Scrisoarea Pastorală a ÎPS Aurel Percă pentru Anul Pastoral 2025-2026: Chemați să fim o Biserică vie și evanghelizatoare

Evanghelizarea este chemarea permanentă a Bisericii;
este misiunea care dă sens întregii vieți creștine
(Papa Benedict al XVI-lea, Verbum Domini 1)

Cucernicilor Părinți Preoți,
Persoanelor consacrate,
Credincioșilor din Arhidieceza de București

La începutul acestui nou an pastoral, vă adresez salutul meu plin de afecțiune și binecuvântare. După perioada de vară, în care fiecare dintre noi a găsit un timp de odihnă, reflecție și reînnoire, suntem chemați din nou să reluăm cu entuziasm misiunea pe care Cristos ne-a încredințat-o: vestirea Evangheliei, zidirea comunității creștine și slujirea fraților noștri, mai ales a celor aflați în nevoi.

Tema care ne va însoți pe parcursul acestui an, Chemați să fim o Biserică vie și evanghelizatoare, nu este doar un slogan pastoral, ci o provocare spirituală și misionară. Ea ne amintește că Biserica nu poate trăi pentru ea însăși, ci este trimisă în lume pentru a fi semn al prezenței lui Dumnezeu, ferment de speranță și instrument al reconcilierii.

Viața Bisericii universale a fost marcată recent de alegerea noului Pontif, Papa Leon al XIV-lea, care, în primele sale cuvinte, ne-a îndemnat să pășim înainte cu încredere, convinși că suntem în mâinile lui Dumnezeu: Ținuți de mână de Dumnezeu și uniți între noi, să mergem mai departe. Acest apel al Sfântului Părinte reia moștenirea predecesorului său, Papa Francisc, și ne invită să fim discipoli misionari care, fără teamă, duc lumina lui Cristos în lume.

Într-o lume marcată de incertitudini și fragilități, dar și de setea după adevăr și sens, cuvintele noului Suveran Pontif răsună ca o chemare la unitate și la o reînnoită responsabilitate eclezială: Frați și surori, aș dori ca aceasta să fie prima noastră mare dorință: o Biserică unită, semn de comuniune, care să devină ferment pentru o lume reconciliată (Omilia de la începutul ministerului petrin, 18 mai 2025).

Această viziune a Bisericii universale devine și pentru noi, în Arhidieceza de București, un drum de urmat. Ne este reamintită astfel valoarea fidelității față de Conciliul al II-lea din Vatican, așa cum Papa Francisc a subliniat în exortația Evangelii gaudium: primatul lui Cristos în vestire, convertirea misionară a comunităților, sinodalitatea și colegialitatea, atenția față de sensul credinței poporului lui Dumnezeu, apropierea de cei slabi și marginalizați, precum și dialogul deschis și curajos cu lumea de astăzi.

În lumina acestor orientări, intrăm în noul an pastoral cu dorința de a face din Biserica noastră locală o comunitate tot mai vie, animată de Duhul Sfânt și deschisă spre misiune. Aceasta este vocația noastră comună și drumul pe care trebuie să mergem împreună: preoți, persoane consacrate și laici, uniți în credință și slujire.

1. Un nou An Pastoral sub semnul Sinodului și al Jubileului

La începutul acestui nou An Pastoral 2025-2026, doresc să vă împărtășesc câteva aspecte esențiale pentru drumul comunitar pe care îl începem.

Trăim acest timp în cadrul Marelui Jubileu al Bisericii, care se apropie de încheiere. Pentru mulți dintre noi, el a fost deja o adevărată experiență de har și reînnoire, un prilej de a redescoperi identitatea noastră de creștini, de a ne întări credința și de a porni mai hotărâți pe calea speranței.

Un element care traversează întreaga viață a Bisericii universale este sinodalitatea: acel „a merge împreună” care nu este o simplă strategie de organizare, ci modul de a fi al Bisericii. De aceea, și în Arhidieceza noastră, dorim să continuăm acest drum, promovând grupuri de reflecție și discernământ comunitar, precum și revitalizarea organismelor de coresponsabilitate.

Preoții, laicii și persoanele consacrate sunt cu toții părtași la aceeași misiune. Rolul laicilor este astăzi hotărâtor, mai ales în ambiente în care numai ei pot fi martori ai Evangheliei: în familie, în cultură, în viața socială, politică și economică. Biserica nu poate și nu trebuie să se închidă între propriile ziduri, ci să susțină și să însoțească această vocație baptismală care luminează realitățile cotidiene după voința lui Dumnezeu (cf. Lumen gentium 31).

Sinodalitatea ne invită la ascultare reciprocă, la dialog și la luarea în comun a deciziilor, pentru ca nimeni să nu rămână izolat și nici un dar să nu se piardă. Ea cere transparență, responsabilitate și evaluare sinceră a pașilor făcuți. Revizuirea activităților pastorale nu este o simplă verificare administrativă, ci un act de discernământ comunitar prin care căutăm împreună voința Domnului: Doamne, ce vrei de la noi, aici și acum?

Toate aceste acțiuni au un singur scop: ca Biserica să trăiască și să vestească prezența mântuitoare a lui Cristos. Ele sunt instrumente pentru a-l glorifica pe Dumnezeu și, în același timp, pentru a aduce mântuire și speranță oamenilor.

Să ne lăsăm, așadar, conduși de Duhul Sfânt, care face din noi un singur Popor al lui Dumnezeu, coresponsabil și unit, chemat să fie o Biserică vie și evanghelizatoare.

Mergem înainte ținuți de mână de Dumnezeu și uniți între noi, cum spunea Papa Leon al XIV-lea, în slujirea Evangheliei. Suntem chemați să devenim o Biserică tot mai misionară și coresponsabilă, deschisă către cei de departe, capabilă să dea mărturie Evangheliei cu bucurie și curaj, chiar în fața secularizării și a pluralismului cultural.

Comunitățile noastre parohiale și institutele de viață consacrată trebuie să fie spații vii, centrate pe ascultarea Cuvântului, pe celebrarea Euharistiei și pe mărturia carității, cultivate printr-o spiritualitate profundă și prin comuniune fraternă. Această reînnoire cere participarea tuturor – preoți, persoane consacrate, laici, tineri și vârstnici – pentru a construi împreună o Biserică semnificativă și vie.

Un punct fundamental pentru acest an pastoral este promovarea unei adevărate culturi vocaționale. Nu ne referim doar la vocațiile sacerdotale și consacrate, atât de necesare, ci și la vocația la căsătoria creștină, la viața laicală angajată și la slujirea în lume.

Parohiile, asociațiile, grupurile de tineri, familiile și școlile sunt chemate să creeze contexte în care fiecare să se poată întreba cu libertate și încredere: Doamne, ce vrei de la mine?, și să răspundă cu bucurie planului lui Dumnezeu.

Pastorația vocațională trebuie să traverseze întreaga viață a Bisericii arhidiecezane: cateheză, pregătirea la căsătorie, grupuri de rugăciune, viața comunitară, acțiunile caritative și educaționale.

Așadar, avem de semănat cu răbdare, de îngrijit cu iubire și de așteptat cu încredere ca Domnul să facă să rodească ceea ce El însuși a pus în mâinile noastre.

2. 60 de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican: dar de har și lumină pentru Biserica de azi

În acest an pastoral avem harul de a aniversa 60 de ani de la încheierea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican (1965-2025), cel mai mare eveniment eclezial al secolului trecut, o adevărată lucrare a Duhului Sfânt pentru întreaga Biserică. Convocat de Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea și dus la bun sfârșit de Sfântul Papă Paul al VI-lea, Conciliul rămâne până astăzi calea pe care Dumnezeu a dăruit-o Bisericii contemporane, un punct de referință pentru identitatea și misiunea noastră.

Ultimii papi au văzut în Conciliul al II-lea din Vatican un drum de urmat, și de aceea magisteriul lor a fost inspirat de învățăturile sale, iar pontificatele lor au fost o aplicare fidelă a Conciliului.

Sfântul Ioan Paul al II-lea, ca episcop tânăr, participant la Conciliu, l-a definit ca pe o busolă pentru Biserica de astăzi, afirmând cu hotărâre: În primul rând, vrem să insistăm asupra importanței permanente a Conciliului al II-lea din Vatican și acceptăm datoria inevitabilă de a-l pune în practică cu atenție.

Papa Benedict al XVI-lea, care a participat la Conciliu în calitate de teolog expert, a spus despre Conciliu că a fost un timp de har în care Duhul Sfânt ne-a învățat că Biserica, pe calea ei în istorie, trebuie să vorbească întotdeauna omului contemporan. Acest lucru se poate întâmpla doar prin cei care au rădăcini adânci în Dumnezeu, se lasă călăuziți de El și trăiesc cu puritate propria credință; de aceea, Conciliul nu a fost doar util, ci necesar.

Papa Francisc, cu ocazia celor 60 de ani de la deschiderea Conciliului, ne invita să-l redescoperim pentru a reda primatul lui Dumnezeu, esențialului, unei Biserici nebune de iubire pentru Domnul ei și pentru toți oamenii pe care El îi iubește, unei Biserici bogate în Isus și sărace în mijloace, libere și eliberatoare.

Documentele Conciliului al II-lea din Vatican rămân actuale și astăzi, constituind busola sigură pentru misiunea Bisericii în lume. Trebuie să le citim și să le medităm, aducând spiritul lor în comunitățile noastre, în parohii, în grupurile de tineri, în cadrul asociațiilor și mișcărilor. Ele ne reamintesc că Biserica este mereu chemată la reînnoire (Ecclesia semper reformanda), pentru a fi tot mai fidelă Mirelui său, Cristos, și pentru a sluji cu bucurie oamenilor de azi, în iubire și milostivire.

3. Obiectivele pastorale pentru anul 2025-2026

Pentru ca tema acestui an pastoral – Chemați să fim o Biserică vie și evanghelizatoare – să prindă rădăcini în viața comunităților noastre, vă propun să mergem înainte urmând patru direcții fundamentale:

a. Crearea unui climat de responsabilitate misionară

Fiecare botezat este chemat să devină un martor al Evangheliei. Nu putem lăsa misiunea doar în grija preoților sau a persoanelor consacrate: este responsabilitatea întregului popor al lui Dumnezeu. În acest sens:

• parohiile vor fi invitate să organizeze momente de formare pentru laici, în special în ceea ce privește arta de a transmite credința;
• se va încuraja implicarea credincioșilor în cateheză, în vizitarea bolnavilor și în mărturia publică a credinței;
• se va susține o pastorație de proximitate, care să ajungă și la aceia care trăiesc la periferii, atât geografice, cât și existențiale

b. Oferirea de experiențe de comunitate eclezială autentică

O Biserică vie nu este doar un loc de cult, ci o familie în care toți se simt primiți și iubiți. De aceea:

• se vor încuraja grupurile de rugăciune, de formare biblică și de împărtășire a credinței;
• se va acorda atenție specială integrării copiilor, tinerilor și familiilor în viața comunității;
• parohiile vor fi îndemnate să trăiască momente comunitare de fraternitate prin diferite celebrări, pentru a întări legăturile de comuniune.

c. Prezența „misionară” în viața publică

Evanghelia nu se trăiește doar între zidurile bisericii. Suntem chemați să fim sare și lumină în mijlocul societății:

• Biserica va continua să promoveze respectul pentru demnitatea umană, apărarea vieții și solidaritatea socială;
• se va încuraja implicarea laicilor în spațiul civic și cultural, cu mărturii coerente și curajoase de credință;
• va fi susținut dialogul cu alte confesiuni și religii, precum și cu toți oamenii de bunăvoință, pentru construirea unei societăți mai drepte și reconciliate.

d. Răspunsul tuturor la chemarea la sfințenie și misiune

Fără sfințenie, orice acțiune pastorală rămâne goală. Domnul ne cheamă să fim nu doar lucrători în via sa, ci și prieteni ai săi:

• se va insista asupra redescoperirii valorii rugăciunii personale și comunitare, în special prin Adorația euharistică continuă în care sunt implicate toate parohiile;
• se va promova lectio divina și apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu;
• va fi stimulată participarea activă la liturgie, ca izvor și culme a vieții creștine;
• toți credincioșii vor fi invitați să vadă sfințenia nu ca pe un ideal inaccesibil, ci ca un drum zilnic de fidelitate și de iubire trăită în concretețea vieții.

4. Biserică vie în mijlocul lumii de astăzi

Dacă vrem să fim o Biserică vie și evanghelizatoare, trebuie să învățăm să privim lumea nu cu teamă, ci cu ochii lui Cristos. Trăim într-o realitate globalizată, complexă și adesea tulburată, în care demnitatea umană este rănită de războaie, nedreptăți și crize sociale. A fugi de această realitate sau a ne închide în nostalgii sterile ar fi o trădare a Evangheliei. Duhul Sfânt ne cheamă să rămânem cu picioarele pe pământ și privirea îndreptată spre cer, înfruntând complexitatea prezentului cu speranță și curaj.

Nu putem uita, în acest an pastoral, de rugăciunea continuă pentru pace, mai ales pentru Țara Sfântă și pentru Ucraina, dar și pentru atâtea „războaie uitate” și nedreptăți ascunse, care sfâșie trupul umanității. Indiferența și pesimismul nu sunt atitudini creștine; noi suntem chemați să fim oameni ai speranței, convinși că Dumnezeu nu abandonează lumea.

Biserica nu există pentru ea însăși. Rațiunea ei de a fi este evanghelizarea (cf. Papa Paul al IV-lea, Evangelii nuntiandi 14). În centrul misiunii se află însăși persoana lui Isus Cristos, Cel care ne unește în comunitatea fraților pentru slujirea Împărăției. A evangheliza înseamnă a trăi împreună această chemare, nu în mod individualist, ci ca Popor al lui Dumnezeu, pentru ca toți să fie una, ca lumea să creadă (In 17,21).

De aceea, în acest an, invit întreaga comunitate a Arhidiecezei de București să cultive un climat de responsabilitate de evanghelizare: fiecare dintre noi, botezați și uniți în aceeași credință, suntem protagoniști ai aceleiași misiuni de evanghelizare.

Fidelitatea noastră nu este doar o strategie pastorală, ci un drum în Duhul Sfânt. Apostolul Paul ne amintește că trebuie să umblăm după Duh (cf. Gal 5,16). Numai docilitatea față de inspirațiile Duhului Sfânt ne poate scoate din comoditățile noastre și ne poate dărui creativitatea de a face prezentă Evanghelia în situațiile dificile de astăzi.

Fără ascultare față de Duhul, riscăm să ne cantonăm în scheme rigide și să pierdem prospețimea misiunii. Cu Duhul Sfânt, însă, viața comunităților noastre devine o mărturie a iubirii lui Cristos, o lumină care atrage și transformă.

Din Botez izvorăște chemarea noastră comună la sfințenie și misiune. Din el învățăm că Biserica nu este o sumă de indivizi, ci un popor care merge împreună, purtând poveri și împărtășind bucurii, celebrând unitatea sa mai ales în Euharistie, comoara Bisericii, comoara comorilor, care mântuiește lumea astăzi (Papa Leon al XIV-lea).

Conciliul al II-lea din Vatican ne amintește că în toate neamurile pământului există un singur popor al lui Dumnezeu (Lumen gentium 13). Trebuie, așadar, să ne simțim un popor catolic, deschis și misionar, care împărtășește bucuriile și speranțele, tristețile și suferințele umanității (cf. Gaudium et spes 1).

Duhul unității, care respectă diversitatea, ne face capabili să mergem împreună cu întreaga lume, ca discipolii din Emmaus, recunoscând prezența lui Cristos care ne explică Scripturile și ne hrănește în frângerea pâinii. Biserica devine astfel dialog, mesaj și mărturie (cf. Papa Paul al VI-lea, Ecclesiam suam 34).

Aceasta este marea noastră responsabilitate și, în același timp, darul cel mai frumos: a trăi ca o Biserică vie și evanghelizatoare, pentru ca lumea să-L poată întâlni pe Cristos.

Concluzie

Chemați să fim o Biserică vie și evanghelizatoare, nu putem rămâne închiși în siguranța comunităților noastre, ci suntem trimiși să mergem acolo unde oamenii trăiesc încercări și singurătate, pentru a duce bucuria Evangheliei. Numai Cristos este cel care ne ridică atunci când slăbiciunile și oboseala ne apasă și tot El este cel care ne dăruiește curajul de a visa la o lume mai fraternă și de a construi împreună punți de pace și de reconciliere.

O Biserică vie este o comunitate cu brațele deschise, gata să primească, să asculte și să însoțească, devenind o adevărată oază de speranță în mijlocul orașelor și satelor noastre.

A fi o Biserică evanghelizatoare înseamnă a trăi credința nu ca pe o comoară ascunsă, ci ca pe un dar care se răspândește și cheamă pe toți la întâlnirea cu Domnul.

Îi cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască încredere, deschidere, răbdare, îndrăzneală și spirit de fraternitate, pentru ca viața noastră de credință să devină izvor de lumină pentru ceilalți.

Pe acest drum nu suntem singuri: ne însoțește Sfânta Fecioară Maria, Steaua Bisericii și Mama care ne conduce mereu la Cristos. „Da”-ul ei la planul lui Dumnezeu ne învață să trăim cu încredere și docilitate față de Duhul Sfânt, pentru ca viața noastră comunitară să devină un semn viu al iubirii lui Dumnezeu în lume.

Astfel, bucuria credinței trăite împreună devine forța care ne transformă în martori, iar Biserica noastră locală își împlinește vocația de a fi vie, unită și evanghelizatoare, spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea fraților noștri.

Cu dragoste părintească și cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu, vă doresc tuturor un început rodnic al anului pastoral și mult curaj în mărturisirea Evangheliei.

Dată la București, la 14 septembrie 2025, sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de București

Hits: 650