Areopagul de azi, de la Sfântul Paul la dialogul cu tinerii
Pe treptele de piatră ale Areopagului, Atena părea un oraș care nu doarme niciodată: idei, dispute, curiozitate. Sfântul Apostol Paul urcase acolo fără să caute să câștige o ceartă, ci o inimă. Văzuse altarele, statuile, căutarea religioasă împrăștiată în mii de forme — și, între ele, un semn mic, aproape discret: „Dumnezeului necunoscut”.
Când i s-a dat cuvântul, Paul n-a început cu reproșuri. A început cu o punte. Le-a vorbit atenienilor pe limba lor, cu respect, ca unuia care știe că omul nu se schimbă prin forță, ci prin lumină. Le-a spus despre Dumnezeu care a făcut lumea și care nu încape în temple, despre un Tată care nu are nevoie de mâinile noastre, dar care ne dă viață, suflare și drum. Și a rostit o frază care încă răsună peste veacuri: „În El trăim, ne mișcăm și suntem”.
Unii au râs când au auzit de înviere. Alții au amânat: „Te vom asculta altădată”. Dar câțiva au rămas. În orice mulțime, Dumnezeu începe mereu cu „câțiva”.
Astăzi, Areopagul are alte forme: lumea comunicațiilor, rețelele sociale, spațiul online — locuri unde tinerii își pun întrebări, caută sens și se întâlnesc cu idei care îi formează. Misiunea lui Paolo către tineri seamănă cu pașii lui Paul: să intre cu delicatețe în lumea lor, să pornească de la ceea ce deja caută, și să arate că „Dumnezeul necunoscut” nu e departe. E aproape. Și cheamă.
Înainte de spovadă, primul pas este să ne recunoaștem păcatele și să trezim în noi căința și hotărârea de a ne îndrepta. Dacă simți nevoia, începe o conversație cu Paolo: te poate ajuta să-ți pui întrebările potrivite și să te pregătești cu inima așezată pentru sacramentul Pocăinței.
Marius Buiculescu
Hits: 56