Scrisoare pastorală a ÎPS Aurel Percă în sărbătoarea Divinei Milostiviri

SCRISOARE
către preoții, persoanele consacrate și credincioșii
Arhidiecezei Romano-Catolice de București

Sfințiile Voastre, dragi Confrați întru preoție,
Dragi persoane consacrate, călugări și călugărițe,
Iubiți credincioși ai Arhidiecezei Romano-Catolice de București,

Niciodată nu ne-am fi imaginat să celebrăm sărbătoarea Paștelui „cu ușile închise”, fără credincioși, în imposibilitatea de a ne întâlni și a ne schimba urările cu o îmbrățișare sau printr-o strângere de mână.

Vă adresez această Scrisoare pastorală în sărbătoarea Divinei Milostiviri, la încheierea Octavei Paștelui, mai întâi de toate pentru a vă arăta apropierea și afecțiunea mea față de dumneavoastră, gândindu-mă, în toată această perioadă, cum ați sărbătorit Învierea Domnului și cât de frumos ar fi fost dacă aș fi putut fi în mijlocul unor comunități în aceste zile de sărbătoare.

A trecut Săptămâna Paștelui, „Săptămâna Albă”, care în mod firesc este una a bucuriei, dar anul acesta bucuria a rămas circumscrisă între pereții caselor și ai bisericilor noastre.

Am rămas și noi „închiși” în case, cu sentimente de teamă și de tulburare din cauza unei epidemii, care ne-a găsit nepregătiți, nu numai în ceea ce privește vastitatea și gravitatea contaminării, ci și pentru că a pus în criză siguranțele cu care cultura și societatea ne-a obișnuit în acești ani.

Acum, după mai bine de o lună de la izbucnirea crizei de Coronavirus, parcă începem să ne trezim dintr-un vis urât. Am auzit vorbindu-se de multe ori de epidemii, de viruși letali, de sisteme sanitare în criză și incapabile să vindece toți bolnavii… dar erau departe de noi, relatate numai în mijloacele de comunicare în masă. În schimb, este adevărat și real și pentru noi ceea ce vedem în jurul nostru.

Pericolul este printre noi și au fost luate măsuri de combatere și de izolare a cazurilor de contaminare cu Covid-19, fiind constrânși să trăim o experiență absolut neobișnuită, închiși în case, fără posibilitate de mișcare și de întâlnire a persoanelor dragi, fără posibilitatea de a trăi duminica, de a sărbători împreună Paștele, de a celebra ca și comunitate sacramentele, mai ales Sfânta Liturghie, spovada, împărtășania. Cred că într-o situație de acest fel, cu greu am putut să „facem” cu adevărat Paștele și ne-a fost greu să simțim bucuria sărbătorii, să recunoaștem prezența Domnului Isus viu și înviat în viețile noastre. Mai ales că ne-au lipsit sacramentele pentru o pregătire sufletească corespunzătoare.

M-a însoțit în acest timp pascal o scenă evanghelică: întâlnirea Mariei Magdalena cu Domnul Înviat. Această femeie a rămas răvășită, șocată de moartea lui Isus și nu-și găsea liniștea. În zorii zilei după sâmbătă, în acel ceas între întuneric și ziuă, aleargă la mormânt, căutând ceva, mai bine zis pe Cineva care era mort.

Maria ajunge la mormânt și plânge! În „plânset”, durere sau tristețe  sufletească se află și reflexele căutărilor noastre: o forță interioară, un strigăt după ajutor și o speranță, care să fie capabile să dea sens și semnificație vieții noastre, suferințelor pe care le trăim și fericirii pe care o dorim.

Primele cuvinte ale lui Isus înviat sunt de o gingășie extraordinară: „Femeie, de ce plângi?”

Și pe noi, pe fiecare în parte, la Paștele din anul acesta, Isus ne întreabă: „de ce plângi?” De ce sunteți triști?

În primele ore din dimineața Paștelui, Isus se preocupă de durerea noastră, se apleacă asupra suferințelor, luându-le în brațele sale și strângându-le lângă inima sa. Este semnul minunat al unui Dumnezeu care simte durere pentru durerea oamenilor, care suferă pentru tot ceea ce se întâmplă, fără a ne abandona și lăsa singuri; și, fără a răsturna ritmurile istoriei, ia asupra sa preocupările și nevoile noastre. O dovadă este Divina Milostivire „care provine din Inima lui Cristos cel Înviat” și cred că de acest „tezaur” de Milostivire avem mai multă nevoie ca oricând.

Da, poate o durere „spirituală” v-a afectat cel mai mult pe dumneavoastră, iubiți credincioși: imposibilitatea de a participa la celebrarea Sfintelor Liturghii și greutatea sau chiar și imposibilitatea primirii sacramentelor Spovezii și Sfintei Împărtășanii. Poate „plângem” pentru că ne-a fost „luată” sărbătoarea Paștelui, că nu am putut să ne pregătim sufletește așa cum se cuvine, că nu am putut să ne facem datoria de Paști, așa cum am învățat, „să ne spovedim și să ne împărtășim cel puțin odată pe an, în timpul Paștelui”.

Dacă ați avut dorința sinceră de a-l primi în suflet pe Isus, ați putut să faceți împărtășania spirituală, după ce v-ați manifestat căința sinceră, și cred că Isus s-a apropiat de dumneavoastră, v-a făcut părtași de iubirea sa, de apropierea și compasiunea sa.

Sfântul Părinte Papa Francisc, în aceste zile ne dă o mărturie foarte frumoasă de credință puternică și de iubire sinceră. El ne încurajează să ieșim din această „încercare” mai buni, să găsim modul de a comunica mai bine, de a construi relații de iubire în casă, învingând neliniștea și dificultățile momentului prezent.

Dar se pare că timpul suferinței, al preocupării, al neliniștii se prelungește și descurajarea riscă să atingă mințile și inimile noastre. Și cu toate acestea, celebrarea Paștelui ne îndeamnă „să ridicăm capul”, să ne deschidem ochii: Isus înviat merge cu noi, este alături de noi. Este adevărat, nu-l vedem, așa cum nici discipolii de la Emaus nu l-au recunoscut imediat. Ochii lor s-au deschis progresiv ascultând cuvintele sale, făcându-l să intre în casă, așezându-se la masă cu El.

Să încercăm să facem ca ei. Să ținem deschise Evangheliile la paginile concluzive care relatează învierea lui Isus și aparițiile sale. Să-l lăsăm pe El însuși să ne vorbească. Pentru aceasta, îl invocăm pe Duhul Sfânt, ca să ne deschidă urechile și inima, și să lăsăm Cuvântul citit să devină realitate vie înlăuntrul nostru și să ne încălzească inima pentru ca, celebrând și participând la celebrarea euharistică în direct sau prin intermediul canalelor de televiziune, prin internet sau radio, să ne putem împărtăși spiritual cu Isus și să ne încredințăm Lui prin cuvintele de speranță: „Rămâi cu noi, Doamne!”. Isus va intra pentru a rămâne cu noi (cf. Lc 24,29).

Surori și frați preaiubiți în Cristos,

Nu uitați că un semn de apropiere și de preocupare al Domnului față de fiecare dintre dumneavoastră și față de familii – în special pentru cel care este bolnav sau se află în situație de fragilitate și de dificultate – sunt preoții din parohii, păstorii dumneavoastră, care celebrează zilnic Sfânta Liturghie, chiar cu ușile închise ale bisericilor, și se roagă Liturgia Orelor pentru dumneavoastră.

Această disponibilitate rămâne totală din partea preoților și prin urmare nu ezitați să-i chemați în cazul în care aveți bolnavi între rudele dumneavoastră în stare gravă în casă, sau dacă cineva personal are o povară sufletească pe care vrea să o descarce în sacramentul Spovezii, poate fixa o întâlnire în afara celebrărilor, și respectându-se normele autorităților privind distanța, spațiile, purtarea măștilor și a mănușilor, se poate face spovada și chiar primi Sfânta Împărtășanie.

Îi rog pe cucernicii părinți preoți să stea la dispoziția credincioșilor care solicită aceste sacramente și să-și manifeste apropierea de credincioși prin diferite inițiative, arătând acea grijă „a păstorului care are grijă de oile sale”.

Mulți preoți au pus în acțiune deja diferite inițiative, de exemplu de a-i contacta telefonic pe credincioși și familiile din parohie, chiar să le trimită mesaje de încurajare, să le trimită în format electronic un comentariu la Evanghelia zilei sau a duminicii, o cateheză, sau chiar grija pentru continua catehizare a copiilor și a tinerilor care se pregătesc pentru Prima Sfântă Împărtășanie și pentru sacramentul Confirmațiunii.

În limita posibilităților, fiecare parohie s-a străduit să ajute persoanele nevoiașe; voluntarii din cadrul Centrului diecezan pentru pastorația Tinerilor s-au angajat pentru un contact direct și mijlocirea unor ajutoare materiale. Doresc să exprim recunoștința mea și cea a comunității diecezane pentru toți cei care se implică în această acțiune caritativă și față de cei care colaborează cu ofertele lor.

Cu acordul binevoitor al Televiziunii Române, în fiecare duminică se transmite celebrarea Sfintei Liturghii de la orele 10.30 în direct din Catedrala Sf. Iosif, alături de transmisiunea care se face prin internet și, în funcție de program, și de Maria TV, noul post catolic de televiziune din țara noastră, care poate fi recepționat în rețeaua RCS-RDS. La TVR2 ne-au fost acordate aproximativ 50 de minune în fiecare duminică pentru transmiterea Sfintei Liturghii, dar considerăm că este o bună oportunitate de a ține legătura dintre episcop și comunitatea diecezană prin celebrarea tainelor sfinte, de care beneficiază și celelalte dieceze.

Parohiile din Arhidieceză pot oferi și transmiterea diferitelor liturghii în streaming, prin paginile și canalele de internet proprii, iar credincioșii au și posibilitatea de a intra pe diverse site-uri pentru a urmări diferite celebrări liturgice.

Este o foarte bună ocazie oferită familiilor de a trăi adunați ca o mică biserică domestică, mica biserică de familie, pentru a celebra împreună întâlnirea cu Cristos care intră în casele dumneavoastră prin Cuvântul său și unde participați la frângerea pâinii iubirii reciproce, a răbdării și a iertării, având posibilitatea împărtășaniei spirituale.

În fine, vă comunic că voi continua să celebrez Sfânta Liturghie în fiecare vineri la orele 12.15 pentru odihna veșnică a răposaților care au murit din cauza infectării cu Covid-19. Desigur, celebrarea are loc „cu ușile închise” în Catedrală – biserica mamă a noastră a tuturor –, iar celebrările vor fi transmise în direct prin Maria TV și sistemul de internet al Arhiepiscopiei (www.catedralaonline.ro, pe canalul YouTube „Angelus ARCB” și pe pagina de Facebook @catedralasfiosif).

Această perioadă de pandemie a făcut să apară și inițiative noi, cum este „Ora Catolică”, o emisiune care se transmite pe pagina de Facebook a Asociației Signis Romania și pe canalele media ale Arhiepiscopiei noastre în fiecare zi (programul complet este pe pagina de Facebook a Signis Romania și pe site-ul angelus.com.ro). Ea este în plină dezvoltare, oferind posibilitatea atât copiilor, cât și tinerilor să aibă emisiunea lor în fiecare sâmbătă, la ora 10:00, respectiv la ora 20:00.

Vreau să adresez un mare mulțumesc tuturor: operatorilor radio, internet și televiziune pentru serviciul lor prețios în această perioadă de izolare.

Reînnoind urările mele pentru un Timp pascal binecuvântat, vă salut și invoc asupra dumneavoastră, preoți, persoane consacrate și credincioși – în special asupra familiilor, persoanelor în vârstă și bolnavilor, asupra medicilor, infirmierilor, personalului sanitar, voluntarilor, autorităților – binecuvântarea Domnului Înviat, pentru ca toți să putem trăi în spirit de credință această perioadă, având certitudinea că Isus Înviat merge cu noi și alături de noi, spunându-ne de fiecare dată: „Pace vouă!” (In 20,19).

Este darul din seara Paștelui, care izvorăște tocmai din dăruirea pe care Cristos a făcut-o din viața sa, ca semn de iubire față de oameni.

Cristos a înviat!

Dată la 19 aprilie 2020, în Duminica a II-a a Paștelui, Duminica Divinei Milostiviri.

† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit

Hits: 12