A treia serie de exerciții spirituale pentru preoții din Arhidieceză la Ciofliceni: „Ucenicul lui Cristos în perioadele de criză”

În perioada 22-26 septembrie 2025, la Mănăstirea călugărilor carmelitani desculți „Regina Carmelului” de la Ciofliceni s-a desfășurat a treia serie de exerciții spirituale pentru preoții care activează în Arhidieceza de București. La această serie au participat 26 de preoți. Moderatorul meditațiilor din aceste zile a fost Pr. Szilvágyi Zsolt, vicar episcopal pentru pastorație în Dieceza de Timișoara.

Luni seară, la prima meditație, Pr. Zsolt ne-a vorbit despre importanța ascultării în viața celui chemat. „Vorbește, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” (1Sam 3,10). După o lungă perioadă, plină de activități, în via Domnului, preotul are nevoie să iasă din lume, să se retragă într-un loc unde telefonul nu sună ca să-l anunțe despre problemele din pastorație și astfel să se bucure de conversația pe care o poartă cu Domnul, cel care l-a chemat să-l urmeze.

În a doua zi de exerciții, Părintele Zsolt ne-a îndrumat în meditația noastră spre două teme: cea a renunțării și aceea a luptei noastre spirituale cu Domnul. Ascultarea vocii Domnului ne ajută să discernem și să facem acele renunțări care sunt necesare pentru vocația, slujirea noastră și pentru credincioșii din comunitățile pe care le păstorim.

Fiecare preot are o chemare unică, diferită de a celorlalți, însă luptele spirituale prin care trece sunt asemănătoare cu cele ale confraților săi. El nu este singur în aceste momente. Aceste lupte sunt exprimate și prin întrebările pe care el le adresează Domnului cu privire la trăirea și slujirea sa în secerișul Lui: Ce vrea Dumnezeu de la mine? Comunitățile noastre devin mai mici, ce să fac? Familiile pleacă din Biserică, iar bătrânii mor fără a dori să primească sacramentele, cum să procedez? De asemenea, preotul mai duce o luptă spirituală: „Păstorul nu-și poate părăsi turma, însă turma își poate părăsi păstorul” (Pr. Szilvágyi Zsolt). Preotul inevitabil primește răni, însă este chemat să se încreadă în Domnul și să-i ierte pe cei care l-au rănit, l-au părăsit.

În a treia zi am fost chemați să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă să fim ucenicii lui Cristos, care sunt trăsăturile celui care îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu, provocările și fricile vocației noastre. Iar în ultima zi am reflectat despre spiritualitatea sacerdotală, pericolul activismului în viața preotului și importanța speranței în trăirea vocației sacerdotale.

Vă invit, la final, să citim două mărturii despre ce a însemnat această săptămână pentru cei prezenți la exercițiile spirituale din acest an.

„Aceste exerciții spirituale au fost o ocazie de a reflecta la ce înseamnă a fi ucenicul Domnului. Desigur reflecția a fost centrată pe trăirea fraternă și favorizarea unui timp mai îndelungat în ceea ce privește reînnoirea spirituală. Plec de la aceste exerciții spirituale că dincolo de toate activitățile spirituale, punctul esențial este de a fi cu Domnul” – Pr. Mihai Ispas, Parohia Sfântul Anton de Padova, Constanța

Exercițiile spirituale de la mănăstirea carmelitană din Ciofliceni, care l-au avut ca îndrumător pe Pr. Szilvagyi Zsolt, au fost de mare folos pentru viața mea de credință. Am înțeles mai bine importanța pe care o are relația personală cu Isus Cristos, relație care nu se poate menține și dezvolta fără o autentică viață de rugăciune. Această relație personală este cea care dă rodnicie pastorației noastre, ne ajută să vedem planul lui Dumnezeu în toate evenimentele și totodată ne susține în momentele de furtună. – Pr. Iosif-Adrian Fechet, Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, București

Pr. Ștefan Lenghen

Hits: 544