Timişul de Sus (BV): Evocarea prezenţei Fericitului Anton Durcovici la Timiş
În urmă cu 75 de ani, în zilele de 12, 17, 19-20 august 1943, Fericitul Anton Durcovici – pe atunci rector al Seminarului „Sf. Duh” al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București – a celebrat Sf. Liturghie în capela surorilor Congregatio Jesu de la Timișul de Sus (Brașov). Această aniversare a constituit o ocazie potrivită pentru a evoca prezenţa Fericitului Anton Durcovici la Timiş şi legătura lui cu Congregatio Jesu.
Astfel, sâmbătă, 18 august 2018, la ora 11.00, în capela mănăstirii de la Timișul de Sus a fost celebrată o Sf. Liturghie solemnă, prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, la care au concelebrat Pr. Mihai Baciu – capelanul mănăstirii, Pr. Iosif Imbrișcă – decan de Ploiești, Pr. Gabriel Popa – secretat eparhial, Pr. Ioan Gherman – pensionar, fost capelan al mănăstirii, și alți preoți din parohiile decanatului de Ploiești, veniți de la Câmpina, Pucioasa, Predeal, Câmpulung Muscel.
În cadrul predicii, PS Cornel Damian a evocat figura episcopului martir Anton Durcovici, mort de foame în închisoarea din Sighetu Marmației, singur în celulă, pe 10 decembrie 1951, și ridicat la cinstea altarelor de Papa Francisc în 2014. Excelența Sa a subliniat apoi că amintind prezenţa Fericitului Anton Durcovici la Timiş pășim pe urmele lui. „Suntem aici pentru a privi la el ca la un model, pentru că avem nevoie de modele în viața noastră de credință”.
PS Cornel a spus apoi că după ce a aflat că a fost numit de Papa Pius al XII-lea episcop de Iași, Anton Durcovici – aflat la reședința de la Timișul de Jos a seminarului diecezan – s-a retras la mănăstirea de la Timișul de Sus a surorilor, pentru patru zile de rugăciune. „Ce luptă trebuie să fi fost în sufletul lui în acele momente în care primea o atât de mare responsabilitate – episcop -, într-o perioadă tulbure, dificilă. Știa că din acel moment pe umerii lui va apăsa o cruce grea, pe care a acceptat-o în spirit de credință și spirit de fidelitate față de Biserica Romei”.
„Prezența Pr. Anton Durcovici la mănăstirea surorilor de la Timișu de Sus este strâns legată de activitatea sa la seminarul pe care Arhidieceza îl avea la Timișul de Jos”, a arătat în continuare episcopul, amintind că Anton Durcovici a celebrat în capela de la surori – conform însemnărilor sale – în august 1943 și noiembrie 1947, alternând celebrările cu cele de la seminarul de la Timiș. „Așa cum se vede și din câteva fotografii care s-au păstrat și care îl reprezintă pe Fericitul Anton Durcovici celebrând la acest altar, putem intui că, de exemplu, în vara anului 1943, a venit la mănăstire împreună cu seminariștii, au celebrat Sf. Liturghie, iar apoi au pornit în drumeţie pe munte”.
Citând apoi din memoriile Sr. Consolata CJ, fostă directoare a Școlii Pitar Moș din București, episcopul a descris atmosfera de la Timișul de Sus în vremea în care Fericitul Anton Durcovici a celebrat la mănăstire:
„Din șosea se vedea bine draga noastră capelă cu ferestrele ei colorate, înălțată pe o moviliță din grădină. În timpul verii, ea servea drept lăcaș de cult pentru întreaga împrejurime și chiar familia regală venea duminicile de la Sinaia”. „Timișul, cu aerul lui curat de munte, întâmpina pe orice drumeț obosit cu generoasă prietenie a naturii încă neprihănite. Acolo devii vesel și fericit. Necazurile aduse în desagă sunt spulberate la prima adiere a dimineții, dincolo de creste, iar cerul rămâne albastru, fără niciun nor. Admiri frumusețile din jur și te bucuri că trăiești. […] Veverițe vioaie aruncau câteodată, prin fereastră, priviri curioase în biserică, dar nu ne deranjau. […] În timpul liber din cursul zilei, ne rugam în grădină, stând pe bănci sau pe iarbă, la umbra deasă a brazilor. În asemenea momente, spiritul omenesc se înalță și poate întrevedea nemărginirea”. (Daniela Mare CJ coord., O școală la răscrucea istoriei: Pitar Moș, 1856-1948, Ed. ARCB, 2016, p. 62-63, 110-111).
La sfârșitul Sfintei Liturghii, PS Cornel Damian a mai spus că „această capelă și această mănăstire sunt încărcate de istorie: ele ocupă un loc semnificativ în istoria Bisericii noastre locale”. „Astăzi amintim prezența Fericitului Anton Durcovici aici, dar aceste locuri îi erau dragi și Arhiepiscopului Netzhammer”, „aici se oprea cu drag Arhiepiscopul Cisar în călătoria dintre București şi seminarul de la Timișul de Jos; aici venea monseniorul Menges, în perioada în care era izolat la Capela din Predeal, din cauza prigoanei comuniste; aici s-a retras Mons. Schubert, între 1964 și 1969, după eliberarea sa din închisoare”.
După celebrarea euharistică, înainte de binecuvântarea finală, Pr. Gabriel Popa a dat citire conferinței Pr. Fabian Doboș, vicepostulator al Cauzei de Canonizare a Fericitului Anton Durcovici, care din motive pastorale nu a putut fi prezent la eveniment. În intervenția sa, Pr. Fabian Doboș a amintit vizitele pe care Anton Durcovici le-a făcut la mănăstirea surorilor de la Timișul de Sus, și a arătat că episcopul martir era legat încă din copilărie de surorile din Congregatio Jesu (pe atunci Institutul Sf. Maria), care i-au oferit la școala de la Pitar Moș cazare și masă, până când a început studiile la seminarul diecezan.
„Acest loc poate fi considerat o adevărată relicvă – cu atât mai mult cu cât nu avem nicio relicvă de gradul întâi, adică din trupul Fericitului Anton, din cauză că nu i se cunoaște mormântul”, a mai spus Pr. Fabian, amintind că în lăcașul de cult al surorilor fericitul episcop s-a rugat și a celebrat Sf. Liturghie. „Tot binele pe care surorile din Congregatio Jesu l-au făcut copilului Anton s-a întors însutit în favoarea măicuțelor, deoarece acesta, devenit preot, și mai apoi episcop, nu a încetat niciodată să se roage pentru binefăcători. Însăși prezența sa în casa surorilor de la Timișul de Sus era o binecuvântare.”
La celebrare au participat numeroși credincioși veniți din parohiile de pe Valea Prahovei și din Brașov, Timișul de Sus și Timișul de Jos, iar cântecele liturgice au fost interpretate de surori din Congregatio Jesu, de la București. Pr. Dragoș Kelemen OFMConv., din comunitatea fraților franciscani de la Pârâul Rece, a fost la dispoziția credincioșilor pentru sacramentul spovezii. La sfârșitul Sfintei Liturghii, toți cei prezenți au fost invitați de surorile din comunitatea de la Timișul de Sus și de părintele capelan la o agapă frățească.
„A fost o Liturghie frumoasă și emoționantă – a spus Pr. Mihai Baciu în încheiere, mulțumindu-le celor prezenți pentru participare. Am aflat lucruri frumoase despre acest om care s-a dăruit lui Dumnezeu trup și suflet. Întreaga Liturghie e o adevărată aducere de mulțumire lui Dumnezeu că ne-a dăruit un asemenea martir, un asemenea păstor, un asemenea model de credință și de slujire. Îl rugăm pe Fericitul martir Anton Durcovici să ne poarte pe toți în inima lui de păstor și martir al credinței și iubirii, să ne poarte în fața tronului milostivirii lui Dumnezeu și să mijlocească pentru noi harul nu numai de a călca fizic pe urmele lui, dar și interior, sufletește, imitându-i virtuțile până la capăt. Martirul Anton Durcovici, a marcat prin prezența lui faptul că și pe acest pământ se pot naște sfinți dragi, plăcuți lui Dumnezeu și mijlocitori pentru noi.”
————————————–
* Conferința „Fericitul Anton Durcovici la Timiș”, a Pr. Fabian Doboș, vicepostulator al Cauzei de Canonizare a Fericitului Anton Durcovici ( pdf ).
Hits: 19