Hirotonirea unui nou preot pentru Arhidieceza de București: Pr. Anton Gal

732863629_1644301794361295_2466896554807626246_n

Hirotonirea unui nou preot pentru Arhidieceza de București: Pr. Anton Gal

Sâmbătă, 27 iunie 2026, Arhidieceza de București a trăit un moment de mare bucurie și de binecuvântată speranță: hirotonirea preoțească a Părintelui diacon Anton Gal, originar din Parohia „Sfinții Petru și Paul” din Onești (BC), care va sluji ca preot în poporul lui Dumnezeu de pe aceste meleaguri. Noul preot s-a născut în municipiul Onești, la 3 iunie 1992, iar după o perioadă de discernământ în cadrul Ordinului Fraților Minori Capucini, în anul 2019 a răspuns chemării Domnului și a mers la Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iași, pentru a se pregăti în vederea Sfintei Preoții. După șase ani de studiu și de rugăciune, studentul teolog Anton Gal a primit treapta diaconatului la 19 octombrie 2025, prin rugăciunea de consacrare a PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași.

Ziua de 27 iunie a.c. a reprezentat pentru noul prezbiter împlinirea visului său de a deveni slujitor al Bisericii Catolice și preot pentru poporul lui Dumnezeu – un vis pe care Părintele Anton l-a purtat în inimă, în rugăciune și în gând înaintea lui Dumnezeu și pentru care s-a format vreme de șase ani. Astăzi, speranțele acestui student teolog, devenit părinte diacon, s-au împlinit nu doar pentru el, ci și pentru Biserică, pentru toți cei care așteaptă cu dragoste și bucurie prezența unui nou lucrător în via Domnului.

Părintele Anton Gal a fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de București în cadrul Sfintei Liturghii solemne prezidate de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop-Mitropolit de București, în biserica-mamă a Arhidiecezei – Catedrala Sfântul Iosif din București. Alături de ÎPS Aurel s-au aflat la altar Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, preoți formatori și profesori de la Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iași, Pr. Dominic Brandiu – unul dintre colegii noului preot, sfințiți întru Sfânta Preoție la Iași în data de 24 iunie – , seminariști și preoți care activează în Arhidieceza de București.

Catedrala s-a umplut de mulțimea credincioșilor și a persoanelor consacrate care au dorit să ia parte la un moment atât de solemn pentru Biserică. Între cei prezenți s-au aflat rudele noului slujitor al altarului, precum și prietenii care au ales să-i fie alături cu toată inima, așa cum se cuvine în acest moment unic din viața unui preot. Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct de postul catolic de televiziune Angelus TV și preluată de postul catolic de radio ERCIS FM, iar cântarea liturgică a fost animată sublim de corul Catedralei.

La începutul Sfintei Liturghii, ÎPS Aurel și-a exprimat bucuria și recunoștința pentru acest moment deosebit din viața Arhidiecezei și a evocat sensul teologic și spiritual al solemnității. Lecturile biblice au fost proclamate de studenți teologi, iar Sfânta Evanghelie a fost proclamată de Pr. Dominic Brandiu, unul dintre preoții nou-sfințiți. A urmat prezentarea candidatului ales pentru cea de-a doua treaptă a Preoției, iar apoi cuvântul de învățătură rostit de ÎPS Aurel Percă. În acesta, Păstorul Arhidiecezei a subliniat importanța celebrării, rostind cuvinte de mare însemnătate pentru a înțelege mai bine misterul sublim al Sfintei Preoții.

Încă de la început, ÎPS Aurel a amintit că fiecare hirotonire este un dar pentru întreaga comunitate: „La fiecare hirotonire preoțească, Biserica se înnoiește, Evanghelia își continuă drumul prin lume, iar Cristos însuși își prelungește lucrarea Sa de mântuire prin mâinile și inima unui om ales de El. Dumnezeu nu încetează să cheme, iar Biserica nu încetează să răspundă cu încredere chemării Sale.” Adresându-se direct candidatului, Arhiepiscopul i-a vorbit despre adevărata identitate a preotului: „Preotul nu este un om care și-a ales pur și simplu o profesie. Nu este un funcționar religios și nici un administrator al lucrurilor sacre. El este un om ales, chemat și consacrat prin ungerea Duhului Sfânt. Această ungere nu îl ridică deasupra oamenilor, ci îl trimite în mijlocul lor.”

Privind spre slujirea ce începea, Păstorul Arhidiecezei i s-a adresat noului preot cu cuvinte despre lucrarea pe care Cristos o va împlini prin el: „Dragă frate, de astăzi înainte mâinile tale vor binecuvânta, vor dezlega păcatele, vor unge bolnavii și vor ridica pâinea și vinul care vor deveni Trupul și Sângele Domnului. Dar toate acestea nu vor fi lucrarea ta, ci lucrarea lui Cristos în tine și prin tine.” ÎPS Aurel a adăugat că oamenii vor căuta mereu în preot chipul Păstorului celui Bun: „Să nu uiți niciodată că oamenii nu vor veni la tine pentru că ești mai bun decât ei, ci pentru că doresc să-l întâlnească pe Cristos. Ei vor căuta în tine chipul Păstorului celui Bun. Vor avea nevoie de înțelegere mai mult decât de judecată, de speranță mai mult decât de reproșuri și de milostivire mai mult decât de condamnare.”

Pornind de la imaginea Păstorului celui Bun și de la îndemnul Papei Francisc ca păstorul să aibă „mirosul oilor”, ÎPS Aurel a descris concret apropierea cerută preotului: „Înseamnă să fii aproape de oameni. Să fii prezent în familii, lângă copii și tineri, lângă cei bolnavi, cei singuri și cei bătrâni. Să fii disponibil pentru cei care caută un cuvânt de speranță și pentru cei care s-au îndepărtat de Biserică. Înseamnă să asculți mai mult decât să vorbești și să te rogi pentru popor chiar și atunci când poporul nu știe. Înseamnă să-ți dăruiești viața nu doar prin gesturi extraordinare, ci mai ales prin fidelitatea de fiecare zi.”

Păstorul Arhidiecezei a vorbit apoi despre comuniune și despre adevăratul sens al autorității în Biserică, într-o lume marcată de dezbinare: „Niciun preot nu trăiește pentru sine. El este hirotonit într-un prezbiteriu, trimis într-o comunitate și chemat să construiască unitatea Trupului lui Cristos. O lume atât de fragmentată și divizată are nevoie de preoți care unesc, nu care dezbină; care ascultă înainte de a vorbi; care construiesc punți și nu ziduri. Adevărata autoritate în Biserică nu se măsoară prin funcții sau prin prestigiu, ci prin capacitatea de a sluji.”

Amintind că „Preoția nu este un drept. Este un dar primit prin Biserică și pentru Biserică. Nimeni nu este hirotonit pentru prestigiu sau privilegii. Suntem hirotoniți pentru a ne dărui”, ÎPS Aurel i-a oferit noului preot un reper pentru întreaga viață: cele zece reguli de viață preoțească lăsate de cardinalul vietnamez Francis Xavier Nguyễn Văn Thuận, mărturisitor al speranței care a petrecut treisprezece ani în închisoare, dintre care nouă în izolare, pentru credința sa – un adevărat program de rugăciune și de formare permanentă, valabil pentru orice preot: trăirea clipei prezente, deosebirea dintre Dumnezeu și lucrările lui Dumnezeu, rugăciunea ca singur secret, Sfânta Euharistie ca unică putere, înțelepciunea Crucii, fidelitatea față de misiune, pacea pe care lumea nu o poate da, înnoirea în Duhul Sfânt, caritatea ca singură limbă și iubirea față de Preacurata Fecioară Maria, Maica Preoților.

Accentul cuvântului de învățătură a fost pus pe locul central al Sfintei Liturghii în viața preotului. ÎPS Aurel l-a îndemnat pe noul preot să nu piardă niciodată uimirea în fața acestui mister: „Celebrează fiecare Sfântă Liturghie ca și cum ar fi prima, singura și ultima din viața ta. Euharistia trebuie să fie centrul fiecărei zile, izvorul bucuriei tale și locul în care îți vei regăsi puterea atunci când vei fi obosit sau descurajat.” Iar despre inima euharistică a preotului a spus, cu tărie: „Ca preoți, avem o minte și o inimă euharistice; altfel, nu avem nimic.”

A urmat ritualul hirotonirii sacerdotale, prin asumarea publică a angajamentelor specifice vieții preoțești și prin invocarea mijlocirii tuturor Sfinților, în timpul căreia candidatul a stat prosternat – semn al supunerii depline față de voința lui Dumnezeu. Ritualul a cuprins impunerea mâinilor din partea Episcopilor și a preoților prezenți, ca semn de comuniune sacerdotală, rugăciunea de consacrare și ungerea cu untdelemnul Sfintei Crisme, care imprimă caracterul de neșters al Sacramentului Sfintei Preoții. Sfânta Liturghie a continuat în mod obișnuit, iar noul prezbiter s-a alăturat Episcopilor la Sfântul Altar, fiind ajutat de Pr. Daniel Bulai, maestrul de ceremonii al Arhidiecezei de București.

La finalul Sfintei Liturghii, noul preot Anton Gal a rostit o alocuțiune de mulțumire adresată Episcopilor, preoților care s-au ocupat de formarea sa, clerului prezent și, în mod deosebit, familiei sale și tuturor celor prezenți în Catedrală. La rândul său, ÎPS Aurel l-a felicitat pe noul păstor sufletesc și a mulțumit familiei pentru darul făcut Bisericii prin persoana părintelui Anton Gal. Un cuvânt de speranță și de bucurie a fost oferit și de Mons. Giampiero Gloder, care a transmis salutul Sfântului Părinte, Papa Leon al XIV-lea; pentru preoții nou-sfințiți prezenți în Catedrală, Nunțiul Apostolic a amintit un gând al Papei adresat preoților hirotoniți în acest an, prin care aceștia au fost invitați să iubească adorația euharistică și să se îndrepte mereu, cu rugăciunea și cu afecțiunea, spre Maica Domnului.

La sfârșitul celebrării, preoții nou-sfințiți prezenți la acest eveniment de credință și de bucurie, formați la Seminarul Mare Diecezan din Iași, au fost invitați să ofere binecuvântarea de preot nou-sfințit, însoțită de posibilitatea primirii indulgenței plenare.

Arhidieceza de București s-a îmbogățit astăzi cu un nou preot, un nou lucrător în via Domnului. Părintele Anton Gal este un dar din partea Cerului și o nouă speranță pentru poporul credincios. Îl însoțim cu rugăciunea și cu afecțiunea noastră și ne rugăm ca noul prezbiter să fie un preot bun și sfânt, un îndrumător sincer, atent și sensibil, care să-i conducă pe oameni spre Cristos.

Părintele Anton Gal a oferit o mărturie: „O zi de har și început de misiune. Astăzi am pășit cu o inimă plină de bucurie și emoție în Catedrala Sfântul Iosif. A fost o zi de neuitat, o zi în care s-au întâlnit recunoștința pentru drumul parcurs și deschiderea spre misiunea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o.
În timpul Sfintei Liturghii, am retrăit parcă momente din anii de seminar, toate pregătindu-mă pentru această clipă a sfințirii. Fiecare gest și fiecare rugăciune au avut o semnificație profundă: prosternarea în timpul Litaniei Sfinților – un moment de încredințare în mâinile lui Dumnezeu și de rugăciune pentru slujirea pe care urmează să o împlinesc; îmbrăcarea veșmintelor preoțești – semnul că sunt chemat să particip la preoția lui Cristos; ungerea cu Sfânta Crismă – pecetea de neșters a consacrării, al cărei parfum l-am simțit întreaga zi ca un semn al harului primit.

Apoi a venit momentul binecuvântării ca preot nou-sfințit, o bucurie greu de exprimat în cuvinte: bucuria de a putea împărtăși binecuvântarea lui Dumnezeu celor care au venit să fie alături de mine și celor pe care îi voi întâlni în drumul slujirii.
Această zi rămâne pentru mine un dar și o chemare. Mă rog ca ea să fie un exemplu de urmat, așa cum am privit și eu spre mărturia altor preoți care mi-au arătat frumusețea acestei vocații. Ceea ce am primit astăzi doresc, la rândul meu, să duc mai departe: iubirea lui Cristos, speranța Evangheliei și bucuria slujirii.
Fie ca Dumnezeu să mă ajute să rămân mereu fidel acestui har și să transform fiecare zi într-un răspuns de iubire la chemarea pe care am primit-o.”