„Steaua cea mai strălucitoare în august: Maria” – editorialul ÎPS Aurel Percă în „Actualitatea creștină”
„Privește la stea și cheam-o pe Maria”! (Sfântul Bernard)
Dacă luna mai este luna Mariei prin excelență, mai sunt și alte „luni mariane” importante, fără îndoială, luna octombrie dedicată Sfântului Rozariu și luna septembrie dedicată Sfintei Fecioare Maria Îndurerată.
Luna august este însă și o lună deosebită pentru cultul Mariei: este luna a trei sărbători în cinstea ei – Sfânta Maria a Zăpezilor, în amintirea dedicării bazilicii patriarhale Santa Maria Maggiore din Roma, Adormirea Maicii Domnului și Sfânta Fecioară Maria Regină.
În plus, este luna comemorării a doi sfinți proeminenți în răspândirea devoțiunii față de Maria – Sfântul Bernard de Clairvaux, unul dintre cei mai remarcabili oameni ai Evului Mediu, și Sfântul Maximilian Maria Kolbe, un devotat al Neprihănitei Zămisliri, promotorul „Armatei Maicii Domnului”.
Însă în inima verii există un triumf al luminii numit Maria: sărbătoarea Ridicării la cer a Mariei cu trupul și sufletul, cunoscută în popor Adormirea Maicii Domnului. Este una din sărbătorile care ne „evanghelizează” privirea, invitându-ne să privim spre cer, să ne uităm în sus.
Deseori, cel puțin o dată pe zi, privim cerul, și nu doar pentru a vedea cum este vremea sau pentru a contempla spectacolul stelelor căzătoare.
Dar este necesar ca din când în când să ne ridicăm privirea în sus, dincolo de orizontul cotidian, dincolo de lucruri și fapte, pentru a contempla o Stea prin excelență, și aceasta se cheamă Maria.
Sărbătoarea centrală a lunii august – Adormirea Maicii Domnului – ne invită să ne ridicăm privirea spre cer, să nu ne lăsăm cuceriți de fantezie, ci să mergem să descoperim lumina soarelui și a stelelor, adică a infinitului și a misterului.
Pentru că în august o contemplăm pe Maria ridicată la cer, care pornește pe urmele Învierii lui Cristos și care îi precedă pe toți cei care vor fi primiți la intimitatea veșnică cu Dumnezeu.
Deși trăim pe acest pământ, cu atâtea îndoieli, probleme, dificultăți, suntem invitați să privim în sus, deasupra lucrurilor. „Țineți-vă privirea ațintită asupra lucrurilor cerești și nu țineți cont de lucrurile omenești”(Cicero).
Parcă îl auzim și pe Sfântul Paul spunând „dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus (…), cugetați la cele de sus” (Col 3,1-2), invitându-ne să ne gândim la momentul în care trupul „se va îmbrăca în neputrezire și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire” (1 Cor 15,54).
Filozoful grec Platon spunea că „vederea este prețioasă doar pentru că ne face să cunoaștem stelele, planetele, luna, soarele. Pentru mine nu există bucurie mai mare decât să privesc cerul într-o noapte senină… când avem impresia că stelele intră în suflet” (Opera integrală, vol. 2).
În această lună avem ocazia de a permite celei mai strălucitoare Stele, Maria, să intre în sufletele noastre și să ne inspire sentimentul de dor, astfel încât și noi să ne dorim să fim ca Ea.
Privirea noastră nu poate fi îndreptată mereu asupra acestui pământ, cu suferințele și relele sale; este necesar să ne amintim că și noi am fost făcuți pentru cer.
„Casa noastră este acolo”, adică cerul, spunea Papa Benedict al XVI-lea într-o omilie la sărbătoarea Mariei, și continuând afirma că „în fața spectacolului trist al atâtor bucurii false și tristeți aducătoare de neliniște, este necesar să știm să privim spre Dumnezeu și spre Cer, făcut nu din idei abstracte, ci din realitate adevărată și punte spre o lume nouă” (Omilie, 15 august 2008).
Prin faptul că ne uităm spre pământ, că ne gândim la lucrurile materiale, ne transformăm de multe ori în ființe meschine și limitate. Trebuie să fim capabili să ne ridicăm mai des mintea și inima sus, pentru a avea un suflet mare, curat și liber.
Un scriitor american are un gând foarte frumos: „Pentru a te naște vultur, trebuie să te obișnuiești cu înălțimile” (Henri Miller).
Luna august, cu sărbătoarea mariană din centrul ei, este o invitație „să ne obișnuim cu înălțimile”, să înălțăm mereu inima și modul nostru creștin de viață, ca să putem fi „luați în sus” și să participăm la aceeași slavă ca și Fecioara Maria!
Maria traversând cerul ne amintește că acesta este destinul nostru, aceasta este destinația noastră. Și de aceea Maria este pentru fiecare dintre noi un „semn sigur de speranță”, pentru că, privind la ea, înțelegem un pic care va fi soarta noastră.
Semnul distinctiv că suntem făcuți pentru cer poate fi văzut și în bucuria pe care o simțim și o purtăm de multe ori în noi înșine; dar nu bucuria zâmbetelor, ci bucuria de a ști că cineva este definitiv iubit. Este bucuria celor care pot vedea că Dumnezeu îi răstoarnă pe cei puternici de pe tronurile lor și îi înalță pe cei smeriți. El îi face pe cei smeriți să înțeleagă lucrurile și îi încurcă pe cei mândri. El îi copleșește cu daruri pe cei care se recunosc săraci și îi lasă cu mâinile goale pe cei care se cred bogați (cf. Cântarea Mariei, Magnificat).
Prin urmare, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, ca un al doilea Paște, luminează destinul nostru cu o lumină de speranță.
Dar această lumină nu este o lumină care ne vorbește despre lumea de dincolo, ci este o lumină care ne vorbește și despre „aici și acum”, despre situația noastră de pelerini pe acest pământ. De fapt, tocmai gândindu-ne la Maria, întreaga noastră viață capătă o nouă profunzime. Și nu numai gândindu-ne, ci privind la Maria, orizontul nostru pământesc se luminează și capătă alte culori.
Și pentru că am amintit de Sfântul Bernard († 1153), care a cântat-o pe Fecioara Maria în pagini de neuitat, poate cea mai cunoscută rugăciune mariană compusă de el este o invitație de a o invoca pe Maria, steaua mării, pentru a lumina călătoria spirituală a copiilor ei.
Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, împrumut de la acest sfânt urarea pentru această lună: „Priviți mereu la Stea și chemați-o pe Maria”:
„Urmând-o pe Ea, nu vei rătăci.
Rugându-te la Ea, nu vei deznădăjdui.
Gândindu-te la Ea, nu vei cădea în greșeală.
Dacă Ea te ține, tu nu vei cădea.
Dacă Ea te ocrotește, nu te vei teme.
Dacă Ea te călăuzește, nu vei obosi.
Dacă Ea îți este favorabilă, îți vei atinge scopul.”
Respice stellam, voca Mariam!
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
+Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Foto: ©Vatican News
Hits: 205