Relicva Sfântului Francisc din Assisi la Biserica Sfânta Cruce din București
Cineva a spus că Dumnezeu, vrând ceva nou pe pământ, l-a „inventat” pe Sfântul Francisc. Și este adevărat că, prin Sfântul Francisc, „Sărăcuțul din Assisi”, Biserica s-a înnoit acum 800 de ani, iar prin modelul acestui mare sfânt se poate înnoi și astăzi.
Anul 2026, declarat An Jubiliar Franciscan de Papa Leon al XIV-lea, marcând împlinirea a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc din Assisi, înseamnă pentru noi, în mod special, un an în care putem experimenta mai mult pacea, milostivirea, sărăcia evanghelică și caritatea de zi cu zi.

În România, Anul Jubiliar Franciscan este marcat în mod deosebit printr-un pelerinaj național al relicvei Sfântului Francisc, între 31 iulie și 17 octombrie 2026.
La noi, în Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”, relicva a ajuns pe 7 octombrie 2026, zi care a coincis, în mod providențial, cu sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului. Relicva, însoțită în toate parohiile vizitate de Frații Clement și Claudiu, a fost așezată la loc de cinste, spre venerarea credincioșilor, și a rămas la noi până a doua zi la prânz.

Pe lângă cei doi frați franciscani, la Sfânta Liturghie au participat Părintele paroh Ciprian Andrei, Părintele colaborator Maricel Bulai, Părintele greco-catolic Valeriu Median, Pr. Eugen Blaj, director al Operelor Misionare în România și Republica Moldova, și Pr. Dragoș Kelemen, de la Conventul „Sfântul Bonaventura” din București, care a ținut și predica. Șapte preoți la altar, un număr frumos pentru o zi specială, 7 octombrie. Bucuria a fost întregită de harul spovezii și al iertării sacramentale, căci la confesional a stat Pr. vicar Silviu-Marian Șaran.

Sfânta Liturghie, la care au participat numeroși credincioși evlavioși, a pus în lumină bucuria Cerului, la care suntem chemați cu toții. Biserica în sărbătoare ne amintește că sufletele noastre trebuie să fie într-o sărbătoare continuă, așa cum a subliniat Părintele predicator, a cărui omilie a avut ca laitmotiv cuvintele: „Pentru că te iubesc”.

Poate nu ne dăm seama, spunea Pr. Dragoș, dar tot ceea ce facem când venim la Sfânta Liturghie, când ne ducem viața, cu greutățile și bucuriile ei, când ne apropiem de Sfintele Sacramente, facem din iubire. Toate acestea sunt însuflețite de iubire: de iubirea lui Dumnezeu pentru noi, dar și de iubirea noastră față de Dumnezeu. Sigur, sfinții ne amintesc, într-un mod eroic, de acest schimb miraculos de iubire. În sfinți, Dumnezeu se oglindește mai limpede, dar toți suntem chemați, într-un fel sau altul, să fim sfinți, să oglindim cât mai mult din frumusețea și iubirea Creatorului nostru.

Binecuvântată a fost parohia noastră, care a avut parte, pe 7 octombrie, deopotrivă de modelul Mamei Domnului nostru Isus Cristos, sărbătorită ca Regină a Rozariului, și de prezența relicvei Sfântului Francisc, care a renunțat la tot ce ne atrage în viața pământească pentru a-L iubi pe Domnul, pe frați și natura, adică întreaga creație a lui Dumnezeu. Mi se pare atât de providențial, o dovadă de iubire de necontestat, faptul că Regina Rozariului și Sfântul Francisc ne arată, prin viața lor, că ceea ce lumea disprețuiește (sărăcia, umilința, viața de rugăciune și de caritate) devine, în ochii lui Dumnezeu, înălțare în iubirea Sa.

„Pentru că te iubesc!” Laitmotivul omiliei Părintelui Dragoș, deschis mai multor interpretări, ar trebui să ni-l gravăm cumva în pliurile inimii. Nu avem voie să uităm că Dumnezeu ne iubește, că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii; nu avem voie să uităm că și noi putem iubi. Dacă ne este greu să iubim cu inima noastră, putem iubi cu Inima Neprihănită a Mariei, cu inima duioasă a Sărăcuțului din Assisi și a tuturor sfinților îndrăgiți de noi.

Personal, mă consider binecuvântată și pentru că am mai participat la Sfânta Liturghie celebrată în prezența relicvei Sfântului Francisc la Parohia Sfânta Tereza, împreună cu elevii, precum și la Catedrala Sfântul Iosif. De fiecare dată i-am văzut pe credincioși apropiindu-se cu speranță, cu iubire, cu evlavie și cu bună-cuviință, iar acesta este un motiv de bucurie pentru lumea aceasta, care, până la urmă, cu oamenii buni se ține, căci toate sunt în mâna lui Dumnezeu.
Binecuvântat să fii, Doamne, care ni l-ai dăruit pe Sfântul Francisc să mijlocească pentru nevoile noastre!
Raluca Faraon
Hits: 107
