Magis 2024: iubirea care ne u(r)nește

În fiecare an, de obicei în preajma întâlnirilor naționale sau mondiale ale tinerilor, iezuții organizează zilele Magis. Dar ce este Magis?

Magis este un cuvânt latinesc care înseamnă „mai mult” sau „mai bine”. A fost popularizat de Sfântul Ignațiu de Loyola, care era tot timpul în căutarea unui „mai mult”, anume: o relație mai strânsă cu Creatorul și modalitățile prin care să-L iubească și să-L slujească mai mult. Însă Sfântul Ignațiu a înțeles că acest „mai mult” se referă și la ce face Dumnezeu pentru și cu noi când ne încredințăm Lui. Acesta este motivul pentru care astăzi „Magis” a devenit titlul întâlnirilor anuale dedicate tinerilor, organizate de Iezuiți la nivel național, continental sau internațional. Prin „experimentele” pe care le propun, ei doresc să-i însoțească pe tineri în aprofundarea relației lor cu Dumnezeu și să-i conducă în alegerile dintre „bine” și „mai bine”, spre descoperirea vieții care îi împlinește. Astfel, zilele din cadrul Magis sunt construite pe cinci piloni care oferă atât trăiri interioare, cât și experiențe exterioare: Rugăciunea de dimineață, Sfânta Liturghie, Activitatea, Cercul Magis și Examinarea conștiinței. Cercul Magis reprezintă un moment de împărtășire gratuită în grupuri mai mici, în care fiecare participant expune în câteva cuvinte trăirea lui din acea zi, momentele care l-au atins într-un mod sau altul.

În fiecare an la Magis se propun diferite tipuri de experiențe – sau „experimente”, în limbajul ignațian. Magis-ul național de anul acesta (31 august – 4 septembrie) a constat într-un pelerinaj care a vizat diferite locuri din țară în care au trăit și au slujit patru înainte-mergători iezuiți: Alba-Iulia, Obreja, Blaj și Sâncel. Astfel, activitatea noastră a constat în primul rând în mers – mersul pe urmele preoților Paul Ladislau Baranyi SJ („vizionarul”), Otto Canisius Farrenkopf SJ («cel nebun pentru Cristos»), Felix Wierczinsky SJ („misionarul”) și Vasile Bărbat SJ („exilatul”).

Ne-am reunit la Centrul Spiritual Manresa din Cluj-Napoca pe 31 august. Am fost întâmpinați și însoțiți în drum de Pr. Marius Taloș SJ, Pr. Andrei Roman SJ, Eduard Mărtinaș SJ, Cornel Barna SJ, Piero Loredan SJ și doamna profesoară Irina Mărginean. În prima zi am mers cu autocarul din Cluj până în Alba-Iulia, orașul în care a slujit una din primele comunități de iezuiți de pe teritoriul actualei Românii. Din Alba Iulia Pr. Baranyi SJ (1657-1719) a avut viziunea unei Biserici Române Unite cu Roma, de unde apelativul său de „vizionar”.

De la Alba Iulia am mers a doua zi pe jos până în satul Mihalț. Printre alte întâmplări, amintesc de doamna Rodica, care ne-a căutat în Mihalț, deși nu ne cunoștea; ne-a întrebat: „Voi sunteți pelerinii?”. Primind un răspuns afirmativ, ne-a condus la mașina ei cu portbagajul plin și ne-a umplut brațele cu bunătăți de la ea din gospodărie.

A treia zi am mers din Mihalț până la Blaj, făcând un popas în Obreja, la casa surorilor din Congregația Inimii Neprihănite, unde Pr. Farrenkopf SJ (1888-1967) s-a ascuns de Securitatea comunistă înainte de a fi arestat.

În a patra zi, la Blaj am cunoscut locul unde a trecut la viața veșnică prolificul iezuit Felix Wierczinsky SJ (1858-1940), fost rector al seminarului din Iași. Iar Sâncel este locul de naștere al Pr. Vasile Bărbat SJ (1925-1963), un iezuit de rit bizantin, ținut departe de țara sa de către regimul comunist.

Dincolo de aceste date informative, pelerinajul a fost un adevărat prilej de comuniune frățească în toate aspectele sale, de la înfruntarea căldurii până la rezolvarea conflictelor inevitabile apărute; am mers, ne-am rugat, am mâncat, am băut și am râs – copios – împreună, ne-am jucat împreună și ne-am ajutat. În cuvintele unuia dintre îndrumătorii noștri iezuiți, a fost „un drum în care o adunătură de oameni a devenit o comunitate”.

Ne-am întors cu trenul înapoi la Cluj în seara de 3 septembrie și am sărbătorit ducerea la bun sfârșit a pelerinajului. Pe 4 septembrie a avut loc festivalul Magis, care închide experiența cu o ultimă Liturghie și un ultim Cerc Magis cu toți participanții. În urma unei meditații de aproximativ o oră am împărtășit cele mai importante trăiri ale noastre din pelerinaj, precum și învățăturile pe care le ducem cu noi mai departe.

Mai mulți participanți și-au exprimat uimirea și aprecierea față de dărnicia și bucuria cu care am fost întâmpinați prin locurile în care am poposit. Faptul că eram pelerini părea să trezească o duioșie aparte în cei care ne întâlneau sau ne găzduiau.

Cu siguranță Magisul a fost trăit altfel de fiecare participant, însă cu toții am plecat mai departe un pic mai bogați.

Francesca Gehl

Hits: 313