarte întăritoare.
Sunteți o Conferință episcopală care unește episcopi de rit latin și episcopi greco-catolici. Cum sunt relațiile dintre voi?
Relațiile dintre catolicii de rit latin și cei greco-catolici sunt foarte bune. Există comunități greco-catolice care nu au o biserică proprie, și celebrează Liturghiilor lor în bisericile de rit latin. Nu este un lucru mărunt că suntem parte din aceeași conferință episcopală: împreună ne reunim în adunare generală de două ori pe an, și ne întâlnim și cu alte ocazii.
Cum sunt, în schimb, relațiile cu comunitatea ortodoxă?
Nu sunt tensiuni cu catolicii de rit latin. Există însă o „iarnă” în relațiile dintre greco-catolici și ortodocși, mai ales datorită chestiunii restituirii bisericilor. Biserica Greco-Catolică Română a fost de fapt absorbită de Biserica Ortodoxă Română încă din 1948, în regimul sovietic, înainte de regimul Ceaușescu. Este cazul Catedralei de la Baia Mare, care încă nu a fost restituită Bisericii Greco-Catolice, dar și cazul multor biserici a căror restituire o așteptă greco-catolicii. Avem însă speranța că încet-încet lucrurile vor ajunge la o soluție.
Vorbeați mai devreme de regimul comunist, iar apoi de regimul Ceaușescu. Ce rămâne din mentalitatea de atunci? Se mai resimte încă, după treizeci de ani?
Sunt lucruri care nu se observă la prima vedere. De exemplu, oamenii nu sunt deschiși în a deveni membri ai unei organizații în cadrul Bisericii, iar acest lucru este rezultatul anilor de mentalitate sovietică, în timpul cărora familiile participau la Liturghii, dar încercau să nu aibă contacte cu Biserica. Din 1990 până astăzi am lucrat neîntrerupt pentru a crea noi comunități. Am organizat tineretul catolic, am înființat organisme precum Caritas-urile parohiale, dar este greu de construit ceva stabil în comunități. Și prin aceasta constatăm că persoanele, fără să-și dea seama, retrăiesc amintirea a ceea ce a fost perioada comunistă.
Biserica Catolică din România este o Biserică tânără sau care vrea să fie tânără?
Privind la ceea ce s-a făcut din 1990 până astăzi, cred că Biserica Catolică din România poate fi definită tânără, vitală. Tot ceea ce era înainte, de la revistele catolice la mass media, a fost restabilit, diecezele au fost reorganizate, parohiile s-au înmulțit. Pentru a da un exemplu: în Arhidieceza de Bucureşti, în 1990 erau 27 de parohii, iar de atunci am construit peste 30 de biserici, asta şi datorită ajutoarelor oferite de Conferinţa Episcopală Italiană. Pentru noi, acest lucru este semn de tinereţe, şi asta în ciuda plecării în străinătate a multora.
Ioan Paul al II-lea a fost în România în 1999, iar unii vorbeau despre dificultăţile care erau atunci, îndeosebi cu Biserica Ortodoxă şi cu patriarhul de atunci Teoctist. Cum credeţi că va fi primit Papa Francisc?
Când a fost în România Ioan Paul al II-lea exista de fapt o relaţie foarte bună cu Patriarhul Teoctist, iar Papa era fericit pentru această relaţie. Ortodocşii au participat la Liturghia catolică în frunte cu Patriarhul Teoctist, catolicii au participat la rugăciunea ortodoxă împreună cu Ioan Paul al II-lea. Astăzi, însă, nu-mi imaginez ca acest lucru să fie posibil. Din 2008 s-au schimbat lucrurile în Biserica Ortodoxă, actualul Patriarh Daniel nu a mai încurajat prezența la momentele de comuniune de rugăciune nu doar cu catolicii, dar nici cu alte confesiuni. De exemplu, nu ne mai rugăm împreună în Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Putem asista, dar nu să ne rugăm.
Situaţia a devenit atât de dificilă?
Sunt situaţii dificile. Se întâmplă, de exemplu, ca credincioşi catolici să fie martori la căsătoria unor prieteni ortodocşi, iar la ritul căsătoriei preotul să le ceară să devină ortodocşi şi să semneze convertirea. Altora li se cere să fie rebotezaţi. Sunt lucruri care înainte nu-mi imaginam că ar fi posibile.
După mulţi ani, palatul episcopal greco-catolic de Oradea a fost distrus de flăcări, tocmai după ce cu eforturi se obţinuse restituirea. Ce impact a avut această întâmplare asupra comunităţii catolice?
Am fost uimiţi, şocaţi de incendiul de la palatul episcopal din Oradea. Nu ştim nici măcar cum de s-a întâmplat, se crede că a fost un scurtcircuit electric, care nici măcar nu a avut loc în interiorul palatului, ci în afară. Întreaga comunitate din Oradea este unită pentru reînceperea lucrărilor, iar noi, din dieceze, vom da o mână de ajutor.
Ce poate oferi Bisericii din Europa Biserica din România și ce poate primi?
Am dat diecezelor din Europa 44 de preoți fidei donum, şi vom continua cu acest ajutor fratern oferit diecezelor care au nevoie de preoţi. Vocaţii sunt, numărul este în scădere, dar sunt, şi contăm pe faptul că prezenţa preoţilor noştri arată o comunitate catolică universală, unită. Şi am primit la rândul nostru, am fost ajutaţi, şi în mod concret, la construirea bisericilor.
(Versiune în limba română: Angelus Communicationis/ARCB. Traducere: Cristina Grigore)
Hits: 5