21-29 martie: Promoții la Editura ARCB cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei (21 martie)
Pe 21 martie sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei. Poezia ne invită să acordăm atenție inimii, care ne vorbește mereu, dar pe care de multe ori ne temem s-o ascultăm. În acest sens, poeții s-au distins dintotdeauna ca fiind dintre semenii noștri cei mai curajoși, iar noi le purtăm o datorie de recunoștință pentru că nu s-au temut să împărtășească trăirile lor, astfel încât și alții să poată învăța din ele.
Cu ocazia Zilei Poeziei, Editura ARCB vă propune o serie de titluri – de la poezia Psalmilor și până la autori moderni – care să vă provoace la un exercițiu paradoxal: coborând în sufletele dumneavoastră cu ajutorul poeziei, veți descoperiți cum acestea se înalță spre Dumnezeu. În perioada 21-29 martie, la Librăria Sf. Iosif din București pot fi achiziționate cu o reducere de 25% următoarele titluri, fie direct în magazin, fie pe site-ul librăriei:
Psalmii (2016, ed. a II-a)
ISBN: 978-606-728-030-2
432 pagini, 11×18 cm
Preț redus: 23 RON
Veni Sponsa Mea! Cântarea Cântărilor: traducere și interpretare alegorică (2023)
Lucian Dîncă și Cristina Mareș
ISBN: 978-60-672-8170-5
156 pagini, 15×20,5 cm
Preț redus: 23 RON
Poezii, de Ieromonah Gavril Sălăgeanu (2025)
ISBN: 978-606-728-228-3
224 pagini, 16,5×23,5 cm
Preț redus: 23 RON
Tu și dorința de tine, de Teofila Macarie (2010)
ISBN: 978-973-1891-29-3
72 pagini, 11,5×19 cm
Preț redus: 6 RON
Știu în cine am crezut, de Teofila Macarie (2013)
ISBN: 978-973-1891-76-7
159 pagini, 11,5×19 cm
Preț redus: 11 RON
Poezii, de Ionel Bordea (2020)
ISBN: 978-606-728-124-8
136 pagini, 13×19 cm
Preț redus: 11 RON
De ce să citim poezie?
Spre deosebire de celelalte creaturi, Domnul ne-a înzestrat pe noi, oamenii, cu darul limbajului. Suntem capabili să folosim acest instrument pentru a exprima (cât de cât) cele mai profunde trăiri ale inimii noastre; pentru aceasta, încă din vremuri imemoriale oamenii au recurs la creația lirică, și este probabil prin excelență genul mărturisirii. Și în viața spirituală, multe suflete și-au exprimat sub această formă preamărirea, petițiile și suspinele adresate lui Dumnezeu – iar atunci, poezia devine rugăciune.
Cartea Psalmilor din Vechiul Testament este poate exemplul de căpătâi în acest sens. În cei 150 de psalmi sunt cuprinse toate trăirile omului și adesea ne este recomandat să ne rugăm cu diferiți psalmi în situații anume de viață (în descurajare, în ispită, în bucurie și în momente de recunoștință). Redăm un fragment din Psalmul 139 (1-5, 23-24) care este o meditație asupra condiției omului față în față cu Creatorul său:
Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
Tu ştii când mă aşez şi când mă scol.
Tu înțelegi de departe gândurile mele,
când umblu și când mă culc mă privești
și toate căile mele îţi sunt cunoscute;
Încă nu este cuvânt pe limba mea
și iată, Doamne, Tu știi toate.
Din față și din spate Tu mă învălui
Şi ai pus peste mine mâna ta.
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima,
încearcă-mă și cunoaște căile mele
și vezi de este în mine cale deșartă
și călăuzește-mă pe calea veșniciei.
Printre poemele Vechiului Testament se numără și Cântarea Cântărilor, o odă a iubirii dintre bărbat și femeie, și, în același timp, o prefigurare a iubirii lui Dumnezeu pentru poporul Său. Pentru o cunoaștere mai profundă a acestui text, atât de prețuit și în tradiția ebraică, și în cea creștină, vă propunem volumul Veni Sponsa mea!, o traducere și interpretare a Cântării semnată de Sora Cristina Mareș și p. Lucian Dâncă.
Vă propunem apoi trei autori autohtoni – fiecare unic în trăirea și scrierea sa – care au continuat prin creațiile lor tradiția poemelor spirituale.
Primul, Ieromonahul Gavril Sălăgeanu (1905-1989), născut în Maramureș, a intrat de tânăr, în perioada interbelică, în Ordinul bazilian al Sfântului Iozafat, cunoscut tradițional drept Ordinul Sfântului Vasile cel Mare. În 1948, când regimul comunist a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma, Ieromonahul Sălăgeanu a fugit în pădure, unde a trăit în ascuns timp de doi ani. Au urmat apoi două întemnițări, în total treisprezece ani petrecuți în închisorile comuniste. Restul vieții și l-a petrecut la sora sa, în domiciliu forțat. În tot acest timp, Gavril Sălăgeanu a scris poezii – „poetul mănăstirilor noastre”, îl numește un confrate. Multe dintre poemele sale au fost puse pe muzică, câteva intrând chiar în folclorul național.
În volumul său de poezii, publicat postum anul trecut, se regăsesc toate creațiile sale care au supraviețuit prigoanei și timpului. Acestea adună toate trăirile și reflecțiile ale unui preot călugăr cu totul dăruit lui Dumnezeu în vremuri de mare încercare. Redăm aici poezia „Eu stau la ușa ta”:
Eu stau la ușa ta și bat…
Mă mai cunoști tu oare?…
Eu, Cel ce te-am răscumpărat
Din veșnica-nchisoare.
De câte ori am stat în prag
La inima-ți pustie,
În care mă purtai cu drag
În frageda-ți pruncie!…
De-atunci m-ai amânat mereu:
Că multe griji te-apasă…
Că prea îți vine-acuma greu!…
Că nu ai loc în casă!!!…
Și Eu mă-ndepărtam plângând,
Cu inima-Mi rănită,
Că nu puteam pleca strângând
Oița-Mi rătăcită!…
Iar golul tău creștea mereu,
În inima-ți pătată!…
Căci golu-l umplu numai Eu,
Când inima-i curată…
O! dac-ai vrea să înțelegi
Nespusa-Mi bunătate!…
Măcar acum să te dezlegi
De grelele-ți păcate…
Ce mare liniște-ai avea!…
Ce dulce, sfântă pace!…
De bucurie n-ai putea,
Și n-ai mai ști ce face!…
Tu vezi ce iute toate trec!…
Și omu-i ca o floare…
Și dacă și-azi Mă faci să plec,
Te-oi mai găsi viu oare?!…
Iar dacă n-am să mai revin
În inima-ți pustie,
Tu ce te-i face, biet pustiu,
În lunga veșnicie?!…
Cuprins de noapte și de chin,
Mereu vei bate-n poartă!…
Dar n-am să vin, nici să-ți alin
Nefericita-ți soartă!…
Editura ARCB vă propune, de asemenea, doi autori contemporani.
Prima, Teofila Macarie, este călugăriță prin vocație, și muzician prin talent și formare profesională. Poemele sale dau glas parcursului său spiritual din anii petrecuți într-o mănăstire din Roma, avându-l în centrul vieții monastice pe Isus în Preasfântul Sacrament.
Volumul de debut, Tu și dorința de tine, reunește poeziile scrise și trimise în scrisori acasă familiei între anii 2005-2009. Poemele parcurg un autentic itinerariu spiritual, cu toate suișurile și coborâșurile, piedicile și avânturile inerente. Redăm aici poemul „Noli me tangere”:
Tu-ncepi unde se termină cuvintele,
dar mai-nainte de orice cuvânt tu ești,
prea multe vorbe prin lumea asta au trecut;
în fața ta toți filosofii au tăcut.
Tu-ncepi să cânți unde se-așterne liniștea,
ești serenadă, ești tango, ești vals,
ești amețeală, nebunie, extaz,
te-aud, și nu mai pot s-aud al lumii glas.
Tu-ncepi să strălucești unde începe noaptea,
nu văd, nu simt, dar cred: ești tu,
noapte mai luminoasă ca un soare,
sunt oarbă eu, sau invizibil tu?
Îmbrățișare fără loc și fără timp,
de ce nu pot să te ating, să te cuprind?
Tu nu mă lași, eu nu te merit, dar pot spera
că-n zori de zi vei fi al meu și eu a ta.
Al doilea volum al autoarei, Știu în cine am crezut, cuprinde poeziile din perioada premergătoare voturilor perpetue (2007-2008) și din o a doua etapă (2012). Redăm poezia „Naufragiu”:
Ocean de pace.
Imens, infinit,
nețărmuit, asta simt.
Ocean de pace.
Ești tu?
Ești tu tandrețea din răsărit?
Ești tu dulceața din asfințit?
Ocean de pace.
Dar nu afară din mine,
nu pe lângă mine,
în mine, în mine!
Ocean de pace.
În mine, un ocean de pace?
În mine, imens,
în mine, infinit,
în mine, nețărmuit,
în mine, asta simt.
Ocean de pace.
M-am scufundat în tine,
sau tu te-ai scufundat în mine?
Nu mai știu.
Tot ce mai pot ști
e că nu mai pot ști.
Pace din altă lume,
pace imperturbabilă,
pace inmutabilă.
Ocean de pace.
În încheiere, vă propunem volumul de poezii al domnului Ioan Bordea, supranumit „poetul satului” Sagna, căci fiecare eveniment important pentru viața comunității fost marcat de un poem al lui.
Prezentul volum reunește câte o poezie dedicată și în același timp inspirată de evangheliile duminicilor din Timpul de peste An al Anului B, compuse în 2014, precum și o serie de poeme compuse în 2020 sub titlul de „O urare, un salut”. Redau poezia „Veniți la Mine” din 6 iulie 2014:
Veniți la Mine, voi, cei care trudiți,
Voi cei împovărați de viața grea,
Căci pacea voastră-n Mine o găsiți,
Iar Eu odihnă vă voi da!
Numai în Mine veți afla răspunsul
Problemelor ce zilnic vă frământă,
Veniți să vă opresc sub pleoape plânsul
Cu pacea Mea cea limpede și sfântă!
Umili să fiți cu inima și gândul
Cum Eu umil am fost în viața Mea,
Căci cei umili vor moșteni pământul
Și sus în cer cu Tatăl Meu vor sta!
Luați asupra voastră jugul Meu,
Povara Lui e-aromă de zefiri,
Și-urcați prin Mine către Dumnezeu,
Spre paradisul veșnicei iubiri!
Ceea ce îi leagă pe toți acești autori, cunoscuți și necunoscuți, contemporani sau de mult plecați dintre noi, este o profundă și sinceră relație cu Dumnezeu. În dialogul cu El e loc de bucurie și de tristețe, de oftări și strigări, de mângâiere și încurajare. Toate aceste trăiri sunt în esență omenești și fac parte din viața fiecăruia. Sperăm că propunerile pe care vi le-am făcut cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei să vă ofere tărie pe drumul vieții și, mai ales, un prilej să vă înălțați inima și ochii spre Dumnezeu.
Francesca Gehl
Hits: 56