Scrisoarea PS Cornel Damian către familii – Crăciun 2014

Scrisoarea PS Cornel Damian către familii
în sărbătoarea Naşterii Domnului 2014

„Un popor care nu are grijă de bunici este un popor care nu are viitor”.
Papa Francisc

Tabloul „Sfânta familie”, realizat de pictorul belgian Joseph Paelinck (1820), este o reprezentare aparte a Sfintei Familii de la Nazaret, deoarece în compoziţia sa, pe lângă cele trei personaje Iosif, Maria şi Pruncul, apar şi două persoane în vârstă. Unii consideră că cei doi bătrâni sunt părinţii Sfintei Fecioare Maria, Ioachim şi Ana, alţii însă cred că este vorba despre bătrânul Simeon şi prorociţa Ana, cei doi bătrâni de la Templul din Ierusalim care au apucat să-l vadă pe Mesia. Identitatea lor cred că nu este atât de relevantă, importantă fiind prezenţa lor alături de Iosif, Maria şi Isus, adică prezenţa a două persoane în vârstă alături de o familie tânără.

Vă invit ca în această perioadă a Crăciunului, când contemplăm cu afecţiune şi recunoştinţă pe Pruncul născut la Betleem, gândul nostru şi mai ales rugăciunile şi atenţia noastră să se îndrepte şi spre persoanele în vârstă.

În Octava Crăciunului se celebrează, an de an, Sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret, sărbătoare în care ne amintim şi medităm porunca divină: „Cinsteşte-l pe tată tău şi pe mama ta!”. Această poruncă divină are o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea raporturilor dintre generaţii, nu numai în cadrul familiei, dar şi al întregii societăţi.

Şi tocmai la cei mai în vârstă noi trebuie să privim cu respect; lor le datorează familia propria existenţă, educaţia care adesea au fost plătite şi sunt încă plătite cu grele şi deloc puţine suferinţe.

Odinioară, persoanele în vârstă se bucurau de mult respect.

Dar astăzi? Se întreba Sf. Papă Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea către bătrâni. „Dacă ne oprim puţin şi analizăm situaţia actuală, constatăm că la puţine popoare bătrâneţea este stimată şi pusă în valoare; în schimb, la altele este marginalizată din cauza unei mentalităţi care pune pe primul loc folosul imediat şi productivitatea omului. Datorită acestei atitudini, aşa-numita vârstă a treia sau a patra este adesea subapreciată, iar bătrânii înşişi sunt determinaţi să se întrebe dacă existenţa lor mai este încă utilă. Se ajunge chiar să se propună din ce în ce mai insistent eutanasia, ca o soluţie pentru situaţiile dificile” (nr. 9).

Bătrâneţea este un timp de har, spunea Papa Francisc la întâlnirea cu persoanele în vârstă, din septembrie a.c., în Piaţa Sf. Petru; un timp de har şi în acelaşi timp o chemare de a păstra transmiterea credinţei, de a se ruga şi de a fi alături de cei care au nevoie de un sfat, de un cuvânt, pentru că persoanele în vârstă au capacitatea de a înţelege mai bine situaţiile dificile. „Bunicilor, care au primit binecuvântarea de a vedea pe fiii fiilor lor (cfr. Ps 128,6) le este încredinţată o misiune importantă: aceea de a transmite experienţa vieţii, istoria unei familii, a unei comunităţi, a unui popor”.

A-i exclude pe cei în vârstă din viaţa noastră înseamnă a refuza trecutul în care se înfig rădăcinile prezentului. Există o realitate crudă în zilele noastre: nu întotdeauna bătrânii, bunicii au o familie care să-i primească. A abandona pe cei în vârstă „e pur și simplu o eutanasie ascunsă”, spune Papa Francisc. „Este efectul excluderii, care face mult rău în lumea noastră. Sunt excluși copiii, sunt excluși tinerii, pentru că nu au de lucru, sunt excluși bătrânii, sub pretextul menținerii unui sistem economic echilibrat, în centrul căruia nu stă de fapt persoana umană, ci banul”, și de aceea „un popor care nu are grijă de bunici și nu îi tratează cu respect, este un popor care nu are viitor”.

Revenind la tabloul lui Paelinck, bătrânul, aflat lângă Sfântul Iosif, stă puțin aplecat de spate și cu mâna dreaptă ridicată, ca o invitație pentru a lua aminte. Stând la dreapta lui Iosif, reprezintă Legea, pe care Iosif, în ascultare, o împlinește. Bătrâna este așezată la stânga bărbaților, pentru a indica faptul că femeia este sprijin pentru bărbat, iar privirea ei e îndreptată înainte, spre viitor. Faptul că nu-i putem privi întregul chip, care dezvăluie identitatea unei persoane, pare să sublinieze că, într-adevăr, viitorul îl putem doar întrezări, nu-l putem privi față în față… Cu afecțiune maternă, bătrâna ține cu mâna dreaptă mânuța lui Isus, care o privește cu drag.

Preoții din Arhidieceza noastră, cu ocazia binecuvântării caselor, vor lăsa în familiile dumneavoastră o imagine cu acest tablou. Familia Sfântă de la Nazaret să fie model pentru familiile noastre și în ceea ce privește atenția și respectul față de cei în vârstă.

Privind acest tablou, oarecum întunecat, vedem că lumina vine de la Pruncul Isus. Și vedem că Maria, cea care se află cel mai aproape de prunc, este și personajul cel mai luminos.

Cu acest contrast între întuneric și lumină, pictorul vrea parcă să ne transmită că lumina vine din interior: atunci când Cristos este în mijlocul nostru, în centrul familiilor noastre, în centrul vieții noastre, trăim în lumină, în pace, în armonie. Și cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât reflectăm mai mult Lumina Lui.

Crăciun binecuvântat!

PS Cornel DAMIAN
Episcop Auxiliar de București

Responsabil cu pastorația familiilor
în cadrul Conferinței episcopilor din România

Hits: 3