Sărbătoarea Fericitului Vladimir Ghika și aniversarea a 100 de ani a Societății Surorilor Sociale

În Anul Jubiliar Vladimir Ghika în Arhidieceza de București, marți, 16 mai, la Catedrala Sf. Iosif, ÎPS Aurel Percă a prezidat Sfânta Liturghie, alături de preoții Catedralei, în ziua în care se împlinesc 69 de ani de la moartea Fericitului Vladimir Ghika în închisoarea Jilava (16 mai 1954). „Anul acesta vom marca trei aniversări, ocazii pentru a ne apropia mai mult de personalitatea și sfințenia sa: la Crăciun, 25 decembrie vom aniversa 150 de ani de la nașterea sa; la 7 octombrie, 100 de ani la hirotonirea sa; la 31 august, vom celebra 10 ani de la beatificarea sa” a subliniat ÎPS Aurel Percă.

La începutul Sfintei Liturghii, ÎPS Aurel Percă le-a urat tuturor bun venit la „sărbătoarea de inimă a Arhidiecezei de București”, subliniind prezența în Catedrală a Surorilor Sociale, care activează în România și au aniversat 100 de ani de la fondarea de către Sora Margit Slachta în anul 1923, la Budapesta. Societate de viață apostolică, Surorile Sociale sunt o comunitate de spiritualitate benedictină dedicată în mod deosebit cinstirii Duhului Sfânt, angajată în promovarea doctrinei sociale a Bisericii, cu o structură modernă, având în centru Rusaliile. Surorile slujesc în diferite moduri în Biserică și societate pentru a răspândi în lume iubirea sfințitoare a Duhului Sfânt. Prezente în Ungaria, România, Slovacia, Cuba și SUA. În România sunt prezente la Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc și în Dieceza de Iași.

În cadrul predicii, Arhiepiscopul de București a punctat momentele cheie din viața Fericitului Vladimir Ghika. „Monseniorul Vladimir Ghika a impresionat prin bunătatea şi îndârjirea cu care a luptat pentru apărarea religiei şi a celor slabi, demnitatea cu care a înfruntat dificultățile, persecuțiile şi problemele cauzate de credința sa, virtuți care l-au condus la beatificarea de către Biserica Catolică în anul 2013. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru o viață care s-a concentrat asupra celorlalți, pentru că Fericitul Vladimir a știut să se concentreze asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu îi împlinește în mod absolut pe cei care îl iubesc, chiar și în această viață. Fie ca și noi, urmând rugăciunea Fericitului Vladimir, să știm să îl alegem pe Cristos, să îl iubim și să acționăm în slujba iubirii”, a încheiat ÎPS Aurel Percă.

La finalul Sfintei Liturghii, ÎPS Aurel Percă le-a mulțumit celor prezenți pentru că s-au unit în rugăciune, îndemnându-i să cultive devoțiunea către Fericitul Vladimir Ghika și Fericitul Anton Durcovici. „Meditând la viața lor și la mărturia de credință, să vă lăsați mereu încurajați, pentru a putea trece peste toate greutățile vieții”.

Adresându-se Surorilor Sociale, Păstorul Arhidiecezei a continuat: „Dragi surori care aniversați 100 ani de la înființarea Societății Surorilor Sociale, vă doresc să aveți mai departe bucurie în slujirea voastră. Domnul să vă binecuvânteze din belșug și să vă dăruiască vocații, pentru a putea continua opera voastră, aici în țară și în țările unde sunteți deja prezente. Vă mulțumesc pentru mărtura voastră, pentru tot ce ați făcut și faceți în mijlocul poporului nostru”.

Apoi, Arhiepiscopul de București a împărțit binecuvântarea finală cu relicva spinului Mântuitorului, care a fost în posesia Fericitului Vladimir Ghika.ips

Încă de la înființare, Surorile Sociale au fost prezente în România, iar în 1930 au fost invitate și în Arhidieceza de București. Din 1930 până în 1978, în total 28 de surori au trăit și au slujit în București. Slujbele lor au inclus cateheză, pastorație, asistență socială. În anii ’30 și ’40, surorile de la Serviciul Social au acoperit toată cateheza pentru copiii din școlile publice din București, care proveneau de obicei din medii sărace și nu-și puteau permite o educație catolică. Pe lângă cateheză, surorile au organizat și comunități pentru ei, adunându-i pentru activități, zile de reculegere – de exemplu, o dată pe an, toți copiii erau adunați în catedrală, pentru o zi de reculegere.

Surorile au început, de asemenea, munca pastorală și socială printre săracii de la periferia orașului – de asemenea, au lucrat îndeaproape împreună cu Mons. Vladimir Ghika. Un alt domeniu major al ministerului lor a fost prevenirea traficului de persoane prin protejarea tinerelor femei și fete care veneau în Capitală pentru a-și găsi de lucru, în principal în serviciul domestic; surorile au început programe precum misiunea feroviară, medierea muncii, supervizări, activități de club și programe educaționale.

După război, ele au fost implicate în serviciile de ajutorare catolice, care au fost mediate prin intermediul Nunțiaturii. Când a început persecuția împotriva bisericii în 1950, iar nunțiul a fost expulzat din țară, surorilor li s-a încredințat misiunea de a ajuta la menținerea legăturii dintre dieceze și persoanele desemnate, a căror sarcină era să mențină biserica din România conectată cu Vaticanul.

Această slujbă a dus în curând la arestarea, procesul politic și condamnarea multor surori. – La Jilava nouă dintre surorile noastre au fost întemnițate împreună cu mulți alți creștini minunați, preoți, precum Fericitul Vladimir Ghika, – episcopi, laici condamnați pentru „crima” de a-și păstra credința și de a rămâne credincioși bisericii, poporului lui Dumnezeu.

După anii de închisoare și pe parcursul anilor de represiune, surorile au continuat să rămână și să slujească în București până în 1978, deși activitatea lor s-a limitat în principal la slujirea parohială. Aceștia au fost anii vieții religioase clandestine; cuvintele surorii Hildegard – care a petrecut treisprezece ani în închisoare, – surprind esența acestei vieți religioase clandestine: “Dă-ne Doamne, să putem fi dăruiți”, dăruiți pentru slujire, dăruiți oamenilor. Un mod de viață cu adevărat euharistic, “binecuvântat, frânt și dăruit” (Sr. Magdolna Kővári SSS, superioară generală).  

Hits: 950