Prezentarea și promulgarea Enciclicii „Magnifica Humanitas” – Discursul Papei Leon al XIV-lea

PREZENTAREA ȘI PROMULGAREA ENCICLICII

„MAGNIFICA HUMANITAS”

DISCURSUL PAPEI LEON AL XIV-LEA

Sala Sinodului

Luni, 25 mai 2026

Dragi frați și surori,

Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru prezența voastră aici astăzi și pentru interesul manifestat. Le mulțumesc sincer celor care au organizat această întâlnire de astăzi și, în special, celor care și-au împărtășit competența și experiența în diferitele reflecții pe care le-am ascultat.

În mod special, aș dori să-i mulțumesc domnului Olah pentru că a acceptat invitația noastră. La rândul meu, în numele Bisericii, accept invitația dumneavoastră de a merge împreună, de a asculta și de a vorbi și de a găsi împreună calea pentru umanitate, în această epocă a inteligenței artificiale

Ce semn minunat de speranță este faptul că, în ciuda diferențelor noastre, putem să ne ascultăm unii pe alții. Acest schimb de idei arată clar gravitatea momentului, precum și încrederea că, împreună, putem discerne marile întrebări ale timpului nostru și, astfel, viitorul umanității.

În momentele-cheie ale istoriei, Biserica este chemată să descifreze „lucrurile noi” în lumina Evangheliei și a demnității ființei umane. Acum 135 de ani, venerabilul meu predecesor Leon al XIII-lea a observat situația muncitorilor din fabrici, a familiilor lor dezrădăcinate și noile forme de sărăcie generate de transformarea industrială rapidă. El a înțeles că Biserica nu putea rămâne distantă. Într-un moment de cotitură epocală care amenința demnitatea umană, enciclica Rerum Novarum și-a rostit cuvântul evanghelic și social despre „lucrurile noi” în curs de desfășurare.

Astăzi ne confruntăm cu o transformare de o amploare similară, cu consecințe poate chiar mai mari. Inteligența artificială atinge deja multe domenii ale vieții noastre și influențează deciziile care modelează conviețuirea umană. De asemenea, schimbă dramatic modul în care se poartă războiul.

La fel ca „Leon” de odinioară, mă simt însărcinat să privesc o altă transformare uriașă cu ochii credinței, cu luciditatea rațiunii, cu deschidere față de mister și cu strigătele celor săraci și ale pământului răsunând în inima mea.

Magnifica Humanitas s-a născut din ascultare, așa cum a făcut Leon al XIII-lea. Am ascultat oameni de știință și ingineri care lucrează cu entuziasm sincer la tehnologii capabile să aline suferințe imense; lideri politici și funcționari publici care au căutat cu perseverență reguli juste; părinți și profesori profund preocupați de viitorul generațiilor tinere.

Au ajuns la mine și alte voci foarte îngrijorătoare despre sisteme de arme din ce în ce mai autonome, practic dincolo de orice control uman care să le poată gestiona eficient. Aud relatări foarte îngrijorătoare despre algoritmi care pot bloca accesul la asistență medicală, la locuri de muncă și la securitate pe baza unor date viciate de prejudecăți și nedreptate. Și am auzit tăcerea celor care nu au voce atunci când se iau decizii – decizii susceptibile să genereze noi forme de excludere și suferință.

Din această ascultare s-a maturizat o convingere tulburătoare exprimată în Magnifica Humanitas: inteligența artificială trebuie dezarmată. Cuvântul este puternic, știu, dar a fost ales în mod deliberat, deoarece acest moment are nevoie de cuvinte capabile să atragă atenția, să trezească conștiințele și să indice căi de urmat pentru umanitate.

Biserica lucrează de mult timp pentru dezarmarea nucleară, conștientă că orice mare putere tehnică poate afecta viața oamenilor și, prin urmare, trebuie să fie însoțită de un discernământ moral adecvat și de un control public. Dezarmarea nucleară rămâne un serviciu adus păcii și demnității familiei umane.

Într-un sens similar, inteligența artificială cere acum să fie „dezarmată”, eliberată de logici care o transformă într-un instrument de dominare, excludere și moarte. La fel ca energia nucleară, ea trebuie să fie în slujba tuturor și a binelui comun. Deciziile privind tehnologia nu trebuie niciodată separate de conștiință și responsabilitate. „Să nu dormim ca ceilalți”, a avertizat apostolul Paul, „ci să veghem” (1 Tes 5,6). O astfel de veghere este necesară astăzi. Pacea, nu doar absența războiului, este dreptatea la lucru. Dar când tehnologia ne slăbește simțul critic, pacea însăși este în pericol.

Dezarmarea, însă, nu este suficientă. Trebuie să construim.

Cuvântul „a construi” îmi amintește de anii mei ca misionar în Peru. În 2017, ploi torențiale și inundații au lovit nordul țării: multe familii și-au văzut casele înghițite de noroi, la fel și multe drumuri. Acolo am învățat că a reconstrui nu înseamnă pur și simplu a înlocui ceea ce a fost distrus. Înseamnă a repara legăturile, a restabili încrederea și a trezi din nou speranța în viitor. Mai mult, nimeni nu reconstruiește singur.

În Magnifica Humanitas, îl amintesc pe profetul biblic Neemia. În fața zidurilor ruinate ale Ierusalimului, el adună oameni descurajați pentru a aduce renașterea. Imaginea zidurilor nu legitimează închiderile sau diviziunile, ci invită pe fiecare să-și aducă contribuția. Cărămidă cu cărămidă, se conturează o conviețuire mai dreaptă, capabilă să apere demnitatea tuturor. Efortul lui Neemia vorbește timpului nostru. Inteligența artificială poate fi un șantier al istoriei într-un orizont al comuniunii, în care progresul tehnic învață să slujească viața umană.

„Fiecare zidar să aleagă cu grijă cum să zidească” (1 Cor 3,10), avertizează Sfântul Paul. El nu se teme de șantier; mai degrabă, avertizează împotriva construirii fără fundații solide. Să nu ne temem de inteligența artificială, ci să păstrăm constant în joc chestiunea umanului. Nu putem fi neglijenți cu instrumentele noastre tehnice cele mai puternice.

Adevărata dezvoltare, spune Sfântul Paul al VI-lea, privește întotdeauna „fiecare om și omul în întregime”. „Fiecare” înseamnă că nicio persoană nu poate fi lăsată la marginea transformării digitale. „În întregime” înseamnă că nimeni nu poate fi redus la productivitate, la performanță cognitivă sau la simple date. Persoana poartă în sine o libertate, o interioritate și o vocație de a iubi și de a venera pe care nicio mașină nu o poate înlocui sau bloca.

Numai cu o astfel de viziune integrală poate fi orientată inteligența artificială spre binele comun. Numai împreună – cei care proiectează sistemele și cei afectați de ele, țările mai bogate și cele mai sărace, instituțiile și indivizii, centrele de putere și periferii – vom putea construi un viitor, nu pentru câțiva privilegiați, ci pentru întreaga familie umană.

Aceasta este civilizația iubirii despre care a vorbit Sfântul Paul al VI-lea și pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a proclamat-o cu atâta forță ca orizont de urmărit împreună. Nu este un vis naiv. Este o direcție. Este calea pe care Isus Cristos o deschide în istorie.

Din acest motiv, Biserica dorește, cu umilință și sinceritate, să ia parte la dialogurile privind inteligența artificială. Nu deținem răspunsuri tehnice și nici nu încercăm să îi înlocuim pe cei cu expertiză. Dar aducem o înțelepciune privind ființa umană de care timpul nostru are nevoie disperată: fiecare persoană este unică și de neînlocuit, un subiect liber și inteligent, dotat cu conștiință, capabil să-L caute pe Dumnezeu, să-i slujească pe ceilalți și să aibă grijă de casa noastră comună.

Prin urmare, invit toți membrii Bisericii și ai familiei umane: să învățăm să ne ascultăm unii pe alții, să înfruntăm cu curaj provocările prezente și să cooperăm la construirea unei societăți mai umane și mai fraterne.

Din această lansare a Magnifica Humanitas, vă rog să luați cu voi angajamentul de a rămâne vigilenți și, ca „artizani ai speranței”, de a continua să construim șantierul timpului nostru. Fie ca Duhul Domnului Isus cel Înviat să ne susțină munca împreună.

Vă încredințez pe fiecare dintre voi Maicii noastre Maria. Magnificatul ei cântă măreția lui Dumnezeu care îi înalță pe cei smeriți. Fie ca ea să ne învețe să recunoaștem adevărata măreție a fiecărui bărbat și a fiecărei femei în iubire și slujire. Fie ca Domnul să facă roditoare marea întreprindere pe care astăzi o încredințăm harului său, lăsând civilizația iubirii să se maturizeze în istorie.

Asupra voastră tuturor invoc din toată inima binecuvântarea lui Dumnezeu. Vă mulțumesc foarte mult.

Sursa: Biroul de presă al Sf. Scaun 

Foto: Vatican Media

Hits: 231