Pelerin la Constanța – O altfel de primiție sacerdotală: Pr. Andrei Roman SJ

IMG_8319

Pelerin la Constanța – O altfel de primiție sacerdotală: Pr. Andrei Roman SJ

Sunt constănțean din născare, în orașul de pe malul Mării Negre rămânând până la examenul de bacalaureat. Parohia Sfântul Anton de Padova a fost biserica în care m-am deprins cu primele noțiuni ale credinței și cu cele ale practicii creștine. Mă văd și acum, de la Poarta II cum parcurgeam pe jos strada ce ducea spre Piața Ovidiu, pentru ca mai apoi, prin gang, să mă îndrept, spre strada Nicolae Titulescu, spre locul unde se află și astăzi biserica copilăriei și a adolescenței mele.

Aici am trăit pentru prima dată dorul de a fi preot, văzându-l pe celebrantul de la altarul « în formă de barcă  », dar și înclinația de a fi muzician, de la fascinația primelor note ale claviaturii orgii. După terminarea liceului Ovidius, am plecat din oraș, fiind însoțit mereu de cele două dorințe, două vocații, ținându-le mereu într-o îmbinare creativă și nu de puține ori plină de surprize: așa am ajuns la Blaj, apoi m-am dus la Cluj, după care am pornit spre Cetatea eternă a Romei pentru alte și alte experiențe formative, atât la nivel muzical, cât și teologic, spiritual. La Roma am descoperit un alt dor, acela de a mă alătura iezuiților din Societatea lui Isus, al căror confrate sunt din 2016.

În data de 3 septembrie a anului trecut am fost hirotonit preot în catedrala greco-catolică Schimbarea la față de la Cluj; după acest eveniment mi-am dat seama că aveam de celebrat multe liturghii de mulțumire, acum la începutul ministerului sacerdotal, pentru că formarea mea s-a desfășurat în multe locuri și într-un timp relativ lung.

Prietenii de peste ani m-au încurajat în ziua hirotonirii mele să nu uit de locul de unde am plecat, de locul de unde a început totul. Și iată-mă acum câteva zile pelerin la Constanța, la biserica de suflet a copilăriei și a adolescenței mele. Intuiam bine că întoarcerea la Sfântul Anton după 25 de ani nu va fi tocmai simplă, fiind locuit de simțăminte demult apuse, dar care s-au integrat atât de bine într-o Sfântă Liturghie plină de seninătate și de consolare.

Pr. Andrei Roman sj

Hits: 2075

/ Știri

Share the Post