Pelerinajul arhidiecezan la Sanctuarul Regina Carmelului
Sub invocația „Regina păcii”, preluată din Litania Lauretană, a fost pus pelerinajul de sâmbătă, 19 septembrie, la Mănăstirea fraților carmelitani. Pentru câteva sute de credincioși din parohiile Arhidiecezei noastre, acest eveniment a însemnat o urcare în spirit și adevăr. O ascensiune în care pașii pelerinilor au fost susținuți de Maica Domnului de pe muntele Carmel, a cărei icoană este venerată la Mănăstirea de la Ciofliceni.
Copii, tineri, adulți și bătrâni au parcurs laolaltă cei circa 6 kilometri de la intrarea în Codrii Vlăsiei dinspre Balotești până la mănăstire, străbătând potecile pădurii de la marginea Bucureștiului. Calea ne-a purtat în cele din urmă către biserica mănăstirii, care întrupează ideea de grădină, reproducând în acest fel în liniile sale arhitectonice semnificația termenului ebraic carmel.
De-a lungul drumului, Părintele stareț Marco Secchi a condus rugăciunea Sfântului Rozariu, la care și-au dat concursul mai mulți copii. Între misterele Rozariului, a ținut meditații în care a evocat imaginea mirelui și a miresei. Mirele este Cristos, iar mireasa suntem noi, poporul pelerin însoțit pe cale de Maica Domnului. O mireasă care aleargă către mirele său.
După truda drumului, totuși reconfortantă, când pelerinii au ajuns pe aleea principală a mănăstirii, Preasfințitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, i-a primit la poarta bisericii cu rugăciunea de binecuvântare, după care, împreună cu preoții prezenți și cu mulțimea credincioșilor, a celebrat Sfânta Liturghie. Predica a fost ținută de Părintele Tarcizio Favaro, decanul de vârstă al fraților carmelitani viețuitori la mănăstire.
În continuare vă prezentăm mărturia uneia dintre participantele la pelerinaj:
„A fost o zi frumoasă ca vreme, cu soare blând, mângâietor. Am încercat să urc către izvorul harului împreună cu cea mai aleasă dintre flori, Maica Domnului. Misterele Sfântului Rozariu recitate împreună cu ceilalți pelerini m-au întărit în convingerea că Fecioara de pe muntele Carmel e mama noastră, a tuturor. Mi-au lăsat o impresie adâncă îmbinarea dintre Dumnezeu, natură și om, dintre rugăciune, cântec și respirație, precum și șirul de oameni care mergeau către mănăstire. Pe pajiștea unde am poposit pentru întremarea trupului, mi-am amintit de acel fragment evanghelic în care Isus a împărțit mulțimii care îl urma cinci pâini și doi pești. Am împărțit între noi hrană, fructe și apă, dar mai ales bucuria de a trăi din aceeași credință în Cristos.
O pildă puternică de credință mi-a dat-o o persoană în vârstă, o bătrânică gârbovă, aplecată de greutatea anilor, dar plină de vigoare sufletească. Prin minte îmi trecea gândul că are nevoie de sprijin, de ajutor, dar, de fapt, ea m-a ajutat pe mine și, cred, pe mulți alții, cu ambiția sa de a merge până la capătul drumului.
La capătul drumului ne aștepta Maica Domnului cu pruncul, reprezentați în frumoasa icoană din noua biserică a mănăstirii. În fața icoanei m-am gândit că a crede nu este numai un drum, ci și construirea, pregătirea unui loc în care omul să poată locui împreună cu alții. Și unde oare poți locui mai bine împreună cu alții decât în jurul altarului, la Sfânta Liturghie?” (Margareta Savu, Parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, Cioplea).
Pr. Fabian Măriuț
Hits: 155