Elevi, profesori și foști elevi: voluntariat în cetatea Noviodunum

În ultima săptămână a lunii august (25-29 august 2025), s-a desfășurat acțiunea de voluntariat a ultimului grup înscris pe agenda sitului de la Cetatea Noviodunum, cu care s-a și încheiat activitatea pe teren din acest an.

Echipa de voluntari denumită Sfântul Iosif  provenea de la Colegiul Romano-Catolic ”Sfântul Iosif” din București și a fost formată din șapte elevi din clasele a X-a A și a XI-a B, trei foști elevi, patru profesori, două cadre medicale (o asistentă și o doamnă doctor) și Părintele Romeo Horvat, de la Parohia Santa Lucia, Greci.

Pentru cine este mai puțin familiarizat cu istoria sau cu descoperirile arheologice, ruinele Cetății Noviodunum se află în vecinătatea de NE a orașului Isaccea,  în punctul numit de localnici Pontonul Vechi.

Cunoscută încă din secolul al VI-lea î.Cr[1],  cetatea Noviodunum este  menționată de surse cartografice antice, ca și de ultimul mare istoric latin Ammianus Marcellinus, ca fiind un important centru strategic și economic, sediu al flotei romane Classis Flavia Moesica, loc de staționare pentru vestite unități militare romane: Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a V-a Macedonica și Legiunea a II-a Herculia, cea din urmă creată special de împăratul Diocletian pentru a apăra noua provincie Scythia Minor.

 Dar importanța acestei cetăți este mai ales de ordin religios. Vestigiile descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate după a doua jumătate a secolului trecut, până în prezent, atestă existența unei comunități creștine puternice și chiar un sediu episcopal, subordonat probabil celui din Tomis – ceea ce ne îndreptățește să vedem în Noviodunum o importantă poartă de intrare a creștinismului timpuriu spre restul teritoriilor dintre Dunăre și Carpați. Totodată, în urma descoperirii mormântului de la Niculițel cu cei patru sfinți matiri proveniti din Noviodunum, dar și din dovezile păstrate în listele martirice, putem afirma fără drept de tăgadă că Cetatea Noviodunum este un loc sfânt de o importanță majoră pentru istoria Bisericii universale, prea puțin pusă în lumină comparativ cu bogăția sa spirituală.

Cunoscând aceste lucruri, discutând și având acceptul dlui arheolog Aurel Daniel Stanică, cercetător științific I la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion, ne-am alăturat și noi, câțiva profesori și elevi de la Colegiul Romano-Catolic ”Sfântul Iosif”, ca voluntari pe situl arheologic. Acesta este al doilea an consecutiv când revenim aici, unii mânați de curiozitatea de a lucra pentru prima dată pe un sit arheologic, alții doritori de a ajuta cercetarea, dar și de a învăța cu câtă trudă se  nasc paginile de istorie, alții dornici să afle mai mult despre martirii care și-au dat viața în aceste locuri.

 Perioada de voluntariat a fost stabilită de la începutul verii de echipa proiectului: Sr. Rodica Miron,  dna prof Sorina Tiru  și  Părintele Romeo Horvat, care, pe lângă pasiunea pentru istorie și arheologie, urma să asigure asistența spirituală a grupului. Față de anul trecut, grupului de elevi din clasele a IX-a si a X-a, i s-au adăugat mai mulți profesori tineri și câțiva foști elevi ai Colegiului ”Sfântul Iosif”, actualmente studenți, iar unul doctorand în istorie, însuflețiți de dorința de a retrăi un crâmpei din anii de liceu la un nivel mai înalt.

După inițierea făcută de domnul arheolog Stănică în spațiul  viitorului muzeu al sitului, astăzi depozit de material arheologice, zilele au curs după un program stabilit de comun acord – un program intens, dar  foarte diversificat și captivant.

 Astfel, ziua începea odată cu răsăritul soarelui, când ne adunam în curte, la ora 6.45, pentru rugăciunea de dimineață. Apoi urma activitatea pe șantier (săpat, cernut și strâns materialul arheologic), întreruptă de micul dejun și reluată cu forțe proaspete,  sub permanenta supraveghere a domnului arheolog. La ora amiezii, se făcea curățenie în sit, se prelua materialul arheologic, se strângeau uneltele și coboram la bază pentru masa de prânz, pregătit de o bucătăreasă pricepută. După aceea, toți împreună ne adunam lângă sursa de apă din curte pentru spălarea materialului arheologic strâns în cursul dimineții.

Momentul era de o frumusețe aparte, pentru că se țeseau povești legate de materialul arheologic pe care îl aveam în față, se puneau întrebări, se făceau glume, dar se creionau și planuri de viitor.

Și aici rolul domnului arheolog era esențial, ajutându-ne să recunoaștem  ce țineam în mână: fragment de schijă din perioadă otomană, o ghiulea medievală, un maxilar de câine, un fragment ceramic antic, o podoabă mongolă sau o monedă din timpul Hoardei de Aur…

După ora 16.00, timpul era ocupat de activități relaxante: excursii ghidate în Cetate, la diferite puncte de interes arheologic sau plimbări pe Dunăre și activități culturale ori spirituale.

După Sfânta Liturghie de la ora 19.00, urma cina, totdeauna preparată de noi, și hrănirea celor patru câini din curte. După ce se făcea ordine deplină în bucătărie, grupul de voluntari își continua activitatea în curte, cu povești și amintiri depănate sub clar de lună, îngânate de sunetul chitarei.

 Zilele au trecut cu pas grăbit și am ajuns în ultima zi, când am asistat la operațiunile specifice de încheiere a săpăturilor pe un sit arheologic – cu tot ce implică acest lucru din perspectiva specialistului. Deși simpli spectatori la aceste operațiuni, ne bucuram cu toții că suntem acolo.

Redau în continuare câteva din gândurile și impresiile membrilor echipei de voluntariat din Colegiul ”Sfântul Iosif” prezenți la activitatea de voluntariat:

„…M-a impresionat profund să descopăr câtă istorie se ascunde încă în pământ și să observ cât de migăloasă și de riguroasă este activitatea de cercetare în acest domeniu. Am apreciat în mod special disponibilitatea și implicarea domnului arheolog, care a răspuns mereu cu răbdare și entuziasm tuturor întrebărilor noastre. Pe lângă partea științifică, am prețuit mult momentele de comuniune: serile petrecute împreună, discuțiile relaxante și  cântările de la Liturghie…” (Ioana Dănilă, clasa a X-a A).

”Experiența mea la Noviodunum a fost greu de pus în cuvinte și nu o voi uita niciodată. Faptul că am avut ocazia să văd cum decurg lucrurile pe un sit arheologic și care este povestea din spatele exponatelor de la muzee, faptul că am putut participa măcar puțin la acest proces și să învăț atât de multe lucruri noi, faptul că am lucrat cu colegii mei, dar și cu profesorii mei împreună, sub îndrumarea unor oameni specializați, faptul că am petrecut momente frumoase într-un cerc lărgit: cu foști elevi,  cu copii voluntari din Isaccea sau din Luxemburg…, Toate acestea au constituit pentru mine un lucru extraordinar. Pentru aceasta sunt foarte recunoscatoare organizatorilor și lui Dumnezeu. Îmi sunt foarte dragi atât momentele în care am lucrat cot la cot cu ceilalți, cât și momentele de relaxare; atât momentele serioase când domnul arheolog ne dădea explicații, dar și momente de amuzament, în care făceam haz cu toții pentru că eram atât de prafuiți, încât nu ne mai recunoșteam; atât momentele de liniște de la Liturghie, cât și momentele în care cântam cu toții; atât momentul când am plecat spre șantier cu microbuzul și aveam emoții, neștiind cum va fi, cât și momentele de pe drumul de întoarcere, când depănam amintiri și cântam cântece vesele; atât momentele de bucurie când găseam câte un ciob colorat, un os, o bucată de sticlă sau de monedă, dar și momentele de oboseală, care ne-au învățat să prețuim odihna. De abia aștept să particip și anul viitor la proiectul de voluntariat! Voi încuraja pe cât mai mulți să participe! Mulțumim tuturor care s-au implicat pentru ca noi să putem avea parte de o asemenea experiență”! (Daciana Pop, clasa a X-a A)

„Deși sunt la o clasă cu profil real, specializarea Științele Naturii, Sora Directoare mi-a oferit oportunitatea de a merge pe situl arheologic de la Noviodunum, împlinindu-mi astfel un vis de o viață și fiind cu un pas mai aproape spre meseria pe care mi-am ales-o, și anume, aceea de arheolog. Am învățat acolo atât tehnici specifice de săpături, folosirea instrumentarului specific, cât și de împărțirea în cadrane și secțiuni a șantierului, observarea procesului de desenare a planului șantierului arheologic, cernerea pământului recoltat pentru obținerea materialului  și curățarea primară a materialului, atât ceramic, cât și osteologic animal, dar și a cadranelor din șantier. A fost plăcut să împărtășesc această experiență cu colegii mei de la profilul teologic, specializarea Ghid Turism Religios, cu foști elevi ai Colegiului, cu profesori, cu oameni care au împărtășit același entuziasm ca și mine. S-au întărit prieteniile vechi, s-au creat prietenii noi, am împărtășit pasiunea comună pentru muzică, atât în timpul Sfintei Liturghii, dar și în timpul liber, seara, când ne strângeam cu toții și cântam cu plăcere. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu și organizatorilor pentru experiența trăită, pe care aș dori să o retrăiesc an de an. (Brianna Maria Floareș, clasa a XI-a B).

”…Am avut o experiență minunată și plină de surprize. Am învățat cum se desfășoară săpăturile arheologice, am ascultat explicațiile domnului arheolog și m-am bucurat de micile descoperiri: oase, dinti de animale, cioburi de ceramică sau sticlă, monezi… Descoperirile, prieteniile și amintirile adunate acolo mă fac recunoscătoare față de organizatori și dornică să revin anul următor.”(Bianca Rotaru, clasa a XaA)

”… Un element deosebit de valoros al experienței noastre la Noviodunum l-a constituit Sfânta Liturghie, care a adăgat o dimensiune spirituală întregii activități și realiza un echilibru perfect  între învățătura practică realizată pe șantier și învățătura spirituală din cadrul Sfintei Liturghii celebrate la căderea serii. De aceea, această experiență m-a marcat profund, oferindu-mi nu doar  cunoștințe practice de arheologie și de istorie locală, ci și lecții valoroase despre importanța muncii în echipă, respectul pentru patrimoniul cultural și echilibrul dintre activitatea practică și cea spirituală. Recomand cu căldură această oportunitate tuturor colegilor interesați de istorie și dezvoltare personală” (Irena Rezeanu, clasa a XaA)

-…„M-am bucurat că am putut lua parte la acest proiect de voluntariat, alături de elevii Colegiului, pe care l-am absolvit acum un an. M-am reîntors în timp cu plăcere. A fost extrem de interesant să dezgropăm lucruri uitate de secole… Liturghiile la care am participat cu plăcere în fiecare seară alături de actualii elevi și profesori ai liceului mi-au adus în minte amintiri plăcute. Toate persoanele pe care le-am întâlnit aici au fost oameni alături de care m-am simțit bine” (Philip Gerber, fost elev al colegiului, actualmente student an II, Facultatea de Filosofie, București)

”Participarea la activitatea de voluntariat din Cetatea Noviodunum a reprezentat o experiență unică prin care istoria a prins viață sub ochii noștri. Am pornit împreună pe acest drum,  elevi, studenți, profesori, cu toții voluntari, alături de domnul arheolog și de ceilalți angajați. Cu trusa de săpături în mână și cu multă răbdare, fiecare strat de pământ ne-a spus o poveste. Emoția descoperirii este greu de descris în cuvinte: fiecare fragment de ceramică sau os descoperit ne-a apropiat de oamenii care au trăit aici acum sute sau mii de ani. Aici pe sit, zilele au început devreme, sub soarele Dobrogei, și s-au terminat adesea cu povești în jurul mesei sau cu cântece la chitară în noapte. Dincolo de munca de pe teren, experiența de la Noviodunum a însemnat și momente petrecute în comunitate, dar și clipe de rugăciune și reculegere, care dau un sens mai profund acestei aventuri. Pentru oricine participă la cercetările de la Noviodunum, amintirile nu sunt doar despre descoperirile arheologice, ci și despre prieteniile legate aici, despre viața sitului și despre sentimentul că faci parte, chiar și pentru câteva zile, dintr-o poveste mult mai mare decât tine”. (Alexandra Iacoban, profesor de fizică)

„.. Fiecare moment petrecut pe situl Cetatea Noviodunum are, pentru mine ca profesor, o deosebită însemnătate, observând atitudinile, gesturile, trăirile, emoțiile și sentimentele elevilor mei. Sunt sigură că participarea lor la acest voluntariat este debutul unei frumoase experiențe  de a descoperi istoria pe teren. De asemenea, participarea la Sfintele Liturghii chiar în Cetatea martirilor ne oferă posibilitatea de a trăi și de a simți credința într-un mod mai profund…”  (Sorina Tiru, profesor limba franceză).

„Trecutul prinde viață prin descoperiri și grijă. Cred că aceasta este lecția pe care toți am învățat-o în aceste zile de voluntariat pe situl arheologic. M-am bucurat extrem de mult să văd elevii entuziasmați la fiecare descoperire (chiar dacă se mai întâmpla să fie doar pietre) și recunosc că și eu eram la fel de entuziasmat. Ni s-a oferit tuturor celor care am participat, oportunitatea să vedem munca din spatele exponatelor din muzee, al descoperirilor istorice, și să participăm fiecare la aceste activități. Pentru aceasta, îi suntem recunoscători domnului arheolog care ne-a îndrumat cu grijă și răbdare. De abia așteptăm să participăm și în anul care urmează!” (Bogdan Marian Dragomir, profesor limba latină și limba greacă)

„Ieri dimineață am părăsit Cetatea Noviodunum, după o săptămână trăită în taina trecutului. Dobrogea mi s-a arătat în toată bogăția ei – locuri încărcate de istorie, descoperite deja, și atâtea altele care așteaptă să fie dezvăluite. Nu pot să nu amintesc martiriul celor patru sfinți de la Niculițel – Attalos, Filippos, Kamasis și Zotikos– omorâți în cetatea Noviodunum. Alături de ei, istoria păstrează mărturia a încă aproximativ 200 de martiri ai credinței. Dacă Roma are Colosseumul, cu pământul udat de sângele creștinilor, și Ierusalimul păstrează amintirea suferinței martirilor, atunci Dobrogea, prin Cetatea Noviodunum, se dezvăluie ca un loc al credinței jertfite și al mărturiei neînfricate, unde trecutul și credința se întâlnesc în tăcere și respect. (Pr. Romeo Horvat, paroh la Biserica Santa Lucia, Greci)

Iar acum părerea domnului  arheolog, cel care ne-a vegheat fiecare pas și ne-a îndrumat fiecare acțiune pe șantierul arheologic din Cetate…

„Colectivul Șantierului Arheologic Cetatea Noviodunum adresează mulțumiri profesorilor și elevilor de la Colegiul „Sf. Iosif” din București pentru implicarea lor în activitățile de voluntariat desfășurate în situl Cetatea Noviodunum (Isaccea).

Timp de cinci zile, ați fost parte din echipa noastră: ați săpat, ați spălat și selectat material arheologic, ați întrebat, ați învățat și, mai ales, ne-ați arătat că pasiunea pentru istorie și patrimoniu se construiește prin curiozitate și prin dorința de a fi alături de arheologi la fața locului. Pentru noi, sprijinul vostru a însemnat mai mult decât ajutor practic – a fost o dovadă că patrimoniul prinde viață atunci când este împărtășit cu cei tineri. Vă mulțumim pentru entuziasm, energie și deschiderea cu care ați lucrat la Noviodunum. Vă așteptăm oricând înapoi, ca parte din familia noastră arheologică!” (Arheolog Aurel Daniel Stănică, Manager Proiect Noviodunum)

Sr. prof. Rodica Miron

[1] Din unele surse istorice aflăm că în anul 514, la Noviodunum, împăratul Darius al perșilor a făcut pod de vase peste Dunăre, în campania sa împotriva sciților (cf. Petre Coteț, Ioan Popovici și Gavrilă Simion, Tulcea, Ghid turistic, Ed. Pentru turism, 1975)

Hits: 1026