„La izvoare”: o experiență care continuă acasă – 50 de pelerini din ARCB, la Medjugorje
„Experiența mea la Medjugorje a fost una cu adevărat specială și profundă. A fost un loc în care am simțit o liniște interioară pe care nu o mai trăisem de mult timp. Aici m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, prin rugăciune, reflecție și momente de tăcere care mi-au atins sufletul.
Prezența Fecioarei Maria se simte într-un mod aparte la Medjugorje. Este greu de explicat în cuvinte, dar simți o căldură și o pace care te înconjoară, ca o mângâiere sufletească. Am simțit că sunt ascultată și că nu sunt niciodată singură.
Pe lângă partea spirituală, am avut bucuria să cunosc oameni minunați, din diferite locuri, fiecare cu povestea și credința lui. Am legat prietenii frumoase și am împărtășit experiențe care ne-au apropiat și mai mult.
Această călătorie nu a fost doar una fizică, ci mai ales una a sufletului. M-am întors acasă cu inima mai liniștită, mai plină de credință și recunoștință.” (Alexandra)
Poate că aceste cuvinte ale Alexandrei reușesc cel mai bine să surprindă ceea ce a însemnat, în esență, experiența „Medjugorje” pentru cei 50 de pelerini – adolescenți, tineri, familii și persoane consacrate – care au participat în perioada 1–5 august 2026 la „Mladifest”, Festivalul Tinerilor de la Medjugorje, din Bosnia și Herțegovina.
Pentru grupul Arhidiecezei de București, pelerinajul a început joi, 30 iulie, și a însemnat mai mult decât o simplă călătorie către un loc. A fost un drum al întâlnirii: cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu oameni veniți din toate colțurile lumii și, nu în ultimul rând, cu propriul suflet.
Un drum care a început în rugăciune
Prima oprire a fost la Drobeta-Turnu Severin, unde grupul s-a reunit cu un alt grup de pelerini din Popești-Leordeni, coordonat direct de către Pr. Iosif Amitricioaie. Aici a fost celebrată Sfânta Liturghie de început de pelerinaj, în jurul altarului aflându-se preoții care aveau să însoțească cele două grupuri pe parcursul călătoriei: Pr. Marian Blaj (coordonatorul grupului arhidiecezan), Pr. Pavel Butnariu, Pr. Sergiu Farcaș, Pr. Paul Onode și Pr. Alexandru-Sergiu Robu, misionar din Coasta de Fildeș (din grupul Părintelui Iosif).
Drumul a continuat spre Serbia, unde grupul s-a oprit pentru odihnă. A doua zi pelerinii au pornit spre Bosnia și Herțegovina.
La Medjugorje, orașul și gazdele i-au întâmpinat cu brațele deschise. După cină, grupul a făcut primii pași spre Sanctuar, unde a participat la Sfântul Rozariu și la Sfânta Liturghie, alături de localnici și de primii pelerini sosiți pentru Festival.
La izvoare
Pentru sr. Tereza întoarcerea „la izvoare” a însemnat mai ales o întoarcere la esențial:
„Uneori, Dumnezeu nu schimbă locul în care te afli, ci felul în care Îl privești. La Medjugorje, tema «La izvoare» m-a invitat să mă întorc la esențialul vieții mele: la o inimă fără măști și la încrederea de a face tot ceea ce El îmi cere. M-am întors acasă cu dorința de a trăi mai autentic, lăsând ca tăcerea, rugăciunea și harul primit să rodească în fidelitatea fiecărei zile.” (Sr. Tereza)
Tema celei de-a 37-a ediții a Festivalului – „La izvoare” – urma să obțină pentru fiecare dintre pelerini o semnificație personală, întrucât fiecare a avut libertatea de a-i da o interpretare proprie, în funcție de cum a receptat-o.
„Acest pelerinaj la Medjugorje a constituit un prilej de reînnoire spirituală și de apropiere de Sfânta Fecioară Maria! Un moment deosebit a fost urcarea pe Colina Aparițiilor! Mulțumesc Domnului pentru întreaga experiență!” (Matei)
Sâmbătă, 1 august, ziua a început înainte de răsărit. La ora 4:30 grupul a pornit spre Podbrdo, muntele stâncos cunoscut drept Colina Aparițiilor. Cele 15 mistere ale Rozariului – de bucurie, de durere și de slavă – au fost recitate în urcuș, fiecare pas devenind, treptat, o rugăciune.
Meditațiile dintre decade, pregătite și animate de Pr. Marian, Pr. Sergiu, Sr. Tereza și Sr. Andreea, răsăritul soarelui, oboseala și dorința de a aduce înaintea lui Dumnezeu cele mai profunde intenții au transformat acest moment într-una dintre cele mai marcante experiențe ale pelerinajului.
Programul de dimineață a continuat cu vizitare Cenacolului, un loc în care tineri aflați în diferite situații dificile găsesc sprijin și posibilitatea unei recuperări. Două tinere gazde au prezentat activitatea comunității și au oferit o mărturie despre propria lor experiență.
A urmat „Oaza Păcii”, un spațiu în care grupul s-a oprit pentru reculegere și rugăciune, aducând înaintea lui Dumnezeu intențiile pregătite încă de acasă.
Seara, esplanada Sanctuarului a devenit locul întâlnirii zecilor de mii de pelerini veniți din întreaga lume. Prin celebrarea Sfintei Liturghii a avut loc deschiderea solemnă a Festivalului.
„Pe mine m-au impresionat cât de pline de viață sunt liturghiile de la Medjugorje, datorită cântecelor și bătutului din palme.” (Alex)
O Biserică adunată din toate colțurile lumii
Duminică, 2 august, comunitatea românească prezentă la Medjugorje s-a reunit la Majcino Selo pentru Sfânta Liturghie națională. Peste 1.000 de pelerini români și aproximativ 50 de preoți s-au adunat în jurul Preasfințitului Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, președintele Comisiei pentru Laici și Tineri din cadrul Conferinței Episcopale Române.
Cuvintele episcopului, cântările corului numeros de tineri și instrumentiști și bucuria întâlnirii au făcut din această celebrare un moment deosebit. Un alt dar spiritual al zilei a fost primirea indulgenței plenare prin „Porțiuncula de la Assisi”.
Seara, pelerinii s-au întors pe esplanada Sanctuarului pentru Sfântul Rozariu, Sfânta Liturghie, procesiunea cu statuia Maicii Domnului și Adorația euharistică.
Pentru Veronica, toate aceste momente au devenit o lecție concretă despre iubirea aproapelui:
„Plecasem la Medjugorje ca să învăț să-i iubesc pe Dumnezeu, pe Maria, Sfântul Rozariu, oamenii și pe mine. Domnul și Maria mi-au arătat ce înseamnă iubirea de aproapele, concret: prin cel care m-a ținut de mână la urcare și la coborâre pe muntele Križevac și pe muntele Podbrdo; altfel, sigur rămâneam jos. După Sfânta Împărtășanie, mă rătăcisem, dar o domnișoară coreeană a venit să mă ia de mână și să mă aducă înapoi pe băncuță. Parcă Domnul mi-a spus: «Du-te și fă și tu la fel! Iubește cu iubirea Mea!»
O simt pe Măicuța aproape, cred că o iubesc mai mult! Cred că harurile și darurile primite le vom duce cu noi și ele vor da roade, așa, pe parcurs, când Domnul va voi!” (Veronica)
Când urcușul devine rugăciune
Luni, 3 august, pelerinii au urcat pe Križevac pentru a parcurge Calea Sfintei Cruci. Meditațiile Pr. Iosif, inspirate din experiențe concrete de viață, i-au ajutat pe cei prezenți să se interiorizeze și să descopere legătura dintre propriile încercări și pătimirea Mântuitorului.
Ziua a continuat la Tihaljina, unde a fost celebrată Sfânta Liturghie într-o biserică ce adăpostește o statuie a Maicii Domnului, al cărei chip este considerat asemănător celui din reprezentările asociate aparițiilor de la Medjugorje.
După un timp de rugăciune a urmat unul de relaxare, la cascadele Kravice. Seara, pelerinii s-au întors pe esplanada Sanctuarului, pentru programul spiritual al Festivalului.
Ziua de marți, 4 august, a venit ca un adevărat „respiro” după zilele intense care o precedaseră. O barcă locală i-a purtat pe pelerini spre o insulă din Croația. Acolo au participat la Sfânta Liturghie, au luat prânzul și s-au bucurat de câteva ore de odihnă în apele Mării Adriatice, răcorindu-se după căldura zilelor precedente.
Un mandat pentru întoarcerea acasă
„Pentru mine, Medjugorje a fost un loc în care am simțit multă liniște și pace sufletească. M-a impresionat în mod deosebit atmosfera de rugăciune și felul în care, pentru câteva zile, am simțit că mă desprind de agitația de zi cu zi și mă apropii mai mult de Dumnezeu. A fost o experiență pe care o voi păstra cu drag în suflet.” (Mădălina)
Miercuri, 5 august, Festivalul se apropia deja de final. Pelerinii au avut un timp liber pentru a descoperi și alte locuri din Medjugorje și pentru a cumpăra obiecte religioase, ca amintire sau dar pentru cei de acasă.
Înainte de aceasta, însă, au avut loc două momente cu o puternică încărcătură simbolică. La statuia Mariei care întâmpină pelerinii la Sanctuar s-a cântat în semn de rămas-bun, iar în curtea inferioară a Sanctuarului au fost recitate misterele de lumină ale Sfântului Rozariu.
Seara, Sfânta Liturghie de încheiere a Festivalului a devenit, pentru toți cei prezenți, un moment de trimitere. Pelerinii au primit ceea ce poate fi numit un adevărat „mandat misionar”: după ce s-au întors la Izvorul care este Cristos și au primit „apa” harului, sunt chemați să o ducă mai departe, celor de acasă.
În următoarea zi a început drumul spre România. După celebrarea Sfintei Liturghii în sărbătoarea „Schimbarea la Față a Domnului”, grupul a pornit spre casă, cu o oprire la Timișoara pentru odihnă și refacerea energiilor înaintea ultimei părți a drumului către București.
„Experiența de la Medjugorje este una specială și unică; prin ea m-am apropiat de Dumnezeu și am simțit prezența Lui în toate activitățile pe care le-am făcut.” (Erik)
Sfârșitul drumului sau începutul unei noi călătorii?
La Timișoara, în biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus”, din cartierul Elisabetin, păstorită de călugării salvatorieni (Societatea Divinului Salvator), pelerinajul a ajuns la final. Pelerinii au primit binecuvântarea specială de încheiere, cu indulgență plenară, și au pornit spre casă.
Erau obosiți după aproape o săptămână de drum, de rugăciune, de urcușuri și de întâlniri. Dar se întorceau cu o credință însuflețită și întărită.
„Ceea ce s-a semănat în aceste zile binecuvântate… mâine va încolți, va înflori și va rodi în sufletele tinerilor prezenți. Între tineri, întinerești! Mulțumesc organizatorilor pentru că m-au primit printre cei tineri!” (pr. Pavel)
Pelerinajul s-a încheiat. Experiența, însă, abia începe.
Ceea ce s-a trăit la Medjugorje nu poate rămâne doar o amintire frumoasă, o fotografie, un cântec sau un moment intens de rugăciune. Adevărata măsură a unui pelerinaj se vede după întoarcerea acasă: în felul în care ne rugăm, în felul în care îi privim pe ceilalți, în curajul de a iubi, de a ierta, de a sluji și de a mărturisi ceea ce am primit.
Organizatorii pelerinajului, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, sunt încrezători că pentru cei care au trăit pentru prima dată această experiență, Medjugorje nu va rămâne o simplă destinație, ci un loc la care se vor întoarce, poate, cu pașii, dar mai ales cu inima.
Pentru că atunci când ai gustat dintr-un izvor adevărat, îți este greu să uiți apa lui.
Iar dacă Maria te cheamă din nou, cum ai putea să o refuzi?
Pr. Marian Blaj
Oficiul pentru Pastorația Tineretului
Pentru a viziona un material audio – video retrospectiv, faceți click aici .
Pentru mai mule fotografii faceți click aici .
Hits: 187