Pelerinajul Decanatului de Constanța la Sanctuarul Regina Carmelului de la Ciofliceni

Veniți să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov; El ne va învăța căile Lui și vom umbla pe cărările Lui. (Isaia 2.3) 

 Ziua Pelerinajului jubiliar al Decanatului de Constanța la Sanctuarul Preasfintei Fecioare Maria de la Ciofliceni (25 octombrie 2025) a început de fapt înainte chiar de răsărit, cu un cer înstelat, o așteptare și o frenezie specifică oricărui început de drum. Iar pe măsură ce întunericul pierdea din putere, soarele devenea însoțitorul nostru dătător de încredere și seninătate. Și chiar dacă ne gândim la muntele Carmel doar în sens simbolic, iată că la intrarea pe autostrada spre Ploiești am putut zări coamele acoperite de zăpadă ale munților.  Noi mergeam către un alt munte, cu înălțimi de nebănuit, pe cărările căruia înaintăm în măsura în care ne punem, asemenea sfinților, la școala lui Isus.

Pelerinajul este în primă instanță un drum, cu toate greutățile și neprevăzutul și provocările sale. E un parcurs care presupune să ne deschidem inima către Dumnezeu și către ceilalți, așa cum ne îndemna Monseniorul Ieronim Iacob în predica plină de vervă. Iar această deschidere înseamnă răbdare, disponibilitate, tăcere, bucurie și recunoștință. Chemați de Maria în Grădina Carmelului, ne-am simțit încă de la intrare, copiii ei privilegiați. Frații carmelitani, cu discreție și bucurie, ne-au îndemnat să ne bucurăm de acest loc binecuvântat. Fratele Damiano ni s-a alăturat la finalul Liturghiei și ne-a vorbit despre comunitate, despre mănăstire, dar mai ales despre capela de o frumusețe cerească.

În final, am primit binecuvântarea din partea Înalt Preasfințitului Aurel Percă, cu îndemnul de a ne purta haina de Pelerini ai Speranței în această lume suferindă, în care lipsa de speranță domină viețile atâtor semeni ai noștri.

Adriana Ciupitu

Album foto: Ștefan Iosif-Morti

Hits: 579