Episcopul Girolamo Grillo a murit pe pământ românesc

Excelența Sa, Mons. Girolamo Grillo, episcop emerit de Civitavecchia-Tarquinia, supranumit şi Episcopul Madonninei înlăcrimate, a murit luni,  22 august  2016, în ziua Sfintei Fecioare Maria Regină, în România.

Născut pe 18 august 1930 în Calabria  (Italia),  PS Girolamo Grillo a fost hirotonit preot în 1953. La Roma, activează în Secretariatul de Stat timp de 20 de ani, sub pontificatul Papilor Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, fiind o prezență activă și la Conciliul Vatican II. Este, de asemenea, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai cardinalului Giovanni Benelli. La 47 de ani, Papa Ioan Paul II îl numește episcop pentru Dieceza de Cassano allo Ionio; câţiva ani mai târziu, în 1983, va fi  transferat ca episcop al Diecezei de Civitavecchia-Tarquinia, misiune îndeplinită  timp de 23 de ani. Împlinind vârsta canonică de retragere, în 2006 a încetat să mai păstorească dieceza, iar în anul 2007, în sărbătoarea Neprihănitei  Zămisliri, a fost numit canonic, de Papa Benedict XVI,  la Basilica Santa Maria Maggiore din Roma.

Personalitatea mons. Grillo e legată în special de  cazul Madonninei, o statuetă a Maicii Domnului care a lăcrimat sânge de 14 ori, din 2 februarie pană în 15 martie 1995.

Sociolog, psiholog, teolog şi canonist, autor a peste 30 de publicații, PS Grillo a fost iniţial sceptic în privinţa fenomenelor supranaturale legate de Madonnina. Nedând crezare  miracolului de la Pantano, a poruncit parohului să distrugă  statueta Preacuratei, care era motiv de interminabile discuţii pe toate canalele mass-media şi perturba liniştea diecezei. Statueta a fost însă salvată prin intervenţia Sfântului Părinte Ioan Paul II, care l-a sfătuit pe episcopul Grillo, prin intermediul cardinalului Angelo Sodano, atunci Secretar de Stat, să se deschidă  semnelor cereşti… Greu de înduplecat, episcopul de Civitavecchia – Tarquinia şi-a modificat poziţia numai după ce, în data de 15 martie 1995, în prezenţa mai multor martori, statuia a lăcrimat sânge în mâinile sale. Revenit din șoc cu ajutorul cardiologului, Mons. Grillo putea spune că s-a născut a doua oară…

L-am auzit în mai multe rânduri povestind istoria Madonninei…  Era ceva din fiorul simţit de Paul pe drumul Damascului…O întâlnire care te marchează pentru toată viaţa… Vedeai în ochii săi că o iubea pe Sfânta Fecioară Maria  cu o devoțiune cu totul specială şi se simţea iubit şi ocrotit de Mama cerească.

Anul acesta, deşi cu problemele deambulatorii inerente vârstei,  PS Grillo a insistat să vină pentru două luni în România, aşa cum o făcea de foarte mulţi ani.  Se afla la Odorheiu Secuiesc, în Casa de copii Sf. Iosif a Congregaţiei Inimii Neprihănite, unde obişnuia să se recreeze pe timpul verii şi să ţină serii de exerciții spirituale pentru surorile CIN şi, separat, pentru tineri. De curând îşi aniversase cei 86 de ani tot acolo, alături de copiii şi tinerii din Casa Sfântul Iosif, pe care îi iubea în mod deosebit. Ultimele fotografii le făcuse în mijlocul lor cu o zi înainte de moarte, duminică 21 august, după celebrarea Sfintei Liturghii…

Nimic nu părea să anunţe plecarea sa definitivă, ziua de duminică încheind-o cu o lungă plimbare şi recitarea Completoriului, urmat de fredonarea cu entuziasm a cântecului marian Noapte bună, Mamă!  Luni dimineaţa,  în timp ce recita Sfântul Rozariu împreună cu surorile,  glasul episcopului s-a stins brusc. Privirea îi era fixă, departe…  PS Girolamo, care urma să celebreze Sfânta Liturghie,  plecase, in punta dei piedi, cum a menționat presa italiană, pentru a celebra Sfânta Liturghie Acasă, de ziua Mamei cereşti.

Întreaga existență a PS G. Grillo a avut un puternic suflu marian. La vârsta de 5 ani, în urma unui accident, fusese pe cale să-și piardă vederea, dar mama lui a implorat-o pe Preacurata Fecioară să aibă milă de băiat, promițând că-l va consacra Inimii sale Neprihănite. Aşa se face că, la vârsta de numai10 ani, tânărul Girolamo intra în seminar.

Întregul său parcurs sacerdotal a fost impregnat de cultul marian şi, în mod surprinzător, de cultul pentru Madonna din România. În anul 1993, după ce în prealabil primise răspuns negativ de la alte congregaţii, PS Grillo a solicitat Congregaţiei CIN două surori pentru apostolat în dieceza de Civitavecchia-Tarquinia. De atunci Madonna din România a devenit aproape omniprezentă în viaţa sa; amintirile trecutului confirmau prezentul şi conturau viitorul…

Astfel, PS. Girolamo îşi amintea că, după ce fusese hirotonit, a mers pe meleagurile natale, înTropea-Calabria, pentru Liturghia de primiţie. Aici, în Catedrala din Tropea,  deasupra altarului, străjuia înnegrită de vreme o icoană provenită din Tările Române, de pe timpul disputelor iconoclaste. Toţi o venerau ca Madonna di Romania. O văzuse de multe ori în copilărie şi participase la procesiunea anuală, organizată în localitate cu respectiva icoană – considerată drept protectoarea Calabriei, pentru că de nenumărate ori îi salvase de devastatoare calamități și epidemii.  In ziua aceea, celebra prima Sfântă Liturghie acolo, la picioarele ei, fără să-și imagineze că, peste ani, va celebra în fiecare vară, timp de aproape un sfert de secol, Sfânta Liturghie pe meleagurile româneşti (la București și la Odorhei), în casele Congregației Inimii Neprihănite. Nu-şi putea imagina, desigur, pe atunci, îngenuncheat în faţa icoanei care i-a străjuit copilăria, că ultima Sfântă Liturghie din viață, ca şi prima, o va celebra tot la picioarele Madonnei de România, nu în Calabria, ci în capela Casei din Odorhei; că va pleca spre Casa Tatălui din Casa Sf. Iosif şi că tinerii de aici, pentru care el pregătea an de an Cursul magistral pentru adolescenți, îl vor saluta înlăcrimaţi pe părintele lor spiritual, ajuns la ultima plecare. Condus de rugăciunea molcomă a călugăriţelor românce, PS Grillo pleca de pe pământul românesc să o sărbătorească în cer pe Sfânta Fecioară Maria, Regină.

Înmormântarea a avut loc pe 26 august,  în sărbătoarea Madonnei de la Częstochowa, pentru care avea, de asemenea, o mare devoţiune.

Iubea România  din toată inima, și chiar se declarase parte a acestui pământ stropit de sângele martirilor pentru credință.  Plecat cu sufletul la cer, a voit ca trupul să-i rămână aici, în Grădina Maicii Domnului… De aceea, a fost înmormântat la cimitirul Belu, în capela Congregației Inimii Neprihănite.

Sfânta Liturghie de înmormântare , celebrată în Biserica Sfânta Tereza de Excelența Sa, Mons. Miguel M. Buendia, Nunțiu Apostolic,  împreună cu 15 preoți, de rit latin şi bizantin, a fost înălţătoare, la fel ca viaţa PS Grillo.  Pentru cei care au participat la Sfânta Liturghie şi la slujba de înmormântare – preoţi de ambele rituri, călugăriţe din mai multe congregații precum şi un număr considerabil de laici, care l-au cunoscut ori care au auzit numai de episcopul – Madonninei, prezenţa Nunţiului apostolic a însemnat comuniune şi universalitate.

În numele Congregaţiei CIN și al familiei Grillo, mulțumim tuturor celor care au fost prezenți la Sfânta Liturghie de înmormântare, în special reprezentantului Sfântului Părinte, E.S. Mons. Miguel M. Buendia, Nunțiu Apostolic, preoților, persoanelor consacrate, laicilor, care au onorat în acest mod memoria regretatului Episcop ce a iubit și slujit cu dăruire Biserica locală, Biserica universală şi … Grădina Maicii Domnului.

Sr. Rodica Elena Miron (CIN)

Hits: 186