5 aprilie – 16 mai: „Via Crucis – Calea Sfintei Cruci”, expoziție despre martiri la Catedrala Sf. Iosif

VIA CRUCIS

CALEA SFINTEI CRUCI

5 APRILIE – 16 MAI 2025

Sub încuviințarea Înalt Preasfințitului Aurel Percă, Arhiepiscop de București, și cu binecuvântarea Arhiepiscopului emerit Ioan Robu, în această perioadă de post și reculegere este organizată în Catedrala Sfântul Iosif din București o expoziție intitulată Via Crucis (Calea Sfintei Cruci) – concepută în acest format de către Părintele Wilhelm Dancă, dedicată unor martiri catolici, unii deja beatificați de Sfântul Scaun, precum Fericiții Vladimir Ghika și Anton Durcovici, care au suferit în diverse circumstanțe pentru credința lor, unii dintre ei până la sacrificiul extrem al martiriului. Toți cei nominalizați în acest context sunt modele de mărturie creștină prin suferințele pe care le-au îndurat.

Expoziția VIA CRUCIS se inspiră din stațiunea a VI-a din Calea Crucii, când Veronica îi oferă lui Isus o maramă pentru a-și șterge fața plină de sudoare și de sânge. Chipul Mântuitorului imprimat pe acea bucată de pânză a devenit subiect de artă sacră de-a lungul secolelor.

În cadrul expoziției VIA CRUCIS sunt prezentați paisprezece martiri; unii dintre ei sunt deja ridicați la cinstea altarelor, alții încă nu:

1. Fer. Vladimir Ghika, închis la Uranus și Jilava (1952-1954); moare la Jilava – pe 16 mai 1954 spunând: „Mor cu conștiința împăcată că am făcut tot ce am putut, deși nu întotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevărata Biserică a lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru țara mea și pentru întreaga lume civilizată”.

2. Fr. Xaveriu Haider, închis la Văcărești, Jilava, Aiud și Pitești (1952-1956); moare la Văcărești – 9 septembrie 1956. Obișnuia să-i ceară Monseniorului Ghika: „Cereți pentru mine bunului Dumnezeu harul de a muri în închisoare”.

3. Fer. Anton Durcovici a fost închis la Ministerul de Interne, Jilava și Sighet (1949-1951), moare la Sighet pe 10 decembrie 1951. Repeta deseori această frază: „Iubirea a salvat lumea și prin iubire va fi salvată și astăzi”

4. Pr. Dumitru Sandu Matei a fost închis la Ministerul de Interne și Jilava (1950-1951); moare la Jilava la 21 februarie 1951. Se ruga mereu, spunând: „Coboară Doamne în sufletul meu neprețuitul har de a fi preot bun, sfânt până la mormânt”.

5. Dascălul Anton Benchea, ucis de Securitate în fața familiei sale, la Fundu Răcăciuni, la 12 martie 1949. Se spunea despre el: „Când a venit momentul sacrificiului a răspuns martiriului cu brațele deschise”.

6. Sora Clementine Mayer a fost închisă la Ministerul de Interne, Mislea și Văcărești (1951-1956); moare la Văcărești la 22 iulie 1956. „Sora Clementine Mayer a fost o mare mângâiere, sprijin moral și spiritual în anii persecuției”.

7. Pr. Clemente Ernesto Gatti a fost închis la Malmaison, Ministerul de Interne și Jilava (1951-1952). În fața celor care îl acuzau spunea: „Eu slujesc și fac muncă cu poporul, sunt prieten cu poporul român, stau aici”.

8. Pr. Alajos Boga a fost închis la Ministerul de Interne și Sighet (1950-1954); moare la Sighet la 14 septembrie 1954. A declarat în prezența judecătorilor: „Rămân fidel Sfântului Părinte Papa de la care primim cele mai luminoase învățături despre pacea lui Cristos”.

9. Ing. Romuald Druszcz a fost închis la Ministerul de Interne și Jilava (1950-1951); moare la Jilava la 21 februarie 1951. A spus cu tărie în fața persecutorilor credinței creștine: „Rămân atașat Bisericii Catolice”.

10. Domokos Fortunát Boroș a fost închis la Brașov, Ministerul de Interne, Canal, Capu Midia (1951-1953); moare la Capu Midia la 18 martie 1953. Își încuraja tovarășii de suferință: „Să ne păstrăm credința chiar dacă vom fi chinuiți, căci e frumos ca să mori pentru credință și Dumnezeu”.

11. Pr. Albert Baumgartner a fost închis în lagăre de concentrare din URSS – Siberia (1945-1948?) și moare în 1948? Cei care l-au cunoscut spun că era „un preot dăruit pentru educarea tineretului, un suflet plin de dragoste pentru aproapele”.

12. Pr. Otto Canisius Farrenkopf a fost închis la Jilava, Uranus, Cluj, Timișoara și Sighet (1948-1965). Plin de curaj, spunea în fața procurorilor care îl forțau să-i denunțe pe alții: „Eu nu spun! Eu nu sunt Iuda trădătorul!”

13. Pr. Anton Benedict Bișoc a fost închis la Iași, Bacău, Galați, Fundata (1948-1960) și moare la Fundata la 15 iulie 1960. El era convins de un adevăr pe care îl repeta: „Eu plec, dar Cristos rămâne!”

14. Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a fost închis la Orăștie (1950-1954); a fost ucis de comuniști la 7 ianuarie 1954. Îi îndemna pe credincioșii arhidiecezei de București cu aceste cuvinte: „Rămâneți fideli Bisericii Catolice și Sfântului Scaun”.

În contextul timpurilor agitate pe care le trăim astăzi, Calea Crucii cu fețele celor paisprezece martiri contemporani imprimate pe „marama Veronicăi” poate deveni Cale spre Vindecare sau Cale de Convertire, dacă cel care o privește crede în Fiul lui Dumnezeu, se lasă privit de Privirea Celui Răstignit, acceptă în libertate Dragostea Divină și găsește răgazul necesar să adore Chipul Divin din Sfânta Euharistie.

Expoziția VIA CRUCIS capătă formă în viziunea artistei Anna Mária Orbán, care a realizat pânzele cu portretele martirilor și a gândit partea artistică a expoziției (modalitatea și amplasarea pânzelor pe lemnele inscripționate cu numele martirilor, realizarea afișului și coordonarea montării expoziției), fiind ajutată de un grup de voluntari mărinimoși printre care Părintele Paroh Pr. Ioan Ciobanu, Iulia Cojocariu și echipa formată din Damian Mărtinaș, Victor Birtea, Marinel Pușcașu și Laurențiu Iazalov.

Expoziția VIA CRUCIS poate fi vizitată în perioada 5 aprilie – 16 mai 2025, conform orarului Catedralei Sfântului Iosif din București, Str. Gen. Berthelot Nr. 19 (7.00-19.30). Intrarea este liberă.

Hits: 756