Jubileul bolnavilor, al personalului medical și lucrătorilor sanitari la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni, Snagov

Sâmbătă, 10 mai 2025, la Mănăstirea Părinților Carmelitani din Ciofliceni a avut loc Jubileul bolnavilor, al personalului medical și al lucrătorilor sanitari, un eveniment profund spiritual și emoționant, organizat în contextul Anului Jubiliar. Programul a fost unul deosebit de bogat și plin de semnificație. Pelerinii au pornit în procesiune spre sanctuarul mânăstirii pentru a participa la Sfânta Liturghie solemnă prezidată de Înalt Preasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, alături și Preasfințitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, Pr. paroh Ciprian Andrei, resposabil al jubileului și de nenumărați preoți și credincioși din întreaga Arhidieceză.

În predica sa, Înalt Preasfințitul Aurel Percă a anunțat cu bucurie alegerea noului Papă, Leon al XIV-lea, cel de-al 267-lea Suveran Pontif, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest nou păstor al Bisericii. A subliniat că fiecare Papă aduce cu sine o inspirație nouă, iar Papa Leon al XIV-lea va fi, fără îndoială, un sprijin spiritual pentru credincioși, ajutându-i să-și trăiască credința într-o lume tot mai complexă. De asemenea, a evocat figura Papei Francisc, trecut la Domnul după o perioadă de suferință, amintind modul în care acesta a încurajat bolnavii să-și unească durerile cu suferințele lui Cristos și să vadă în boală o cale de purificare și speranță.
„Nu cred că există cineva care să poată spune că este complet sănătos”, a afirmat Înalt Preasfințitul, subliniind că fiecare dintre noi poartă o formă de suferință – fie ea mai ușoară sau mai grea. În acest context, Sfânta Fecioară Maria este aceea care ne călăuzește spre adevăratul Medic al sufletelor și trupurilor: Isus Cristos.

Un moment deosebit, trăit cu adâncă emoție, a fost administrarea Sacramentului Maslului. Pelerinii au primit acest dar sacramental, semn al întăririi, mângâierii și unirii cu Cristos cel răstignit și vindecător. În cadrul Ofertoriului, au fost aduse în mod simbolic la altar: halatul medical, stetoscopul și afișul Jubileului, ca semne ale dăruirii profesionale și spirituale în slujba celor bolnavi, precum și ca exprimare a comuniunii dintre credință și îngrijirea aproapelui. Aceste obiecte au reprezentat rugăciunea și jertfa personalului medical, unite cu jertfa euharistică.

După Liturghia solemnă, a urmat agapa frățească, unde mai ales persoanele bolnave au putut să mănânce prânzul în compania preoților și persoanelor care au participat la jubileu. Atmosfera de la masă a fost una destinsă, de comuniune și de sărbătoare.
Ziua a continuat cu un moment emoționant de mărturii, în care și-au împărtășit experiențele spirituale și trăiri ale credinței în momente de încercare.

Alături de ei, a luat cuvântul doamna profesoară Georgeta Petre, reprezentantă a Școlii postliceale sanitare Sf. Iosif, însoțită la eveniment de elevii din anul I, explicând despre vocația de a-i îngriji pe cei suferinzi, despre modul în care se pregătesc să fie nu doar profesioniști, ci și oameni buni, cu inimă deschisă, în slujba bolnavilor.

Programul s-a destins cu ajutorul tinerilor care ne-au încântat cu cântece religioase și vesele, iar momentul artistic special susținut de Kinder Studio Dance și de ansamblul artistic de copii „Antonian”, coordonat de prof. maestru coregraf Roxana Samoilă ne-a adus și mai multă bucurie.

La încheierea evenimentului, toți pelerinii au rostit împreună Coronița Divinei Milostiviri și Litania Milostivirii, înălțând rugăciuni de recunoștință și speranță.

Mărturii de la cei prezenți

„Unde știința se oprește, începe harul” – Jubileul bolnavilor și al cadrelor medicale, Ciofliceni 10 mai 2025

„Domnul întărește pe cel căzut și ridică pe cel doborât.”
(Psalmul 145,14)

Am avut bucuria de a participa, la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni, la Jubileul bolnavilor și cadrelor medicale organizat de Arhidieceza Romano-Catolică de București – un eveniment ce a strâns peste 400 de suflete în rugăciune, speranță și solidaritate.

Am fost prezentă acolo ca medic, dar și ca însoțitoare a unei persoane foarte apropiate, dragă inimii mele, aflată în suferință. Această dublă ipostază mi-a oferit o dată în plus o perspectivă asupra suferinței – nu doar ca realitate clinică, ci mai ales ca mister profund, mister ce poate fi atins cu adevărat doar prin credință.

Momentul central al zilei a fost Sfânta Liturghie, urmată de Taina Ungerii Bolnavilor. În tăcerea adâncă a rugăciunii, în gesturile simple ale binecuvântării, în ochii celor care au venit cu dureri tăcute și inimi pline de nădejde, am simțit prezența lui Dumnezeu – discretă, dar puternică.
A fost un timp al mângâierii, al alinării care nu vine din tratamente sau protocoale, ci din atingerea tainică a harului divin.
Ca medic, știu bine cât de departe a ajuns știința. Dar trăind zi de zi alături de cel drag mie și văzând cum uneori știința se împiedică în fața durerii și a neputinței celui suferind, învăț din nou și din nou că adevărata putere de vindecare se află dincolo de ceea ce putem măsura. Încrederea în Dumnezeu devine, în asemenea momente, nu doar un sprijin, ci un adevărat remediu – acolo unde medicina rămâne fără răspunsuri.

Organizarea evenimentului a fost impecabilă, iar atenția față de fiecare participant – fie bolnav, fie cadru medical – a creat un climat de demnitate, liniște și comuniune. Ne-am regăsit acolo, uniți de suferință, dar mai ales de credință și de speranță.

Am plecat de la Ciofliceni cu inima plină. Cu un soi de liniște care nu vine din certitudini, ci din abandonul în mâinile Celui care nu greșește niciodată. A fost o zi în care suferința nu a fost o povară, ci o poartă către har (Dr. Maria Dunca-Moisin – Președintele Asociației Medicilor Catolici)

Primul jubileu organizat la Mănăstirea Carmelitană „Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel” din Ciofliceni – un adevărat moment de har în Anul Jubiliar – a reunit peste 400 de participanți și a stârnit emoție și bucurie în rândul tuturor celor prezenți. Acest pelerinaj a fost pentru mine o mărturie că fiecare dintre noi avem nevoie de sprijin, de prezența cuiva care să ia în brațe pe celălalt sau să ne țină în brațele sale cu toate grijile și limitele noastre, să ne permită să ne îmbrățișăm și să știm că nu suntem singuri în suferințele care ne copleșesc uneori prin amploarea lor. A fost o ocazie unică de a simții încă o dată prezența reală a lui Cristos, speranța noastră, care Înviat ne invită și pe noi să mergem în toată lumea spre a vesti că El este întotdeauna cu noi și că îl putem întâlni mereu și în cei de lângă noi care suferă sau se bucură (Cristina Loghin)

O doamnă mi-a spus un lucru care mi-a rămas în suflet: că, pe măsură ce îmbătrânim și apar bolile, singurătatea sau alte încercări, ne apropiem mai mult de Dumnezeu. E ca și cum durerea și neputința ne deschid ochii spre o altă dimensiune a vieții, spre Dumnezeu. A fost o zi în care am simțit că am primit mai mult decât am oferit. O lecție despre credință, despre compasiune și despre prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor care suferă – și care, paradoxal, au adesea o lumină în ochi pe care cei sănătoși, de multe ori, o pierd. (Larisa Dragomir – voluntar)

A fost prima data cand am participat la un jubileu si mi-a placut foarte mult M-am simtit foarte bine si cu mare drag mai vin la astfel de evenimente! Nu cunosc prea multi tineri catolici și nici doctori catolici in Bucuresti, eu fiind din Năvodari, dar studiez aici, deci apreciez mult aceste oportunități unde pot cunoaste persoane din domeniul sau de vârsta mea. A fost o zi de neuitat! (Alexandra – studentă medicină)

Cu ocazia jubileului dedicat bolnavilor și cadrelor medicale, am avut binecuvântata ocazie de a mă întâlni cu oameni aparent fragili din cauza bolii și suferinței, dar de o tărie sufletească impresionantă și neclintiți în credință. Ca om, dar și în calitate de cadru medical, am simțit cum inima mi-a fost atinsă în mod special. Acest eveniment mi-a reamintit că iubirea, grija și compasiunea față de aproapele nostru nu trebuie să lipsească niciodată, mai ales în clipe de durere, singurătate și neputință. Prezența lui Dumnezeu a fost simțită profund — în zâmbete, în lacrimi, în rugăciune și în fiecare îmbrățișare oferită cu sinceritate. A fost o zi în care s-a lucrat cu sufletul, în tăcere, cu dăruire și cu inimă deschisă. Mulțumesc din inimă părintelui Ciprian Andrei pentru organizarea acestui moment de lumină și speranță, și tuturor celor implicați: preoți, voluntari, cadre medicale și inclusiv persoanelor cu diferite afecțiuni care, au făcut ca această întâlnire să fie o adevărată mărturie vie a iubirii creștine. (Cristina Boghiu)

Mi-am dorit demult sa particip la o comuniune între lucrătorii medicali și persoanele bolnave. Consider că Dumnezeu mi-a dat șansa unei duble condiții, fiind de pe o parte fost lucrător medical și pe de alta de ceva vreme un om marcat de o anumită suferință. Și spun asta pentru că acum mă consider o ființă privilegiată de Domnul. Nu poți trece prin încercări fără să fii sigur că ajungi mai departe de ele… Rugăciunile și încrederea în Medicul divin și pe deplin iscusit te ajuta mult. Evenimentul de sâmbătă, 10 mai 2025 a fost o reușită a harului lui Dumnezeu print-o îmbinare între oamenii suferinzi și personalul medical din Arhidieceza de București. Parohia Sfânta Cruce s-a implicat în tot ce a ținut de organizare și îmi exprim recunoștința față de toți cei care au asigurat bunul mers al acestui eveniment atât de frumos celebrat prin puterea Duhului Sfânt și mijlocirea Mariei, mama cerească și mama Bisericii.(Rodica Grigorescu)

Cristos a Înviat! Aleluia! Sunt Sr. Maria Porondi și fac parte din Ordinul Fecioarelor Consacrate. Sunt foarte fericită că am avut ocazia să particip, împreună cu toți ceilalți, la evenimentul de la Mănăstirea Carmelitană de la Ciofliceni, alături de persoanele bolnave, multe dintre ele vârstnice sau aflate în scaune cu rotile, precum și de personalul sanitar, care s-a dovedit plin de bunătate. După Sfânta Liturghie și agapa frățească, am ascultat mărturii emoționante și ne-am bucurat de dansuri și de rugăciunea Coroniței Milostivirii Divine. A fost o sărbătoare frumoasă, în care am fost împreună în jurul Sfântului Altar, dar și la agapa frățească, unde am împărtășit masa cu episcopi, preoți și laici. Un mare mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment, dar în mod special Părintelui organizator, Pr. Ciprian Andrei. Fie ca bunul Dumnezeu să răsplătească înmiit tuturor celor care au făcut eforturi pentru a participa și, de asemenea, pentru implicarea și colaborarea extraordinară a voluntarilor. (Sr. Maria Porondi)

Cristos a înviat! Cu inimile pline de bucurie și speranță am participat sâmbătă 10 mai 2025 la Jubileul bolnavilor și al lucrătorilor sanitari. Chiar de la început m-am gândit la persoanele bolnave și vârstnice care și-ar dori să participe și nu ar putea, din cauza diferitelor afecțiuni de care suferă. Luând legătura cu ele am realizat că sunt atât de dornice și de fericite încât nu mai țineau cont de suferință. Am rămas profund impresionată de invitația părintelui Andrei Ciprian, de căldura sufletească cu care ne-a vorbit, de primirea frumoasă cu care ne-a întâmpinat, de bucuria pe care ne-a arătat-o. Ne-a impresionat intrarea solemnă pe poarta mănăstirii in unire cu ceilalți oameni sosiți- bolnavi și neputinciosi. Organizarea și buna desfășurare a întregii zile a fost impecabilă. Cântările de la Sfânta Liturghie, alese cu grijă, au răsunat ca un ecou în sufletele noastre.
Dar ceea ce a fost peste masură de impresionant a fost administrarea Sfintei Taine a Maslului tuturor celor de față… a fost extraordinar! Am simțit o trăire interioară de nedescris și o încărcătura spirituală imensă. Sunt convinsă că toți cei de față s-au gândit la bolile de care suferă și la faptul că pot fi vindecați prin Sfânta Taină a Maslului.
Mărturiile acelor câteva persoane care ne-au vorbit, ne-au redat speranța că, chiar și atunci când medicii nu mai pot face nimic din punct de vedere medical, Dumnezeu poate face minuni! Și nu atât datorită vredniciilor noastre, ci datorită iubirii Sale nemăsurate și a milostivirii Sale fără margini. Da, există miracole atunci când totul pare pierdut, atunci când nu există șanse date de medici. Isus vindeca, și de mii de ani, El nu încetează să ne demonstreze că atunci când totul pare iremediabil pierdut, rugăciunea spusă cu iubire și umilință pentru cei bolnavi <mută munții din loc>, ducând la vindecarea nu numai a trupului ci și a sufletului. Cristos, speranța mea a înviat! Oare nu acesta este mesajul plin de bucurie din Timpul Pascal? Oare nu este El speranța noastră, unicul nostru Bine? El însusi ne-a lăsat mijloacele de vindecare: Sf. Euharistie, Sf. Maslu, Pocăința. Ni le-a dăruit spre vindecare…trupească, sufletească și spirituală… Acest pelerinaj ne-a dat ocazia de a ne reîntâlni cu Isus Taumaturgul prezent în Sf. Euharistie și în Sf. Maslu. Cântările de la Sf. Liturghie care s-au înălțat aducând slavă lui Dumnezeu și Sfintei Fecioare, ne-au copleșit inimile. Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dăruit. Oare s-a schimbat ceva în noi? Nu știm dar sperăm ca semințele speranței plantate în acest An Sfânt să ne aducă roade îmbelșugate.
Mulțumim din toata inima pentru trăirile deosebite și pentru tot ceea ce ni s-a dăruit, pentru oamenii frumoși și luminoși pe care i-am întâlnit dar și pentru cei bolnavi și suferinzi. Mulțumim pentru cuvintele de îmbărbătare și bunătate, rostite de Excelența Sa, Arhiepiscop Aurel Percă. Ele au fost ca un balsam pentru sufletele noastre. Pentru toate cele spuse, pentru toate cele trăite și păstrate în inimile noastre, aducem mulțumire și recunoștință lui Dumnezeu. ( Mioara Popescu-Câmpina)

“Mi-au plăcut mărturiile. Am fost impresionata și de numărul mare de credincioși care au primit maslul. Sanctuarul Preasfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel este mai frumos ca oricând. O, Marie, nume sfânt, adu pacea cea de sus, pacea Domnului Isus, și iubirea creștinească! Dumnezeu sa ne vindece și să ne însănătoșească sufletele și trupurile! Amin!” (Cristina Croitoru – Câmpina)

“În primul rând mi-au plăcut atmosfera și organizarea. Foarte bine organizat în detaliu. Apoi m-au impresionat oamenii prin manifestarea credinței lor într-un fel de liniște, parcă toate inimile erau înălțate la Domnul. A fost înalțător și liniștitor.
(Iamandei Daniela – Câmpina)

Felicia Petre

Album foto I – Marius S

Album foto II – Catalin Nicola

Hits: 327