Roma cucerită de adolescenți: din Arhidieceza de București, la Jubileul Adolescenților
Un grup de 12 adolescenți, însoțiți de Frații din Congregația Sfântul Ioan, a reprezentat Arhidieceza Romano-Catolică de București la Jubileul dedicat lor, desfășurat la Roma în zilele 25-27 aprilie. Cu toții știm că acest eveniment festiv al Bisericii Universale a coincis cu plecarea la Tatăl a iubitului nostru Papă Francisc. Așadar, pe lângă grupurile numeroase de pelerini veniți special pentru cele trei zile organizate pentru adolescenți, Roma s-a umplut brusc de creștini animați de o singură dorință: aceea de a-și lua un ultim rămas-bun de la Sfântul Părinte (literalmente, din italiană, „a-Dio” însemnând „la Dumnezeu” sau „ne revedem la Dumnezeu”).
Este lesne de înțeles că suprapunerea acestor două evenimente a reprezentat o provocare atât pentru autoritățile locale, cât și pentru liderii grupurilor de pelerini, nevoiți să adapteze cât mai bine programul stabilit cu mult timp înainte.
Noi am luat lucrurile ca atare. Prima impresie, odată ajunși în mijloacele de transport din Roma, marți, 22 aprilie, a fost aceea a unui oraș mai puțin aglomerat decât ne așteptam și, totodată, cu străzi semnificativ mai curate decât cu un an în urmă. Mulțumim Anului Sfânt pentru această schimbare!
Dintre cei 6 băieți și 6 fete, o treime pășeau pentru prima oară în Orașul Etern, în timp ce restul se bucurau să (re)descopere cu ochi noi frumusețile Romei. Vă asigurăm că am vizitat numeroase biserici, la fel de numeroase precum kilometrii parcurși pe jos, prin străzile antice și prăfuite!
Vineri, odată cu începerea propriu-zisă a Jubileului Adolescenților, Roma ni s-a părut dintr-odată copleșitor de plină. Seara ne-am întâlnit în împrejurimile unei biserici de la periferia Romei pentru o oră de rugăciune comună, alături de majoritatea grupurilor de adolescenți. Pentru noi, programul s-a încheiat, sub îndrumarea grupului nostru, cu dansuri tematice: „Meneaito”, dansul pinguinului și hora moldovenească. Drept coordonator de grup, am fost profund impresionat să văd cum hora noastră a unit tineri din diferite țări într-o atmosferă de autentică veselie.
Sâmbătă am părăsit Roma – blindată la propriu și la figurat – și ne-am refugiat în Orașul Păcii, Assisi. Acolo ne-am îndreptat cu reverență spre mormintele Sfintei Clara, ale Sfântului Francisc și, desigur, spre rămășițele pământești ale Fericitului Carlo Acutis. Tinerii au fost profund mișcați de cele văzute și nu au plecat până când fiecare nu i-a cerut „ceva” viitorului sfânt. Se spune că sfinții recent canonizați sunt mai puțin „obosiți” în a face daruri decât cei care ascultă rugăciunile credincioșilor de secole.
Am încheiat pelerinajul nostru duminică, așa cum se cuvine, cu Sfânta Liturghie solemnă în Piața Sfântul Petru. Am vizitat grandioasa bazilică, mormintele papilor și am urcat în Cupola Sfântului Petru pentru o vedere panoramică. Bineînțeles, nu a lipsit o masă într-un restaurant italian autentic și un gelato cum doar în Italia se găsește!
La final, ne putem întreba: de ce un pelerinaj atât de îndepărtat și costisitor, când am putea rămâne acasă și să ne rugăm? Nu e același Dumnezeu prezent și în București, ca și în Roma? Sigur că da. Dar există mai multe motive care justifică un astfel de efort. Esențial este că am dorit să facem un gest eclezial, împreună cu mii de alți tineri de vârsta noastră, care ne împărtășesc credința, și să ne alăturăm milioanelor de pelerini care, de-a lungul secolelor, au vizitat cu pietate locuri sfinte sau ale creștinismului timpuriu.
Negreșit, există o adâncă înțelepciune în practica pelerinajului. Și nu în ultimul rând, am vrut să „simțim împreună cu Biserica Universală”, să ne știm parte din acest trup vast și divers, care este însuși Trupul Mistic al lui Cristos.
Și ce ne-a unit? Credința în Isus Cristos, mort și înviat pentru mântuirea neamului omenesc. În fond, Euharistia este cea care ne-a adunat și continuă să ne unească la fiecare Sfântă Liturghie — chiar și după ce ne întoarcem acasă dintr-un pelerinaj la Roma.
Fratele Vladimir CSJ
Hits: 480