PS Cornel Damian la exercițiile spirituale pentru tinerii Catedralei Sf. Iosif

În perioada 15-17 martie 2024, la Mănăstirea Sfânta Treime a fraților franciscani de la Pârâul Rece au avut loc 3 zile de exerciții spirituale pentru grupul de tineri de la Catedrala Sf. Iosif, exerciții care sunt o tradiție de mai mulți ani de zile. Prezența care a întregit bucuria tinerilor a fost Excelența Sa, Preasfințitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, care a acceptat cu mare bucurie invitația de a susține meditațiile, a oferi îndrumare spirituală și a celebra Sacramentul Spovezii de-a lungul acestor zile de har în centrul cărora a fost întâlnirea cu Cristos din Preasfânta Euharistie.

Programul propus a fost foarte intens. Din zori a pornit la drum cu cântarea solemnă a Laudelor, un moment foarte apreciat de cei prezenți, care în unanimitate au participat la toate momentele de rugăciune, dând dovadă de mare interes pentru întâlnirea cu Domnul.

Meditațiile pregătite de PS Cornel au rămas în inimile tuturor participanților. De la „Importanța rugăciunii în viața personală” continuând cu „Tânărul bogat” și cu „Renegarea lui Petru” și predicile de la toate Sfintele Liturghii până la discuțiile în grupul mare de la considerații, toate aceste împărtășiri ne-au ajutat să intrăm în intimitate cu Dumnezeu și să ne lăsăm priviți, ascultați, iubiți de El.

„Isuse, ce trebuie să fac?” – aceasta a fost tema principală propusă de Episcopul nostru auxiliar. Domnul nu ne încalcă libertatea, ci își exprimă dorința, ne cere voie să stea cu noi și astfel, el vrea ca noi să avem o viață plină de sens, ceea ce este și setea fiecărui suflet. Lângă Isus nu ne vom mai simți numai un număr, așa cum încearcă societatea să facă, ci ne vom simți așa cum suntem în planul, în gândul lui Dumnezeu: recunoscuți doriți și iubiți.

Rugăciunea este un ingredient esențial pentru o viață plină de sens: „alimentează sufletul cu suflu divin, este lumina sufletului pe cărarea vieții, este întâlnirea care potolește foamea după sacru, ne ajută să intrăm în intimitatea Preasfintei Treimi, ne pune la masă cu Dumnezeu care bate la ușa inimii noastre”.

Tânărul bogat ne învață să identificăm bogățiile care îngreunează sufletul în dorința lui firească de a se înălța la Dumnezeu. Exemplul lui Petru ne spune că Dumnezeu poate și știe să își împlinească planul cu fiecare om în parte, în ciuda căderilor sau a renegărilor sale. Privirea lui Isus a sfâșiat de durere inima lui Petru, dar umilința de a recunoaște trădrea sa a fost aceea care l-a ajutat să se ridice și să predice iubirea lui Dumnezeu cu o forță nemaiîntâlnită până atunci.

Un moment deosebit din program a fost Calea Sfintei Cruci. Tinerii au confecționat o cruce mare, pe care au prins în cuie unele dintre durerile și suferințele proprii. Într-adevăr, Isus a luat pe Cruce toate durerile noastre și le-a pironit acolo ca să ne demonstreze iubirea sa nemărginită pentru noi. Totodată, din acest gest, am învățat că suferințele noastre personale sunt ale întregii Biserici, Trupul lui Cristos, la fel ca și bucuriile noastre. Suntem datori să ne purtăm suferințele unii altora. Textele pentru meditații au fost realizate de tineri și citite de cei care le-au scris.

La Adorație, un moment frumos a fost acela când fiecare a scris pe niște mâini confecționate din hârtie o rugăciune pentru câte un membru participant și apoi le-am pus pe Altar, lângă Isus, pentru a conștientiza că El, prezent real în Sfânta Euharistie este cu noi și ne ascultă rugăciunea.
Atmosfera creată a fost foarte caldă, prietenoasă, fraternă. Așa este rodul Duhului Sfânt pe care l-am invocat să ne călăuzească și să ne dea suflu divin în aceste zile. La rugăciune nu ne-am rugat doar pentru noi ci și pentru toți ceilalți tineri din parohie care nu au putut fi prezenți și pentru cei care s-au încredințat rugăciunilor noastre.

Exercițiile spirituale s-au încheiat cu Sfânta Liturghie solemnă de duminică împreună cu toată comunitatea și cu preoții de la convent, cărora le mulțumim pentru ceea ce au făcut ca noi să ne putem reculege într-o atmosferă frumoasă.
Mulțumim Domnului pentru tot! Mulțumim Preasfințitului Cornel pentru implicare și pentru tot ajutorul oferit ca să ne fie bine cu Domnul și cu ceilalți participanți.
Domnul să răsplătească cu harurile sale pe toți cei care ne-au fost alături!

Mărturii ale participanților:

Pentru mine, reculegerea din acest an a fost ceva unic. Deși sunt în grupul tinerilor catedralei de câțiva ani, este pentru prima oară când am participat la un asemenea exercițiu spiritual intens. Programul a fost plin de activități menite să ne dea un declic de la realitatea cotidiană și să ne aducă mai aproape de Domnul, dar și să ne apropie unii de alții. Cred că a fost un succes din toate punctele de vedere: să-mi văd prietenii rugându-se — fie solitar, fie comunitar — este un sentiment deosebit. Iar prezența Preasfințitului Cornel (fiind, de altfel, cel care a ținut meditațiile) demonstrează că păstorii noștri sunt aproape de turma pe care o păstoresc. Preasfințitului Cornel, Părintelui Iosif, precum și tuturor participanților le mulțumesc din inimă pentru o experiență spirituală bogată! (Matei P)

„În Biserica Catolică, perioada Postului Mare este una în care exercițiile spirituale își găsesc un loc privilegiat. Exercițiile spirituale, timp de reculegere, de interiorizare, explorează relația dintre mine și Dumnezeu, dar și dintre mine și mine. Anul ăsta, spre deosebire de alții, o nuanță a venit ca o completare: tu cu ceilalți, tu cu biblicul „aproapele”. Am înțeles, poate, mai bine ca niciodată, că sunt dator să-l privesc cu ochii cu care eu însumi vreau ca Isus să mă privească pe mine. 300 de îmbrățișări pe minut, 200.000 de oftaturi pe secundă, miliarde de rugăciuni înălțate, sfaturi și discuții, împărtășire și vulnerabilitate, meditații și conștientizări, inimii bătând la unison. Într-un context prăfuit și gri, îmbâcsit și aglomerat, sensul pare departe de noi, de mine. El pare foarte departe de noi. Mi-au trebuit trei zile să înțeleg, prin meditațiile PS Cornel, că El nu a fost niciodată departe, că nu a plecat niciodată de lângă, din contră, El a făcut, de mult, primul pas cu crucea-n spate. El a ținut mereu mâna întinsă spre mine. El îmi dă curajul să întind la rândul meu mâna celorlalți pentru că, de mai multe ori decât aș fi meritat, și mie mi s-a întins mâna și Mâna” (Radu B.)

„Am venit la reculegere fără așteptări, ba poate chiar cu prejudecata că nu-mi voi primi răspunsurile. Aceste zile, însă, mi-au dovedit încă o dată bunătatea nemărginită a Domnului – aveam nevoie să fiu aici ca să renunț la prejudecățile mele despre El, ca să învăț din nou să Îl privesc și să mă las privită. Cuvintele PS Cornel au avut ecouri adânci în inima mea. Cea mai mare lecție a fost cea despre Tăcere – uneori, ea nu înseamnă a nu vorbi, ci a purta discuțiile esențiale, în ciuda temerilor noastre. Aveam nevoie să înțeleg că nu îl pot întâlni pe Dumnezeu dacă nu ies în întâmpinarea celui de lângă mine, lăsându-mă întâlnită. (Paula B.)

„Mulțumim, Părinte pentru aceste zile, ne-au servit cel puțin pentru pansament pentru suflet, mai ales cei care suferim atât de mult. Dumnezeu să aibă grijă de noi!” (Irina M.)

„Vreau și eu să-i mulțumesc lui Dumnezeu și să vă mulțumesc și vouă pentru această perioadă de comuniune cu voi. Poate conștientizați, dar vreau să auziți și de la mine că sunteți foarte prețioși și de o valoare inestimabilă, cu care Însuși Dumnezeu v-a înzestrat. Ca de fiecare dată, după o astfel de experiență, pun cărămizi trainice la clădirea credinței personale, prin toate discuțiile și momentele de har pe care le-am trăit alături de voi. Domnul să vă binecuvânteze din plin! (Ioan M.)

Pr. Iosif Ghiuzan

Hits: 1399