Papa Francisc: „Trebuie să ne întoarcem la inima lucrurilor” (Angelus, 18 iulie 2021)

Duminică, 18 iulie 2021, Sfântul Părinte Papa Francisc – revenit de miercuri în Cetatea Vaticanului după operația la care a fost supus pe 4 iulie – și-a reluat apariția la fereastra biroului din Palatul Apostolic Vatican pentru a recita rugăciunea „Îngerul Domnului” cu credincioșii și pelerinii adunați în Piața Sf. Petru.

Atitudinea lui Isus, pe care o observăm în Evanghelia Liturgiei de astăzi (Mc 6, 30-34), ne ajută să înțelegem două aspecte importante ale vieții. Primul este odihna. Apostolilor, care se întorc din truda misiunii și încep cu entuziasm să povestească tot ce au făcut, Isus adresează cu tandrețe o invitație: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!” (v 31) . Invită la odihnă.

Făcând acest lucru, Isus ne oferă o învățătură prețioasă. Deși se bucură văzându-și discipolii fericiți pentru minunile predicării, el nu rămâne în complimente și întrebări, ci se îngrijorează de oboseala lor fizică și interioară. Și de ce face asta? Pentru că vrea să-i avertizeze despre un pericol, care ne tot pândește și pe noi: pericolul de a ne lăsa prinși de frenezia de a face, de a cădea în capcana activismului, unde cel mai important lucru sunt rezultatele pe care le obținem și de a ne simți protagoniști absoluți. Cât de des se întâmplă și în Biserică: suntem ocupați, alergăm, credem că totul depinde de noi și, în cele din urmă, riscăm să-l neglijăm pe Isus și ne punem mereu pe noi în centru. Pentru aceasta, el îi invită pe ai săi să se odihnească puțin, împreună cu el. Nu este doar odihnă fizică, ci și odihnă a inimii. Deoarece nu este suficient să ne „deconectăm”, trebuie să ne odihnim cu adevărat. Și cum se face asta? Pentru a face acest lucru, trebuie să ne întoarcem la inima lucrurilor: ne oprim, rămânem în tăcere, ne rugăm, pentru a nu trece de la graba muncii la graba sărbătorilor. Isus nu se sustrăgea de la nevoile mulțimii, dar în fiecare zi, în primul rând, se retrăgea în rugăciune, în tăcere, în intimitate cu Tatăl. Invitația sa tandră – odihniți-vă puțin– ar trebui să ne însoțească: să ne ferim, frați și surori, de goana după eficientizare, să oprim cursa frenetică care ne dictează agendele. Să învățăm să ne oprim, să oprim telefonul mobil, să contemplăm natura, să ne regenerăm în dialog cu Dumnezeu.

Cu toate acestea, Evanghelia povestește că Isus și discipolii nu se pot odihni așa cum și-ar dori. Oamenii îi găsesc și se adună de pretutindeni. În acel moment, Domnul trece la compasiune. Iată al doilea aspect: compasiunea, care este stilul lui Dumnezeu. Stilul lui Dumnezeu este apropierea, compasiunea și tandrețea. De câte ori în Evanghelie, în Biblie, găsim această frază: „El a avut milă”. Mișcat, Isus se dăruiește oamenilor și își reia învățătura (cf. vv. 33-34). Sună ca o contradicție, dar în realitate nu este. De fapt, numai inima care nu se lasă dusă de grabă este capabilă de a fi mișcată, adică de a nu se lăsa cuprinsă de ea însăși și de lucrurile de făcut și de a-i observa pe alții, rănile lor, nevoile lor. Compasiunea ia naștere din contemplație. Dacă învățăm să ne odihnim cu adevărat, devenim capabili de adevărata compasiune; dacă cultivăm o privire contemplativă, ne vom continua activitățile fără atitudinea lacomă a celor care vor să posede și să consume totul; dacă rămânem în legătură cu Domnul și nu anesteziem partea cea mai profundă din noi, lucrurile de făcut nu vor avea puterea de a ne lua suflul și de a ne devora. Avem nevoie – auziți acest lucru – avem nevoie de o „ecologie a inimii”, care este alcătuită din odihnă, contemplare și compasiune. Să profităm de perioada verii pentru asta!

Și acum, să ne rugăm Maicii Domnului, care a cultivat tăcerea, rugăciunea și contemplația și are mereu compasiune tandră pentru noi, copiii ei.

După rugăciune, Papa Francisc și-a exprimat apropierea față de Germania, Belgia și Olanda, afectate de inundații catastrofale. „Domnul să-i primească pe cei răposați și să-i mângâie pe membrii familiei, să susțină angajamentul tuturor de a ajuta pe cei care au suferit daune grave”

Din păcate, în ultima săptămână, au venit știri despre incidente violente care au agravat situația multor frați ai noștri din Africa de Sud, deja afectați de dificultăți economice și de sănătate din cauza pandemiei. Împreună cu Episcopii țării, adresez un apel din toată inima tuturor liderilor implicați, să lucreze pentru pace și să colaboreze cu autoritățile pentru a oferi asistență celor nevoiași. Fie ca dorința care i-a determinat pe oamenii din Africa de Sud să renască în armonie între toți copiii lor să nu fie uitată!

Sunt, de asemenea, aproape de dragul popor cubanez în aceste vremuri dificile, în special de familiile care suferă cel mai mult din cauza lor. Mă rog Domnului să-i ajute să construiască o societate din ce în ce mai dreaptă și mai fraternă, în pace, dialog și solidaritate. Îi îndemn pe toți cubanezii să se încredințeze protecției materne a Fecioarei Maria a Carității din El Cobre. Ea îi va însoți în această călătorie.

 

Sursa: press.vatican.va

Foto: captură Vatican Media

Hits: 161