Prima Sfântă Liturghie a Pr. Anton Gal în parohia natală din Onești

Duminică, 5 iulie 2026, comunitatea parohială Sfinții Petru și Paul din Onești a trăit o zi de sărbătoare. La numai o săptămână de la hirotonirea sa preoțească, celebrată sâmbătă, 27 iunie, în Catedrala Sfântul Iosif din București, prin punerea mâinilor ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Pr. Anton Gal s-a întors în localitatea natală pentru a celebra Prima Sfântă Liturghie, primiția.

Ziua a fost trăită în semnul recunoștinței și al bucuriei revederii, adunând laolaltă familia, foștii dascăli, confrații întru preoție și credincioșii care l-au însoțit pe noul preot de-a lungul anilor de formare. Bucuria acestei sărbători a fost mărturisită deopotrivă de Pr. Anton Gal, de una dintre profesoarele sale și de un confrate hirotonit cu doar câteva zile înainte.

Mărturia noului preot

Ziua primiției va rămâne pentru mine una dintre cele mai frumoase și mai emoționante amintiri din viață. A fost o zi trăită cu profundă recunoștință față de Dumnezeu, cu bucuria revederii celor dragi și cu emoția de a mă întoarce în comunitatea în care am primit credința, de această dată ca preot.

Revenirea în orașul natal pentru a celebra prima Sfântă Liturghie după hirotonire este un dar care cu greu poate fi exprimat în cuvinte. Privind chipurile părinților, ale rudelor, ale prietenilor, ale profesorilor, ale preoților și ale credincioșilor care m-au însoțit de-a lungul anilor, am înțeles încă o dată că vocația nu este un drum parcurs singur. Ea se naște și crește într-o familie, într-o comunitate și prin rugăciunea multor oameni.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Eduard Giurgi, care, pornind de la lecturile Duminicii a XIV-a de peste an, a evidențiat frumusețea și responsabilitatea sacramentului Preoției. A subliniat că preotul este chemat să fie păstor după inima lui Cristos, un om dăruit lui Dumnezeu și oamenilor, un slujitor care își pune viața în slujba Evangheliei.

În același timp, Părintele predicator a adresat un cuvânt de recunoștință celor care au făcut posibil răspunsul meu la chemarea lui Dumnezeu: părinților mei, Anton și Maria, care mi-au dăruit viața și credința, precum și unchiului Giorgică și mătușii Elisabeta, care m-au crescut cu multă dragoste și m-au susținut pe parcursul anilor de formare. Prin sprijinul, rugăciunea și încurajarea lor, am putut ajunge la acest moment de har.

În această zi au fost celebrate două Sfinte Liturghii. Prima a avut loc la ora 8.00, în Capela Toți Sfinții, iar cea de-a doua, la ora 11.00, în biserica parohială Sfinții Apostoli Petru și Paul. La aceste celebrări au participat numeroși preoți din Decanatul de Trotuș, preoți ai Arhidiecezei de București, precum și frați din Ordinul Fraților Minori Capucini. Alături de ei s-au aflat credincioși din parohia natală, din localitățile învecinate și din Cioplea, oameni care au dorit să împărtășească bucuria acestui moment.

După Sfânta Liturghie, la masa festivă, numărul impresionant al participanților a fost o dovadă a comuniunii și a bucuriei împărtășite. Printre cei prezenți s-a numărat și Preasfințitul Petru Sescu, Episcop Auxiliar de Iași, a cărui prezență a fost un motiv de mare bucurie și încurajare.

Privesc această zi ca pe un început. Ea nu marchează doar împlinirea unui drum de formare, ci începutul unei misiuni încredințate de Cristos. Port în inimă recunoștința față de Dumnezeu și față de toți cei care m-au însoțit până aici și mă rog ca slujirea mea preoțească să fie mereu o mărturie a iubirii lui Dumnezeu și o slujire plină de dăruire pentru Biserică și pentru oameni.

Mărturia doamnei Florica Veleșcu, fostă dirigintă

Printre cei care au trăit cu emoție această zi s-a aflat și doamna Florica Veleșcu, dirigintă a Pr. Anton Gal în anii de liceu:

Ieri, 5 iulie 2026, am avut parte de unul dintre evenimentele cu cea mai mare încărcătură emoțională, de fericire și bucurie din viața mea ca dirigintă. Prima slujbă a unui preot catolic, Anton Gal, în localitatea natală… un moment de o încărcătură emoțională copleșitoare, marcat de recunoștință, de binecuvântări și de legătura profundă cu comunitatea în care a primit primii pași ai credinței.

Pentru o fostă dirigintă, momentul în care își vede un elev devenind preot este încărcat de o emoție profundă. Cuvintele ideale îmbină aprecierea pentru omul de altădată și recunoștința față de familie și comunitate.

Un nou-sfințit preot își exprimă adesea recunoștința pentru primii mentori ai credinței: „Vă mulțumesc, dragi părinți și consăteni, pentru că ați fost primii mei învățători în școala iubirii lui Dumnezeu și pentru că rugăciunile voastre au susținut mereu pașii mei spre altar.” Iar harul chemării divine, momentul consacrării, este transpus în cuvinte de smerenie și de uimire în fața alegerii lui Dumnezeu: „Nu eu v-am ales pe voi, ci El m-a ales și m-a învrednicit să fiu o punte între Cer și pământ, un simplu instrument al milei Sale.”

Cele mai frumoase cuvinte pentru prima Liturghie a preotului Anton Gal, în comunitatea natală, au îmbinat recunoștința, emoția reîntoarcerii și binecuvântarea pentru noul său drum. La primiție – prima jertfă euharistică – a fost momentul în care noul preot a adus pentru prima dată jertfa Sfintei Liturghii în fața rudelor și a consătenilor săi. Emoția a atins cote maxime în timpul împărtășirii primilor credincioși.

La final, Părintele a oferit o binecuvântare specială, primită cu mare evlavie de comunitate: „La mulți ani, dragă preot Anton Gal! Sper să ai o zi minunată și să rămâi întotdeauna o lumină în viața oamenilor, prin cuvintele tale de învățătură și prin exemplul tău de viață. Sănătatea și fericirea să-ți fie alături în fiecare zi, iar credința ta să fie totdeauna puternică și constantă. Să știi că ești apreciat și respectat pentru tot ceea ce faci și că ești o sursă de inspirație pentru mulți oameni. La mulți ani, Părinte!” Mândrie pentru evoluția ta și respect pentru vocația aleasă.

Mărturia Pr. Ioachim Doboș, coleg

Alături de comunitate s-a aflat și Pr. Ioachim Doboș, hirotonit la Iași cu puțin timp înainte, care celebrase propria primiție cu doar o săptămână mai devreme și a regăsit în această sărbătoare ecoul acelui moment:

„Duminică, participând la primiția colegului meu Anton, am retrăit emoțiile și bucuria pe care le-am trăit și eu cu doar o săptămână înainte. Am putut vedea căldura și dragostea cu care noul preot a fost primit de credincioși, dar și recunoștința comunității sale natale pentru darul de a avea un nou păstor. Privind această sărbătoare și rememorând, în același timp, momentele de la propria mea primiție, am înțeles încă o dată că hirotonirea nu se încheie în ziua consacrării, ci continuă prin întâlnirea cu oamenii cărora suntem trimiși să le slujim. Bucuria și încrederea cu care comunitatea își primește preotul devin, la rândul lor, un sprijin și o încurajare pentru misiunea care abia începe. De aceea, îl rog pe Bunul Dumnezeu să ne însoțească mereu și să ne dăruiască harul de a fi păstori după inima Sa”

Hits: 620