Evanghelia devenită viață. Mărturia Sfântului Francisc de Assisi la Bărăția

Marți, 6 octombrie 2026, Parohia „Sfânta Maria a Harurilor” – Bărăția din București a primit relicva Sfântului Francisc de Assisi, în cadrul pelerinajului național organizat la împlinirea a 800 de ani de la trecerea sa la Domnul. Primirea și venerarea relicvei, celebrarea Transitus-ului și participarea la Sfânta Liturghie au reunit credincioși ai parohiei Bărăția și ai altor parohii, alături de membrii familiei franciscane, într-un timp de rugăciune și comuniune, luminat de mărturia Sfântului și de chemarea sa la trăirea Evangheliei.

Popasul de la Bărăția se înscrie în pelerinajul național prin care comunitățile catolice din România marchează opt secole de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc de Assisi, la 3 octombrie 1226. Anul Jubiliar Franciscan, proclamat de Papa Leon al XIV-lea, oferă cadrul acestei inițiative a Provinciei „Sfântul Iosif, Soțul Preasfintei Fecioare Maria” a Fraților Minori Conventuali din România, realizată împreună cu Custodia „Sacro Convento” din Assisi. Adusă de la Sacro Convento, unde se păstrează mormântul Sfântului, relicva este primită în comunități romano-catolice și greco-catolice din întreaga țară. Traseul, deschis la Oradea la 31 iulie, cuprinde peste 60 de popasuri, oferind credincioșilor prilejul de a se apropia, prin rugăciune și venerare, de mărturia de credință a Sfântului Francisc.

În Arhidieceza de București, cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, pelerinajul cuprinde zece biserici romano-catolice din București, Popești-Leordeni și Ploiești, precum și un popas la Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare”. Primirea de la Bărăția a urmat celei din parohia Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu, din Popești-Leordeni. În mesajul transmis înaintea pelerinajului, Arhiepiscopul a așezat aceste zile sub semnul rugăciunii pentru pace: „Îi invităm pe toți cei care îl prețuiesc pe Sfântul Francisc de Assisi să vină să se roage pentru darul păcii”. Îndemnul privește deopotrivă pacea cu Dumnezeu, relațiile dintre oameni și grija față de întreaga creație.

Primirea relicvei la Bărăția a avut o semnificație aparte prin legătura istorică a acestui loc cu prezența și slujirea franciscanilor. Prima biserică a fost construită în 1633 de preoți franciscani bulgari, iar în conventul de aici au locuit frați a căror misiune a însoțit viața comunității catolice bucureștene. După „Focul cel Mare” din 1847, complexul alcătuit din biserică, convent și clădirile anexe a fost reconstruit în 1850. În 1863, după plecarea călugărilor franciscani minoriți, Bărăția a trecut în proprietatea Vicariatului Apostolic al Valahiei. Venerarea relicvei Sfântului Francisc în această biserică a readus astfel în atenție o moștenire spirituală care a contribuit la formarea și creșterea comunității catolice locale.

Primirea relicvei și celebrarea Transitus-ului au fost conduse de Pr. Sergiu-Daniel Antal, asistentul spiritual local al Ordinului Franciscan Secular, în prezența fraților Comunității „Sfântul Bonaventura” și a membrilor Fraternității „Sfânta Elisabeta și Fericitul Anton Durcovici”. Relicva, purtată de frații franciscani, a fost oferită venerării credincioșilor, iar rugăciunea a adunat credincioșii în comuniunea aceleiași credințe.

Transitus-ul, comemorarea trecerii Sfântului Francisc din această viață la Tatăl, a îndreptat atenția spre felul în care el și-a încheiat existența pământească, încredințându-se lui Dumnezeu și binecuvântându-și frații. Pasajele din Toma de Celano și Sfântul Bonaventura, prezentate de reprezentantele fraternității, au fost însoțite de explicațiile Pr. Alexandru Olaru despre spiritualitatea franciscană și ultimele momente ale vieții Sfântului Francisc de Assisi. Rugăciunea și ascultarea acestor mărturii au pregătit comunitatea pentru celebrarea euharistică.

Momentul central al întâlnirii a fost Sfânta Liturghie, prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. Alături de Excelența Sa au concelebrat PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, și preoți, între care frați franciscani. În jurul altarului, credincioșii de la Bărăția și din alte parohii, împreună cu membrii Ordinului Franciscan Secular, s-au unit în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și în celebrarea jertfei euharistice. Prezența relicvei a îndreptat atenția spre Cristos, pe care Sfântul Francisc l-a urmat cu întreaga sa viață.

În omilie, ÎPS Aurel Percă a prezentat mărturia Sfântului Francisc pornind de la sensul prezenței relicvei în mijlocul comunității. „Sfinții nu rămân închiși în timpul în care au trăit”, a subliniat Arhiepiscopul, arătând că viața lor continuă să vorbească Bisericii. Relicva „nu este pentru noi un obiect de muzeu”, ci amintește lucrarea harului într-o existență concretă. Prin Francisc, credincioșii sunt invitați să descopere că Evanghelia poate fi trăită cu aceeași fidelitate și în timpul lor.

În centrul omiliei s-a aflat întâlnirea lui Francisc cu Cristos, care i-a schimbat aspirațiile și i-a orientat întreaga viață. Fiul negustorului din Assisi, atras în tinerețe de gloria cavalerească, a învățat să asculte chemarea Domnului. La Porțiuncula, Evanghelia despre trimiterea ucenicilor i-a descoperit calea pe care dorea să o urmeze. „Nu a căutat pe loc explicații complicate. Nu a încercat să negocieze cu Evanghelia. A auzit și a făcut”, a spus ÎPS Aurel Percă. Răspunsul său a fost încredințarea propriei existențe lui Cristos, fără a diminua exigențele Cuvântului primit.

Această ascultare a devenit izvorul reînnoirii pe care Francisc a adus-o în viața Bisericii. Evanghelia i-a descoperit chipul lui Cristos și a devenit regula după care și-a trăit chemarea. „Evanghelia nu este făcută doar pentru a fi admirată”, a subliniat Arhiepiscopul. Prin întrebarea „Ce loc mai are Evanghelia în viața mea?”, ÎPS Aurel Percă i-a invitat pe cei prezenți să privească la mărturia Sfântului și să cerceteze felul în care Cuvântul ascultat le modelează propria viață.

Întâlnirea cu leprosul a arătat profunzimea acestei convertiri. Apropiindu-se de omul pe care înainte îl respingea, Francisc a descoperit că iubirea lui Dumnezeu îi cere să depășească propria teamă și să se facă frate celui suferind. Milostivirea i-a transformat privirea, ajutându-l să recunoască demnitatea fiecărui om. ÎPS Aurel Percă a legat acest moment de sensul venerării relicvei: cinstirea Sfântului își găsește rodul atunci când mărturia lui îi apropie pe credincioși de Cristos și îi face mai atenți la cei săraci și marginalizați.

Sărăcia franciscană a fost prezentată în lumina aceleiași dăruiri. Pentru Francisc, renunțarea la bunuri a însemnat eliberarea inimii pentru Dumnezeu. „Este libertatea inimii”, a explicat Arhiepiscopul, adăugând: „Nu lucrurile mă stăpânesc pe mine, ci Dumnezeu este adevăratul meu bine”. Încrederea în Domnul i-a îngăduit Sfântului să primească totul cu recunoștință și să trăiască fără a-și așeza siguranța în ceea ce poseda.

Această libertate lăuntrică luminează și Cântarea făpturilor. Francisc a recunoscut în creație darul lui Dumnezeu și, prin frumusețea ei, l-a lăudat pe Creator. Numindu-le frate și soră pe făpturile care îl înconjurau, el și-a exprimat apartenența la lumea creată și recunoștința față de Cel de la care primea totul. ÎPS Aurel Percă a arătat că această privire izvorăște dintr-o inimă desprinsă de posesie și deschisă darului, capabilă să se bucure de creație și să o respecte.

Din apropierea de Cristos s-a născut și mărturia de pace a Sfântului Francisc. El a căutat reconcilierea, iertarea și refacerea comuniunii dintre oameni. Salutul franciscan exprimă astfel o chemare care trebuie să prindă formă în viața celui care îl rostește: „Nu numai să spunem «pace și bine», ci să devenim noi înșine pace și bine”, a îndemnat Arhiepiscopul. Urmarea lui Francisc se recunoaște în disponibilitatea de a ierta și de a aduce pace acolo unde Dumnezeu îl așază pe fiecare.

„Nu este nevoie să repetăm literalmente gesturile lui Francisc”, a precizat ÎPS Aurel Percă. Credincioșii sunt chemați să primească duhul dăruirii sale și să-l urmeze pe Cristos în propria stare de viață. „Omul este făcut pentru iubire”, a afirmat Arhiepiscopul, arătând că harul poate transforma o inimă preocupată de sine într-o inimă dăruită celorlalți. La opt secole de la trecerea sa la Domnul, Sfântul Francisc rămâne un martor al acestei lucrări a lui Dumnezeu și al sfințeniei la care este chemat fiecare creștin.

Sfânta Liturghie a continuat cu Liturgia euharistică. La ofertoriu, darurile au fost aduse la altar de membri și colaboratori ai fraternității franciscane seculare, implicați și în proclamarea lecturilor. Participarea lor a exprimat slujirea credincioșilor laici în comunitate și disponibilitatea de a-și uni propria viață cu jertfa lui Cristos.

Prin rugăciunea euharistică, adunarea i-a adus mulțumire Tatălui, unindu-se cu jertfa Fiului său. Primirea Sfintei Împărtășanii a întărit comuniunea credincioșilor cu Domnul și între ei. Cuvântul ascultat și Sfânta Euharistie au așezat în centrul celebrării întâlnirea cu Cristos, pe care Francisc l-a iubit și l-a urmat cu întreaga sa existență.

În cuvântul adresat credincioșilor la finalul celebrării, PS Mihai Frățilă a evidențiat universalitatea Bisericii, întemeiată pe Petru, și felul în care aceasta poate fi recunoscută în viața Bărăției. Celebrările în diferite limbi, care reunesc comunitățile parohiei, fac vizibilă bogăția unei diversități trăite în aceeași credință. Primirea relicvei Sfântului Francisc a oferit un nou prilej de a trăi această comuniune și de a contempla lucrarea lui Dumnezeu în viața unui om care s-a desprins de sine pentru a-l lăsa pe Cristos să se arate.

Pornind de la această mărturie, Episcopul greco-catolic a îndemnat la deprinderea detașării, mai ales de ceea ce întreține închiderea în sine: „de a ne detașa mai ales de autosuficiența noastră”. Renunțarea la părerea prea bună despre sine și la siguranțele cărora li se acordă o importanță exagerată deschide inima spre har. PS Mihai Frățilă a amintit că Francisc și frații săi au răspuns chemării într-un timp de încercări pentru Biserică, lăsându-se călăuziți de lucrarea Domnului. Căutarea bucuriei vieții în Cristos rămâne posibilă și astăzi, prin aceeași disponibilitate a credinței.

Preasfinția Sa a exprimat și bucuria comunității greco-catolice de a se alătura acestor zile de rugăciune, prin includerea Catedralei „Sfântul Vasile cel Mare” în itinerarul relicvei. Prezența celor doi episcopi la celebrarea de la Bărăția și itinerariul care cuprinde comunități romano-catolice și greco-catolice au pus în lumină comuniunea Bisericii în jurul aceleiași mărturii de sfințenie.

La rândul său, pr. Alexandru Olaru, asistent spiritual național al Ordinului Franciscan Secular din partea Fraților Minori Conventuali, a adresat un cuvânt de mulțumire în numele ministrului provincial, pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu. „Mulțumim bunului Dumnezeu”, a spus părintele, exprimând recunoștința pentru darul Sfântului Francisc și pentru carisma sa, din care credincioșii sunt chemați să învețe trăirea Evangheliei. Mulțumirea adusă în jertfa euharistică s-a prelungit în recunoștința față de cei care au slujit și au pregătit celebrarea.

Părintele i-a mulțumit ÎPS Aurel Percă pentru prezidarea Sfintei Liturghii și pentru „cuvântul de învățătură atât de bogat și de frumos”, iar PS Mihai Frățilă, pentru participarea la sărbătoarea jubiliară. În semn de prețuire, celor doi episcopi le-au fost oferite Patericul franciscan și un pergament cu binecuvântarea Sfântului Francisc. Pr. Alexandru Olaru le-a mulțumit, de asemenea, Iustinei Grecu și membrilor fraternității,P. Sergiu-Daniel Antal, asistentul local, și Pr. Cristinel Țâmpu, parohul Bărăției, pentru organizare. Corul a fost apreciat pentru slujirea prin cânt, care a susținut rugăciunea celor prezenți.

În numele Fraternității „Sfânta Elisabeta și Fericitul Anton Durcovici”, ministra Iustina Grecu a exprimat recunoștința față de episcopi, față de pr. Alexandru Olaru și pr. Sergiu-Daniel Antal, precum și față de preoții, persoanele consacrate și credincioșii participanți. Ea a descris primirea relicvei drept un izvor de reînnoire spirituală și „o chemare vie la pace și fraternitate”. „Vă mulțumim din inimă”, a spus reprezentanta fraternității, exprimând bucuria de a primi împreună moștenirea spirituală a Sfântului Francisc.

Mulțumirile sale i-au cuprins pe frații și surorile care s-au implicat în pregătire, comunitatea parohială de la Bărăția și, în mod deosebit, pe Pr. Cristinel Țâmpu pentru ospitalitatea cu care primește familia franciscană. Au fost amintiți corul și toți cei care au contribuit la buna desfășurare a sărbătorii. În această slujire comună s-a exprimat apropierea dintre parohie și fraternitate, unite prin rugăciune și prin dorința de a face cunoscută mărturia Sfântului.

Pentru Bărăția, primirea relicvei a reunit memoria franciscană a locului și chemarea actuală a comunității de a trăi Evanghelia. Întrebarea formulată de ÎPS Aurel Percă în încheierea omiliei rămâne un reper al acestei întâlniri: „Am lăsat în urma mea mai multă iubire sau mai multă dezbinare?”. Răspunsul se construiește în viața de fiecare zi, prin apropierea de cei singuri, prin grija față de cei săraci și prin pacea adusă în propriile familii. Moștenirea Sfântului Francisc poate continua astfel în viața celor care i-au venerat relicva, prin inimi disponibile să-l urmeze pe Cristos și să-i slujească pe frați.

Parohia „Sfânta Maria a Harurilor” – Bărăția

Albumul foto poate fi accesat pe pagina parohiei.

Hits: 604