Întronarea Sfântului Anton la Conventul Sf. Bonaventura al fraților franciscani

Duminică, 20 septembrie 2026, la Conventul fraților franciscani, capela a fost plină. Sunt credincioșii care vin de obicei, iar printre ei, membrii fraternității OFS „Sfânta Elisabeta și Fericitul Anton Durcovici”. Se reculeg în fața Preasfântului Sacrament și recită Rugăciunea Rozariului ca pregătire pentru participarea la Sfânta Liturghie.

În mod tainic, Dumnezeu — mărețul Creator al cerului, al pământului și mai ales al omului — vorbește fiecăruia, astfel încât, după puterile noastre, să ne apropiem de El cu folos, încercând ca această apropiere să nu fie doar de moment.

Provocarea Evangheliei 

Evanghelia după Sfântul Apostol Matei (20, 1-16a) provoacă, posibil, o revoltă în firea noastră umană. Cum este posibilă o asemenea nedreptate: același dinar și pentru cel care a venit la urmă, și pentru cel care a muncit toată ziua? Pilda lucrătorilor tocmiți în vie stârnește nelămuriri șoptite, însoțite de un sentiment de vinovăție, dar care totuși apar. Aproape că șochează cuvintele lui Isus: „Ochiul tău este rău pentru că Eu sunt bun?” Cum se face că „cei din urmă vor fi primii”?

Prin omilia sa, părintele Sergiu Daniel Antal — asistentul nostru spiritual — lămurește posibilele întrebări și neînțelegeri: Astfel, deși o invocăm de atâtea ori, uităm de bunătatea gratuită a lui Dumnezeu, pe care cel puțin teoretic o „știm”. Părintele aduce lumină, reamintind faptul că bunătatea este dăruită tuturor, nu este doar pentru mine. Faptul că Dumnezeu, în iubirea Lui, îl privește pe cel nechemat de nimeni — cel pe lângă care eu am trecut fără să-l observ sau, mai rău, l-am judecat — îmblânzește judecata intransigentă față de cel de lângă noi, dar atât de îngăduitoare cu propria noastră persoană.

Privindu-l pe cel nechemat, Dumnezeu îl cheamă în vie, îi dă viață și îl face să știe că are demnitatea omului iubit de El. Și îi dă un drum — numai al lui —, o lucrare. Cumva, gândul se duce la Sfântul Paul, care în această duminică, prin Scrisoarea către Filipeni (1, 21-22), mărturisește: „…căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare…”

Dumnezeu are pentru fiecare o lucrare și o răsplată care rămâne — cea promisă. Primii veniți nu au pierdut nimic din plata promisă, dar, apropiindu-se de Dumnezeu, au „pierdut” judecata față de aproapele și invidia față de el.

Misiunea franciscană în Conventul Fraților Franciscani

Nu o dată, și bine întemeiat, părintele a făcut referire la cel care este nechemat, care poate fi cel sărac, cel din stradă. Nu a fost o întâmplare că Dumnezeu a împletit cu migală și duioșie lucrarea de slujire a săracilor de către frații franciscani. Și i-a găsit un loc și aici, la Conventul Fraților Franciscani, la Convent. Alături de frații franciscani și de frații străzii, a adăugat de-a lungul timpului chemări la această slujire — voluntari și binefăcători. S-ar putea numi activități caritabile, dar este vorba de mult mai mult, ceva greu de explicat: este bucuria întâlnirii cu fratele franciscan, întotdeauna neobosit și disponibil să ajute, fie că se pregătește mâncarea pentru „stradă”, fie că sunt de dus haine și pături pentru cei care sunt înfrigurați și te așteaptă, fie că este întâlnirea ta cu cel sau cea care este voluntar ca și tine, ori cu binefăcătorul care, discret, este și el în acest oraș al carității și oferă ce poate pentru masă.

Dar, în primul rând, este întâlnirea cu cel sărac, al cărui nume îl știi de ani și ani, cu felul lui mai vorbăreț sau mai bombănitor, cu poveștile fiecăruia — ale lui și ale tale —, ascultate până când te auzi, fără să te uimești, întrebându-l dacă îl mai supără ulcerul varicos, dacă îl mai doare măseaua; este și gândul dureros că cineva a plecat la cer și nu o să-l mai revezi.

Dumnezeu s-a îngrijit și a trimis un sfânt protector al lucrării Sale, care astăzi este Asociația „Pâine pentru Săraci”. Te bucuri, este un sfânt pe care îl iubești și îți este aproape: Sfântul Anton de Padova.

Un moment istoric: Întronarea Sfântului Anton

Așa cum a anunțat părintele la începutul Sfintei Liturghii, aștepți cu nerăbdare evenimentul principal al zilei: Întronarea Sfântului Anton de Padova, fratele săracilor, ca patron spiritual al Asociației „Pâine pentru Săraci”, sfințirea statuii din curtea Conventului, venerarea relicvei Sfântului și binecuvântarea pâinilor.

Un moment nu numai solemn, dar și unic, pentru că pune sub ocrotirea Sfântului Anton Asociația „Pâine pentru Săraci” cu tot ceea ce înseamnă ea: frații franciscani minori de la Conventul Fraților Franciscani, frații străzii, alături de cei care participă ca voluntari și binefăcători. Nu poate să rămână neremarcată simplitatea chipurilor participantsilor în fața statuii, în reculegere, înțelegând cum se poate din cele ale lui Dumnezeu, dar cu încrederea că Gheorghe, Dan, Vasile, Marcela și toți cei din stradă vor fi sub ocrotirea fratelui lor, Sfântul Anton.

O invitație la slujire

De aceea, dacă vrei, tu, cel care citești aceste rânduri, deschide poarta Conventului! Sfânta Fecioară o să te primească cu brațele deschise, statuia Sfântului Anton de Padova o să te privească cu blândețe și o să-ți arate drumul care duce la cei pe care îi ocrotește în mod special. Așa că urcă la etajul I; o să găsești o cameră proaspăt zugrăvită, luminoasă și primitoare. În jurul mesei sunt frații străzii — adică „domnii și stăpânii noștri”, cum îi numea Sfântul Vincențiu de Paul. Cu ei este fratele franciscan: le aduce de mâncare, îi îndrumă spre baie, glumește și vorbește cu ei.

Nu te reține în a gusta frumusețea tăcută a scenei — uneori poveștile celor din stradă sunt spuse cu elan, se vede bucuria lor că sunt în siguranță, că pentru ceva timp, până revin în stradă, au un rost. Părintele care îi îngrijește face drumul sus-jos până la bucătărie — poate mai este nevoie de o cafea, a mai venit cineva la baie… Te înduioșează să-l vezi pe un frate mare băutor cum îi face plăcere să-ți povestească: „Mămică, eu am curățat fața de masă, eu am măturat”; tu îl încurajezi, oricine ai fi, îți vorbește ca și cum i-ai fi mamă. Are nevoie de tine, chiar și atunci când nu te înțelegi cu el.

Zile de slujire a fraților străzii: baia binevenită, hainele curate, mâncarea pe care o primesc — toate împreună cu vorba bună, firească. Nu sunt scutite de izbucniri sau conflicte care vin din viața chinuită din stradă.

Dacă dorești să fii parte activă din povestea noastră sau vrei să intri în contact cu frații franciscani, ne puteți găsi la aceste date de contact:

Persoană de contact: Pr. Sergiu-Daniel Antal

Telefon: 0765085322

E-mail: painepentrusaraci@gmail.com

Întâlnirea inimilor

Coboară la bucătărie: se gătește „pentru stradă” — să facem ciorbă de pui sau paste cu carne, uneori sunt două feluri; câtă pâine este nevoie, sunt caserole suficiente, pungi și linguri, mâini și suflete care lucrează împreună. Fratele franciscan merge întotdeauna neobosit, așază în mașină pungile cu mâncare: direcția Sfântu Gheorghe și Gara.

Îi reîntâlnești pe femei și bărbați, fiecare cu felul propriu pe care îl știi, uneori persoane pe care nu le-ai revăzut de mult — ce bucurie! Oameni care au nume, ca și tine, care se bucură să te vadă, iar tu la fel: „Ce mai zici? Cum te mai simți?” Inima ți se strânge fiindcă unii au slăbit, chipuri chinuite… Caserola duce puțin din inima ta, iar mâna celui care o primește își lasă amprenta în inima ta.

Cu timpul, o să te uimești realizând că nu e vorba doar despre faptul că dai mâncare și ei o primesc. La Gară, bătrânelul cu fața și vorba blândă, pe care îl știi de mulți ani, este sfătos; doarme pe o bancă și are mâna strângând un imens cărucior. Îl trezești, îți spune că te aștepta: „Unde ai dormit, bre? Tot la peronul 5?” – „Da”. Se bucură să te revadă și una dintre fetele care stau prin gară, ființe nefericite care probabil nu au văzut altceva decât ceea ce fac; dar lumina din ochii ei te împodobește pe tine, nu invers. Stai cu ea măcar câteva clipe, să vezi cât este de bucură că s-a angajat.

La fel şi bătrânica dormitând pe un grilaj din faţa unui peron, foarte în vârstă dacă vrei, îmbrăţişează-o, ea se va simți fericită! La fel se va bucura și cel pe care îl știi de câțiva ani buni, iarna și vara îmbrăcat la fel; îi place pilaful deschide-i caserola, dă-i o zdravănă bucată de pâine și desfată-te privind cum mănâncă cu poftă.

În timp, poate o să uiți că dai de mâncare; este posibil să ți se facă dor când nu-i întâlnești, o să te doară când unul dintre cei alături de care ai trăit clipe din viața ta și a lui a plecat la cer.

Prin săracii străzii, Dumnezeu ne dăruieşte câteva clipe de Rai. Tuturor.

Concluzie și formare

După momentul solemn și prânzul fratern, a urmat formarea terțiarilor, prezentată de Părintele asistent spiritual Sergiu Daniel Antal, cu o temă dificilă: ascultarea.

Cu binecunoscuta-i sinceritate, Părintele a adus în discuție posibile atitudini: „De ce să fac cutare lucru eu, și nu altul?” Ni se întâmplă și nouă. Au fost foarte utile îndrumările fratelui, care a subliniat că Domnul cheamă la diferite slujiri – în familie, ca preot -, iar omul ascultă și alege. Cu atât mai mult, raportat la sărbătoarea specială a acestei duminici – încredinţarea ocrotirii Sfântului Anton Asociației „Pâine pentru Săraci” -, slujirea săracilor poate deveni o alegere. lar propunerea surorii formatoare de a cultiva smerenia şi simplitatea, de a reflecta asupra temelor din lunile anterioare (pacea, sărăcia), s-a dovedit extrem de utilă alături de tema ascultării.

Preluând din omilia părintelui, le dorim cu bucurie celor care sunt pe drumul slujirii fraţilor străzii și celor care vor auzi o astfel de chemare să primească răsplata stăpânului viei: dinarul vieții veşnice!

Pace și bine!

Sora Anca Vasiliu

Hits: 719