Splendoarea adevărului în știință și bioetică: al III-lea Congres Internațional de Bioetică „Jérôme Lejeune” la Roma

„Cum ar putea exista o contradicție între ce e adevărat și ce e verificat? Întotdeauna acesta din urmă vine mai târziu.” Cu aceste cuvinte ale lui Jérôme Lejeune s-a încheiat cu succes al III-lea Congres Internațional de Bioetică, denumit după acest mare om de știință, care a avut loc la Roma în perioada 30-31 mai 2025. Evenimentul s-a impus, încă de la prima sa ediție din 2023, ca un forum internațional distins pentru dezbaterea problemelor bioetice esențiale, cu aproape 400 de participanți, numeroși vorbitori, cu participarea a 40 de instituții internaționale, printre care se numără Catholic University of America, prestigiosul Institut Pellegrino, Federația Internațională a Medicilor Catolici (FIAMC) și Federația Asociațiilor Familiilor Catolice din Europa (FAFCE).

Congresul din acest an a avut ca temă SPLENDOAREA ADEVĂRULUI ÎN ȘTIINȚĂ ȘI BIOETICĂ. iar prezentările experților din numeroase domenii au abordat întrebarea dacă există adevăr la intersecția dintre științele experimentale (fizică, astronomie) și medicină, filosofie și teologie.

Discursul de deschidere a fost susținut de Cardinalul Willem Jacobus Eijk (Arhiepiscopul de Utrecht, Olanda), medic, care a arătat cum știința și bioetica pot sluji adevărului, cu condiția să respecte trei principii fundamentale: recunoașterea faptului că „rațiunea umană este capabilă să cunoască adevăruri metafizice”, că „ființele umane posedă o autonomie relativă” și că viața umană are o „valoare intrinsecă”.

Profesorul Juan Arana (Spania), filosof al științei de renume internațional și membru al Academiei Regale de Științe Morale și Politice din Spania, a ținut o prelegere plină de informații despre felul în care „evoluția gândirii occidentale a neglijat căutarea marilor adevăruri ale filosofiei în favoarea micilor adevărurilor ale științei”, când, în realitate, acestea din urmă sunt legate de primele „prin fire cu siguranță subtile, dar eficiente: ar trebui să ne străduim să restabilim această legătură pierdută”. Apoi a subliniat natura indispensabilă a filosofiei și metafizicii în căutarea adevărului în dialog cu știința.

După aceea, profesorul Bernard Schumacher de la Universitatea din Fribourg (Elveția) a arătat că evoluția metodei științifice a dus la schimbarea relației cu adevărul: odată cu metoda științifică modernă, „realitatea este redusă la ceea ce este matematic” și ni se dă de înțeles că „știința nu poate înțelege decât adevăruri necesare, care pot fi cunoscute prin experimentare empirică”. Astfel eliminând din câmpul cunoașterii tot ceea ce nu poate fi demonstrat empiric.

Prelegerea filosofului Thibaud Collin (Franța) a trezit, de asemenea, un mare interes. Acesta a cercetat natura doctrinei dreptului natural: „Este cumva o ideologie care trebuie denunțată ca atare?” „Este pur și simplu o construcție socială și istorică «împământenită» și, prin urmare, criticabilă? Dar atunci, care este fundamentul pentru a judeca ce e drept sau nedrept, și ce criterii poate folosi sociologia critică pentru a demonta dreptul natural?”

Congresul a inclus în program și mai multe mese rotunde. În cadrul celei dintâi, specialista în genetică Teresa Perucho (Spania), chirurgul Emmanuel Sapin (Franța) și neonatologul Robin Pierucci (Statele Unite) au analizat criteriile pentru o consiliere genetică adecvată: cum să îi sprijine pe părinți în primirea unei știri dificile fără a-și trăda datoria de medic de a avea  compasiune și respect pentru viața umană.

A doua masă rotundă a abordat tema obiecției de conștiință, cu intervenții din partea lui Grégor Puppinck (Franța) de la Centrul European pentru Lege și Justiție și Nicolas Lafferriere (Argentina) de la Centro Bioetica Persona e Famiglia [Centrul de Bioetică Persoana și Familia]. G. Puppinck a arătat că „dreptul la obiecție de conștiință este dezbătut atât de aprins deoarece conștiința personală este martorul suprem, care nu se înșală, al binelui și al adevărului”. Lafferriere, la rândul său, citând enciclica Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, a explicat că refuzul de a participa la o acțiune nedreaptă nu este doar o datorie morală, ci și un drept fundamental al omului. Dacă nu ar fi așa, „persoana umană ar fi obligată să îndeplinească o acțiune în mod intrinsec incompatibilă cu demnitatea sa și, astfel, libertatea sa – al cărei sens și scop autentice rezidă în orientarea sa către adevăr și bine – ar fi compromisă în mod radical”.

În a doua zi a conferinței, sâmbătă, 31 mai, profesorul Emmanuel Sapin (Franța) a vorbit despre disforia de gen. Care este adevărul despre acest subiect controversat? Fiind chirurg și având o vastă experiență în acest domeniu, el a subliniat că distincția biologică sexuală este o realitate obiectivă. Explicând dezvoltarea genitală și sexuală încă din stadiul embrionar, el a arătat că hormonii și creierul joacă un rol cheie în dezvoltarea identității sexuale. Profesorul Sapin a lansat avertizări cu privire la tentația lumii contemporane de a considera tulburările și anomaliile de identitate sexuală drept simple variații ale normalului, cât și cu privire la pericolul de a da denumiri greșite acestor realități obiective. De asemenea, a amintit că ar fi important, în interesul adevărului științific, să se investigheze cauzele care duc la creșterea numărului tulburărilor de identitate sexuală și, în special, să se studieze rolul pe care factorii perturbatori hormonali și de mediu îl joacă în dezvoltarea genitală și sexuală.

În aceeași zi, în cadrul mesei rotunde despre crearea lumii și apariția omului pe Pământ, contribuțiile strălucite ale profesorilor Michael Taylor, filosof (Statele Unite) și Angelo Carfì, medic, chirurg și astronom (Italia) și ale lui Olivier Bonnassies (Franța), unul dintre autorii bestseller-ului Dumnezeu. Știința. Dovezile[1], au stârnit un mare interes. Cei trei au scos în evidență convergența și complementaritatea, în ceea ce privește începuturile universului și ale omului, dintre cunoașterea obținută prin științele experimentale și Revelație. Progresele recente semnificative în știință au condus la recunoașterea unor salturi în apariția vieții care nu pot fi explicate științific nici prin hazard, nici prin necesitate, și care ne obligă să ne lărgim perspectiva.

Întâlnirea s-a încheiat cu o prelegere magnifică susținută de Jean-Marie Le Méné, președintele Fundației Jérôme Lejeune, care a arătat că articulația dintre timp și adevăr este o caracteristică a operei lui Jérôme Lejeune. Incluzând noțiunea de timp în reflecțiile sale asupra manipulării celor vii (accelerarea morții sau încetinirea vieții), Jérôme Lejeune a analizat și timpul oamenilor. Cu alte cuvinte, geneticianul „a fost interesat de geneza omului în pântecele mamei sale, cât și de geneza oamenilor pe Pământ”: „În această privință, putem reține două idei asupra cărora Lejeune a insistat în mod deosebit. Pe de o parte, chiar dacă a cunoscut evoluții, omul nu este rezultatul unei umanizări progresive. Pe de altă parte, ceea ce spune știința nu este incompatibil cu ceea ce spune Biblia.” Arătându-ne cum Lejeune a respins atât teoria concordismului, cât și a discordismului, Jean-Marie Le Méné ne-a condus într-o redescoperire fascinantă a studiilor lui Jérôme Lejeune despre apariția primului om pe Pământ, conform ipotezei sale adamice. Jean-Marie Le Méné a amintit, de asemenea, că însuși Jérôme Lejeune „recunoaște fără rușine că ceea ce știe este de dimensiuni microscopice în comparație cu ceea ce nu știe, și tot el este fascinat de aventura inteligenței pe calea către inteligibil.”

La închiderea congresului, Papa Leon al XIV-lea ne-a făcut o mare surpriză, trimițând o scrisoare de felicitare și încurajare pentru ducerea la bun sfârșit a acestei lucrări. Sfântul Părinte și-a exprimat speranța că „activitățile congresului vor promova abordări științifice din ce în ce mai autentic umane și respectuoase față de integritatea persoanei” și i-a încurajat pe participanți „să persevereze cu angajament în studiul și aplicarea cunoștințelor științifice în slujba adevărului și a binelui comun”.

Alegerea titlului conferinței, SPLENDOAREA ADEVĂRULUI ÎN ȘTIINȚĂ ȘI BIOETICĂ, a fost o invitație la uimire, un apel la o reconectare cu bucuria inteligenței care descoperă frumusețea adevărului. Putem spune că acest scop a fost atins!

Programul de conferințe și lista completă a prezentatorilor de la această ediție a Congresului se găsește pesite-ul evenimentului. Tot aici va fi publicat în curând și conținutul conferințelor.

Articol preluat de pe site-ul Fundației Jérôme Lejeune, tradus și adaptat de Francesca Gehl.

Foto: fondationlejeune.org

[1] Michel-Yves Balloré și Oliver Bonnassies, Dumnezeu. Știința. Dovezile. Zorii unei revoluții. Editura Școala Ardeleană (2025), 574 pagini.

Hits: 59