Mesajul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților
Dragi frați preoți,
în ziua în care Biserica contemplă Inima străpunsă a Domnului său, din care izvorăște o sursă inepuizabilă de pace și unitate pentru întreaga omenire, adresez mai întâi mie însumi și vouă tuturor cuvintele pe care Dumnezeu le-a adresat poporului lui Israel: „Fiți sfinți, pentru că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lev 19,2; cf. 1 Pet 1,16). Această chemare divină traversează secolele, răsunând și astăzi cu putere pentru fiecare credincios și, într-un mod deosebit de exigent, pentru noi, preoții. Sfințenia nu este o opțiune printre multe altele și nici un ideal abstract: ea pune în joc însăși identitatea fiecărei persoane care dorește să participe la viața Celui Înviat.
Sfințenia este participare la taina lui Cristos
Dumnezeu ne invită să participăm la propria Sa sfințenie. Când ne cheamă să fim sfinți pentru că El este sfânt, ne arată calea de urmat: să ne lăsăm modelați după Inima Sa. Iar pentru noi, dragi frați, această chemare este deosebit de radicală. Domnul a promis: «Vă voi da păstori după inima mea, care vă vor călăuzi cu înțelepciune și pricepere» (Ier 3,15). Sfințenia care ni se cere este o abandonare plină de încredere: să ne lăsăm transformați de Duhul Său Sfânt. Și totuși, tocmai aici se conturează marele paradox al vieții noastre preoțești: suntem chemați să luăm parte la însăși sfințenia lui Dumnezeu, dar purtăm această comoară în vase de lut (cf. 2 Cor 4,7), suntem limitați și imperfecți, adesea marcați de slăbiciuni și oboseală, uneori de răni. Cum poate o inimă omenească, atât de vulnerabilă, să răspundă la o chemare atât de înaltă? Preotul trăiește această tensiune, dar știe unde să găsească pacea: în coasta deschisă a Domnului Isus.
Un drum al unirii
Unirea inimii noastre cu Inima lui Cristos nu este o experiență rezervată câtorva aleși, ci un drum sacramental, euharistic, care se realizează în viața de zi cu zi. Dragi frați, prin Sfânta Preoție am fost asemănați cu Cristos, dar trebuie să reînnoim mereu în noi darul harului prin celebrarea zilnică a Euharistiei, rugăciune, meditația Cuvântului lui Dumnezeu și slujirea smerită a fraților și surorilor noastre. Să rămânem uniți cu Cristos în toate: în ceea ce facem și în ceea ce ni se întâmplă zilnic. Atunci sfințenia, căutată în zadar prin eforturi izolate, se va revela ca ceea ce este: răspuns la harul care ne precede, ne susține, ne transfigurează. Nu există, de fapt, compartimente separate în umanitatea noastră. Rugăciunea, slujirea, relațiile, oboseala, bucuriile și eșecurile, chiar și timpul aparent pierdut sau iubirea care pare irosită, totul devine un loc privilegiat al revelării lui Dumnezeu și a iubirii Sale infinite.
Preotul cu o inimă integră, simplă și pură, este contemplativ în mijlocul acțiunii, milostiv, credincios în încercare, plin de bucurie în dăruirea de sine. Lumea are mare nevoie de păstori care să nu ofere doar cuvinte sau programe, ci mărturia vie a unei inimi împăcate, răspândind parfumul bun al sfințeniei lui Cristos. O viață sacerdotală solidă și configurată cu Inima lui Isus este un semn credibil de unitate, de pace și de milostivire. Astfel, într-o epocă marcată de diviziuni și temeri, putem fi constructori de pace, martori ai tandreței Bunului Păstor, care știe să adune pe cei risipiți și să-i vindece pe cei răniți, iar zelul nostru nu este agitație, ci revărsarea unei iubiri care «este extaz, este ieșire, este dar, este întâlnire» (FRANCISC, Scrisoarea enciclică Dilexit nos, 28).
Inima lui Cristos este inima sfinților
Răspunsul la chemarea de a fi sfinți nu constă atât în efortul de asceză și perfecțiune, deși necesar, cât în aderarea plină de încredere la iubirea revelată în Inima străpunsă a lui Isus. Apostolul Ioan ne face să contemplăm coasta deschisă a Celui Răstignit (cf. Ioan 19,34), în care Dumnezeu ne arată în mod definitiv cum este El sfânt: nu în distanța inaccesibilă a unei perfecțiuni separate, ci într-o iubire care se dăruiește până la a se lăsa rănită și care poate astfel deveni izvor de milostivire și de viață. Preasfânta Inimă a lui Isus este icoana prin excelență a iubirii lui Dumnezeu: o iubire atotputernică tocmai pentru că este capabilă să devină vulnerabilă, să transforme durerea în har, suferința în speranță.
Acea Inimă binecuvântată este, așadar, „locul” în care sfințenia se arată ca apropiere și tandrețe. Sfințenia preotului se poate manifesta atunci în apropierea umilă și curajoasă, în a fi al tuturor și pentru toți, ținând deschisă poarta țarcului pentru ca mulți să poată intra și să găsească pășune și odihnă (cf. Ioan 10,9). De aceea, ni se cere o relație cu Dumnezeu care să nu ne îndepărteze de oameni, ci să ne facă apropiați de toți, care să modeleze inimi răbdătoare, tandre, capabile de apropiere, de compasiune și de ascultare. Astfel, prin unirea inimii noastre imperfecte cu Inima străpunsă a lui Isus, se împlinește drumul nostru spre sfințenie. Nu mai trăim noi, ci trăiește în noi Cristos (cf. Gal 2,20). O astfel de sfințenie nu se trăiește singur. Aveți grijă de fraternitatea preoțească: căutați-vă, ascultați-vă, sprijiniți-vă. Preotul care se izolează se stinge încet; preotul care merge alături de frați crește. Ne amintește din nou Sfântul Augustin: «Cum să nu ne regăsim în întuneric? Iubind pe frați. Care este dovada că îi iubim pe frați? Aceasta: că nu rupem unitatea și păstrăm caritatea» (In Epist. Io. ad Parthos II, 3).
Dragi preoți, reînnoiți în fiecare zi „iată-mă” al vostru în fața Inimii străpunse a lui Cristos. Dăruiți-vă total Lui, pentru a putea iubi poporul Său cu aceeași iubire cu care El îl iubește. Și amintiți-vă cu bucurie, așa cum îi plăcea să repete Sfântul Paroh din Ars, că «preoția este iubirea Inimii lui Isus» (cf. BENEDICT al XVI-lea, Scrisoare pentru proclamarea Anului Preoției [16 iunie 2009]: AAS 101 [2009], 569). Această iubire este un semn și o garanție că nimic din noi nu va fi pierdut, dacă totul din noi va fi încredințat și oferit. Îi încredințez pe toți și pe fiecare Fecioarei Maria, Maica preoților. Ea, care a păstrat în inima sa taina Fiului, să ne învețe să păstrăm și să facem să bată în noi Inima lui Cristos, Mântuitorul lumii.
12 iunie 2026, Sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus
LEON al XIV-lea
Foto: ©Vatican Media
Hits: 101